Importanta constiintei dogmatice

[AlinB]

În prealabil postat de leonte

Pai nu am cerut ingeri. Cat timp insusi Dumnezeu s-a pogorat pentru minte sa ma povatuiasca, de ce as cere sfatul ingerilor?!

Pentru ca uitarea si urechile infundate sunt boli grele.

Faptul ca suntem mai multi aroganti, nu trebuie sa te faca sa te simti exonerat de aroganta, decat daca chiar ai scris cu lacrimi in ochi si cu durere in inima pentru sarmana sora noastra. Ca si cum ar fi fost vorba chiar de mama ta, sau de sotia ta, sau de fiica ta.

Pai iti recomand sa citesti cu atentie topicul, inclusiv al doilea link din prima postare.

Pietismul nu poate tine loc de dreapta invatatura.

Cat despre chemare mea, mi-ar place foarte mult sa nu mai savarsesc raul pe care il blestem, ci binele pe care il doresc. Deocamdata insa, fiind tare la cerbice, voi continua sa nu ma supun celor intelepti ca porumbeii si blanzi precum serpii, chiar daca flutura un steag pe care scrie "iata aici pe Hristos", ci voi continua sa ii caut pe cei intelepti ca serpii si blanzi ca porumbeii si doar lor voi da ascultare.

"Am văzut, fraţilor, pe cineva odată intru aceasta ticăloasa stare, căruia de-i zicea cineva din fraţi vreun cuvânt, îl scuipa si-i zicea: “Cine esti tu? Nu cunosc decât pe Zosima si pe Macarie”. Apoi a început sa-i defaime si pe acestia si să zică: “nu stiu decât pe Vasile si Grigorie”; iar peste putina vreme si pe acestia a început a-i defaimă zicând: “nu stiu decât numai pe Petru si pe Pavel”. Acestuia I-am zis: “Frate, curând o să te vad că-i defaimi si pe acestia”. Si credeţi-mă, peste putina vreme a început să zică: “si cine este Petru si Pavel? Nu sunt nici acestia nimic, afara de Sfânta Treime”, iar ,mai pe urma s-a mândrit si asupra lui Dumnezeu si asa s-a îndrăcit.

[leonte]

În prealabil postat de AlinB

"Am văzut, fraţilor, pe cineva odată intru aceasta ticăloasa stare, căruia de-i zicea cineva din fraţi vreun cuvânt, îl scuipa si-i zicea: “Cine esti tu? Nu cunosc decât pe Zosima si pe Macarie”. Apoi a început sa-i defaime si pe acestia si să zică: “nu stiu decât pe Vasile si Grigorie”; iar peste putina vreme si pe acestia a început a-i defaimă zicând: “nu stiu decât numai pe Petru si pe Pavel”. Acestuia I-am zis: “Frate, curând o să te vad că-i defaimi si pe acestia”. Si credeţi-mă, peste putina vreme a început să zică: “si cine este Petru si Pavel? Nu sunt nici acestia nimic, afara de Sfânta Treime”, iar ,mai pe urma s-a mândrit si asupra lui Dumnezeu si asa s-a îndrăcit.

Hai ca treaba e buna. Ai inceput sa te folosesti de citate. Usor, usor vom incepe sa avem din ce in ce mai multe lucruri in comun, deja avem doua. Iar cand majoritatea preocuparilor noastre, vor fi comune, abia atunci se va chema ca purtam un dialog. Pana atunci, vom continua sa bolborisim unul o japoneza stalcita, iar celalalt intr-un dialect babiloniain. Dar fara sa ne intelegem intre noi.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de leonte

voi continua sa ii caut pe cei intelepti ca serpii si blanzi ca porumbeii si doar lor voi da ascultare.

Si pana atunci?...
Esti sigur ca mai apuci ziua de maine? (nu de alta, dar e posibil sa gasesti chiar maine vreun intelept ca serpii si-un bland ca porumbeii) Iar daca nu o apuci, la ce folos atata impingere a unui ideal mereu mai departe? Ca sa traiesti ce si cum? Propria parere peste toate?

