Nazarinenii (Pocăiţii)

[redemptor]

NAZARENII SAU POCAITII

Numele de nazareni sau nazarineni provine din afirmatia lor ca urmeaza pe Iisus Nazarineanul nu numai în cuvinte, ci si în fapte. Se numesc pocaiti deoarece sustin ca pocainta este temeiul mântuirii si ca numai ei fac adevarata pocainta. Adevaratul doctrinar si întemeietor al sectei este Samuel Fröhlich, din Elvetia, nascut în anul 1803 din parinti saraci (calvini). El a studiat teologia calvina la Zürich si a ajuns pastor calvin în Elvetia; tineretea si-a petrecut-o în destrabalari. Apoi, dupa cum marturiseste el, la Pastile anului 1825 i s-ar fi aratat Dumnezeu îndemnându-l la o viata curata. Ca pastor era iubit de pastoritii sai fiindca era constiincios si predica regulat si cu foarte mult zel. Desi înca pe când era student teolog strecurase rataciri prin predicile sale, la început a ramas totusi în cadrul învataturilor calvine; pâna la urma însa încetul cu încetul devine baptist, desi nu oficial. El era pastor calvin, dar rostea predici baptiste, pâna când, descoperindu-i-se ratacirile, a fost depus. Din acest moment Fröhlich devine baptist pe fata si în anul 1832 întemeiaza o “sfânta comuna” (die heilige Gemeinde) cu 38 de adepti, fosti credinciosi de-ai lui în calvinism, pe care i-a botezat din nou, prin cufundare.

Astfel s-a întemeiat prima “comuna nazareana” având în frunte pe însusi întemeietorul si doctrinarul ei, Fröhlich, care în cinci scrieri a stabilit principiile doctrinare ale sectei sale. El sustine ca Biserica a devenit concubina a statului, cu care cocheteaza si de la care primeste plata de stat, de aceea se cere o Biserica noua. Din Elvetia nazarenismul a patruns în Ungaria în 1910 adus de niste ucenici ai lui Fröhlich, mai ales prin partile învecinate cu Transilvania (orasul Hódmezövásárhely). De aici a patruns apoi la românii din Ardeal, mai ales în judetele marginase: Arad, Bihor, Békés. Totusi, la noi secta n-a reusit sa se raspândeasca prea mult. Pâna astazi ea numara putini aderenti. Cartea lor de cântari este intitulata “Noua harfa a Sionului”.

Învatatura nazarineana în cea mai mare parte seamana cu cea a baptistilor, caracteristicile ei principale fiind:

- Mileniul (ca la adventisti, russelisti si penticostali);

- Neadmiterea juramântului, deoarece poate fi îndestulatoare fagaduinta fara de juramânt;

- Neîngaduinta de a face uz de arma în razboi;

- Imposibilitatea de a mai pacatui dupa botez;

- Neprimirea din nou în comunitate a celor ce au fost exclusi;

- Toate institutiile publice sunt locasuri ale lui Antihrist. Tot asemenea este si scoala, care nu are nici un rost, deoarece copiii dupa ce primesc botezul nu mai pot pacatui; ei ajung la fericirea raiului si n-au nevoie de a fi educati în scoli;

- Nu exista predicatori alesi, ci fiecare poate predica, daca este iluminat de Duhul Sfânt;

- Sunt doua categorii de credinciosi: “prietenii si prietenele”, care sunt aderenti înca nebotezati ai sectei; si “fratii si surorile” sau aderentii botezati;

- Rigorism în ceea ce priveste viata privata si bucuriile ei, s.a.m.d.

În celelalte parti ale doctrinei lor se aseamana întru totul cu baptistii.

sursa:http://www.normal-paranormal.ro/inde...cte&Itemid=154


Aceştia seamănă cu iehoviştii care umblă din loc în loc doar că ei n-au săli de adunare vin şi predică în casele oamenilor.