Luarea mesei in familie - o comoara uitata.

[anna21]

În prealabil postat de costel

Atunci cand masa nu se mai ia impreuna in familie, intreaga familie sufera in mod inconstient, intreaga familie ajunge sa simta o lipsa neinteleasa, cu totii ajung sa se simta, mai mult sau mai putin, singuri.

Acest topic m-a pus pe ganduri.
Imi amintesc de senzatiile de bine, "acasa", de ocrotire si apartenenta pe care le aveam cand luam masa in familia mea. Simplul fapt ca mama si tata isi spuneau probleme, planuri sau glumeau.. ma faceau multumita.
Citisem undeva ca buna intelegere dintre parinti contribuie enorm la fericirea copiilor (m-a mirat acest fapt: degeaba fiecare parinte in parte arata dragoste copilului, daca ei nu se inteleg intre ei.. Copilul simte dragostea dintre parinti si-si hraneste fericirea din ea).

In familia mea de azi nu exista acea masa comuna. Spun aceasta pentru ca m-a uimit fiul meu in varsta de cinci ani care i-a spus tatalui sau: "hai sa mancam astazi impreuna!". El saracu', a simtit nevoia de asa ceva.. a simtit, a constientizat, s-a exprimat.. Multi adulti nu simt aceasta lipsa.

[windorin]

În prealabil postat de anna21

In familia mea de azi nu exista acea masa comuna. Spun aceasta pentru ca m-a uimit fiul meu in varsta de cinci ani care i-a spus tatalui sau: "hai sa mancam astazi impreuna!". El saracu', a simtit nevoia de asa ceva.. a simtit, a constientizat, s-a exprimat.. Multi adulti nu simt aceasta lipsa.

De ce nu se petrece acest moment odihnitor? Mai ales din moment ce insusi copilasul simte aceasta nevoie?
Sunt atat de ziditoare momentele petrecute impreuna, si mai ales cele in care nu pot aparea tulburari majore (planuri, contraziceri, etc). Masa luata in comun este unul dintre aceste momente.

[anna21]

În prealabil postat de windorin

De ce nu se petrece acest moment odihnitor? Mai ales din moment ce insusi copilasul simte aceasta nevoie?
Sunt atat de ziditoare momentele petrecute impreuna, si mai ales cele in care nu pot aparea tulburari majore (planuri, contraziceri, etc). Masa luata in comun este unul dintre aceste momente.

Este greu de explicat. Noi traim in sua. In Romania eram o familie normala.. aici relatiile dintre noi s-au schimbat radical. Familia este in suferinta. (Stiu ca multi au trecut prin asta.. aici ajungi sa fii tulburat, sa-ti pui intrebari existentiale, sa cauti sa descoperi cine esti si unde mergi etc.. Sotul meu inca mai cauta.. Este cunoscut, de fapt, ca femeile se adapteaza mult mai usor. Dar nu este vorba doar de "adaptare", este un termen prea superficial.)
Imagineaza-ti ca-ti doresti ceva mult, muncesti, realizezi (este vorba de el, ca dorintele lui ne-au adus aici, a muncit enorm), esti apreciat, ai un viitor in fata.. dar realizezi ca asta a fost doar un balon de sapun: esti fundamental nemultumit! Si nu mai ai nici alte planuri. Unde mergi mai departe? Imi spune: "lumea asta este mult prea mica". Se izoleaza in munca.
In goana dupa exceptional, senzational, iesit din comun nu mai apreciem lucrurile simple. Eu nu-mi amintesc din copilarie nici cate ciocolate am mancat, nici ce hainute am purtat.. imi amintesc momentele traite cu parintii sau cu bunicii. Nimic "exceptional". (Astept sa realizeze si el ca alte lucruri conteaza; presupun, insa, ca este prea dureros pt. el sa admita ca alearga dupa himere.. nu zic ca o cariera nu este importanta, doar ca alte lucruri aduc multumire omului, nu "reteta" actuala a succesului social).

Am vorbit prea mult.. aici este un forum crestin, oamenii traiesc dupa alte coordonate. Dar experienta familiei mele este destul de comuna, am prietene care trec prin lucruri similare.. daca razuiesti un pic spoiala de multumire gasesti altceva.

[alexandras]

Anna,

daca-mi dai voie sa intervin,
cred ca pricina pentru care -desi esti implinita profesional,asa cum zici si ai alte sanse in SUA-in schimb,nu te simti total implinita,tu si familia,
eu cred ca in alta parte si anume,
in faptul ca nu aveti o viata spirituala-duhovniceasca CONSTANTA,in sensul Impartasaniei si spovedaniei dese,regulate.

Trebuie o mai mare apropiere de Dumnezeu prin spovedanie si Impartasanie.
Crede-ma ca stiu despre ce vorbesc si am destula experienta in acest domeniu.
Eu asa te sfatuiesc.Daca ai parohie romaneasca ortodoxa acolo,mergi spovedeste-te si Impartaseste-te cat mai des si discuta cu duhovnicul problemele sufletesti.

Doamne ajuta!
pr.ioan.

ps. Daca vrei imi poti scrie pe prv.

[ioan_si.atat]

În prealabil postat de windorin

De curand am dat peste un pasaj care vorbea despre luarea mesei impreuna cu familia. Citindu'l mi'am dat seama cat de mult s'a pierdut din sfintenia zilei, din bucuriile simple ale omului, din sanatatea familiei si din deplinatatea dragostei. Redau un pasaj din acesta:

"Cina este o invitatie la apropiere, la blandete si la vulnerabilitate. In vremuri demult uitate, in care stresul nu era la cote maxime, cina era acel moment al serii in care grijile zilei erau impartasite, incuiate pentru urmatoarea zi sau uitate. Era momentul linistirii sufletului si trupului. In jurul focului sau pe prispa casei, privirile cercetau cerul si apoi, reveneau, intalnindu-se cu ochii celor apropiati, unde nu era loc de ascunzisuri, retrageri sau pretexte."