Pai, frate Leonte, sa cugetam: a refuza ce avem deocamdata la indemana, in chestiuni sufletesti, e oare mai folositor decat a primi ce ni se ofera, ca unii ce suntem plini deja de toate bubele? Cand va e foarte foame, fratia voastra refuza painea de toate zilele in asteptarea caviarului? Cand va e sete, nazuiti dupa sampanie? Oare apa de la chiuveta nu merge deloc?
Este fratia voastra atat de plin de roade incat sa refuze orice preot real si concret, asa pacatos cum or fi fiind preotii pe la Bacau si sa aspire (oh, vanitate!) la vreun sfant caruia sa ii dea, in sfarsit, ascultare? Dar nu stiti din Vietile Sfintilor ca insisi cuviosii au fost purtati de Duhul Sfant te miri pe unde, pe la tot felul de oameni dintre care unii nu erau chiar sfinti? Ca unul, asadar, care voieste sa deprinda o virtute o poate invata si de la un magar? Ravna sa aiba si inima buna, ca s-ar folosi pana si de pietre care, cum bine stim, striga atunci cand omul tace sau vorbeste stramb.
Leonte, cum va explicati ca parintii invata si de la copii? Ca profesorii invata de la elevi? Ca preotul invata si de la fiii si fiicele duhovnicesti?..... Oare nu aveti o conceptie desueta si paguboasa asupra invatarii (ca de invatare iar nu de altceva e vorba in insusirea vietii crestinesti, mantuitoare)?

Bag seama ca "de-o vreme incoace, nici iarba nu-mi place... "
Asta e boala veche, mioritica... Duce la infratirea cu stelele si cu luna, asadar la cufundarea in cele create, la intrarea in societatea mineralelor, oricat de ceresti corpuri ar fi acestea...
Si ce frumoasa societate ne-a harazit noua Hristos, dintru inceput...

[cezar_ioan]

Eram odata intr-o biserica. Cautam sa ma spovedesc, insa ma codeam... Preotul mi se parea asa si pe dincolo... Aveam insa nevoie de spovedanie, constientizam clar aceasta. Dar mintea ma imboldea sa fiu critic, sa judec, sa taraganez, sa aman...
Se dadea o lupta in mine: pe de o parte motive clare pentru spovedanie, pe de alta parte motive contrarii, tot felul de ganduri si de impresii...
Am ales sa stau pe o banca si sa ma rog, poate ma va lumina Dumnezeu. Cautam sa ma eliberez de tot zbuciumul si contradictiile dinlauntrul meu... In acest timp, oamenii veneau si se spovedeau, schimbau doua soapte intre ei, apoi plecau.... Doar eu ramaneam stana de piatra pe bancuta si ma sileam la rugaciune, ca vai de lume...
Deoadata a intrat in biserica un barbat cu parul alb, un om cu fata vesela si ochii vioi, un batran plin de viata. De cum l-am zarit am simtit un fel de simpatie, o bucurie discreta insa inconfundabila. M-am mirat in sinea mea, am devenit curios. Omul s-a inchinat trecind dupa randuiala pe la icoane, a venit la mine si m-a intrebat daca astept la rand pentru spovedanie. I-am spus ca nu, poate sa mearga inaintea mea. Si asa a facut: s-a spovedit, apoi, cu fata luminata de o mare bucurie, cu ochii in lacrimi, a venit glont la mine. M-a surprins foarte tare iuteala cu care m-a abordat, a venit fix la mine fara nici o ezitare. Mi-a spus: "Va multumesc ca m-ati lasat, eram foarte dornic de spovedanie... Lumea zice ca parintele e tanar si fara experienta si ca nu se pricepe sa spovedeasca... Dar ce, noi suntem mai buni? Avem duhovnicul pe care il meritam, si inca mult mai bun, dar nu ne dam seama. Sunt foarte fericit acum, ca m-am marturisit! Cine stie daca mai apuc ziua de maine? Va multumesc, Doamne ajuta!"
Si a plecat batranul. Si nu l-am mai vazut de atunci decat asa, ca acum, cu ochii mintii...:)

Leonte, dupa cuvintele acelui barbat nu am mai avut nici o rezistenta si m-am dus imediat la parinte pentru spovedanie. A fost una dintre cele mai folositoare spovedanii din viata mea, cel putin prin impactul asupra unor hotariri-cheie pe care trebuia sa le iau. Multumesc lui Dumnezeu ca in ziua aceea m-am spovedit la acel preot, Domnul sa il calauzeasca totdeauna!

[cezar_ioan]

http://video.crestinortodox.ro/TA7Zf...urere_est.html