Cata durere ma cuprinde cand ma gandesc ca luarea mesei in familie a ajuns ceva pe cale de disparitie. Atat de viclean este "stapanitorul acestei lumi", incat a reusit sa strice pana si cele mai marunte bucurii din familie, pe care atat de mult o uraste. Orasul parca a sugrumat randuielile sanatoase ale parintilor nostri, cu care, parca ne si este rusine sa ne confundam. Ne este rusine sa dormim devreme, sa mancam impreuna cu toata familia sau sa iesim cu totii din oras, din cand in cand.

Masa este locul intalnirii si al comuniunii. Masa este locul unde toti se aduna, toti ajuta, toti lucreaza, unul facand ceva si altul altceva. Masa este locul unde fiecare se odihneste in celalalt, dupa o zi de munca sau invatat, dupa o calatorie sau inaintea unei plecari.

Atunci cand masa nu se mai ia impreuna in familie, intreaga familie sufera in mod inconstient, intreaga familie ajunge sa simta o lipsa neinteleasa, cu totii ajung sa se simta, mai mult sau mai putin, singuri.

Daaa! Masa este locul intalnirii si al comuniunii. Sa poti lua zilnic masa in familie este un dar. Deja gandul mi-a fugit in copilarie, cand, desi nu pricepeam eu prea bine darul acesta, aveam parte in fiecare zi de el. Si ce bine era. Insa vremurile alea sunt acum departe, drumul meu s-a departat de cel al familiei, iar masa in familie se intampla mult mai rar. E bine ca totusi se intampla.

Doamne-ajuta!

Interesant acest articol;
Comunicarea in familie
Traim intr-o societate in care mediul conversational este tot mai sarac, cu toate ca acest cuvant “comunicare” il auzim la colt de strada, la birou, in autobuz etc. Il auzim in familie in replici de genul: “se intampla... daca nu exista comunicare”, “eu si sotul nu mai comunicam”. De ce?
Din cauza ca ne urmarim propriile idei, din cauza calculatorului, din cauza televizorului, a radioului, prin care descoperim ca mult prea multi oameni isi petrec enorm de mult timp captand mesaje mecanice si care, nu-si gasesc timp sa faca schimb de mesaje ca niste finite vii, iubitoare si afectuoase cu membrii familiei.
Daca mama si tata stau in fata calculatorului sau a televizorului, in medie, cam 7 ore pe zi, la care se adauga timpul in care luam masa, drumul la/de la serviciu, orele de somn, aproape ca nu ne mai ramane timp pentru vorbit. Cand si cum sa facem, sa ajungem sa intelegem cat de importante sunt intr-o familie aceste discutii, aceste schimburi de idei. Exista multe ocazii cand ambii parteneri isi petrec timpul impreuna (dimineata la cafea, inainte de culcare). O discutie cat de mica este extrem de importanta pentru sanatatea relatiei lor si pentru dezvoltarea echilibrata a copilului...
[COLOR=Red]continuare aici:[/COLOR]
http://www.garbo.ro/articol/Familie/...n-familie.html

[windorin]

Da, [COLOR=DarkRed]este esential ce facem in timpul zilei[/COLOR]. Un om care sta numai in calculator si la TV, ori numai in vreo pasiune care'l izoleaza comuniunii cu ceilalti nu se va putea simti niciodata odihnit la o masa luata in familie, unde monitorul lipseste, zgomotul sportului este absent, stirile si emisunile nu se mai aud, iar singurul lucru care ramane de facut este mancatul si privitul celor adunati laolalta.

[COLOR=DarkRed]Daca am umple ziua cu lucruri bune[/COLOR], intalnirea la masa ar fi o urmare fireasca a acestora, un moment de impartasire a celor bune facute de fiecare. Cum ar fi masa daca fiecare ar injura si ar spune numai stiri si sport, numai accidente si drame ale star'urilor lipsite din ce in ce mai mult de orice valoare reala? Ar fi o parodie ciudata a ceea ce ar insemna de fapt "luarea mesei in familie".

Cele facute in zi, de fiecare, atrag dupa sine cateva clipe odihnitoare (sau nu) aproape de cei ai casei.

[anna21]

În prealabil postat de eduardd

Interesant acest articol;
Comunicarea in familie

[COLOR=Red]continuare aici:[/COLOR]
http://www.garbo.ro/articol/Familie/...n-familie.html

Multumiri pt articol.
Nu ca sa ma plang, ci sa arat ca exista si un alt mod de viata inca necunoscut in Romania (sper!), spun ca nu exista nici macar acele 10 minute de la cafeaua de dimineata! Nu mai vorbesc de timp pt. televizor (de altfel, ca sa nu am pb cu copiii, am renuntat de mult la abonament TV, prefer sa le cumpar filme sau desene, decat sa vada toate aberatiile necenzurate de la televizor)
Locuiesc langa un spital universitar (de fapt un complex urias cu multe spitale), iar multe familii pe care le cunosc sunt in aceeasi situatie: copiii nu-si vad tatii (medici sau rezidenti in medicina), sotiile nu petrec timp cu sotul.. Am o prietena al carei sot ajunge acasa doar dupa ce adorm copiii (deci petrece timp cu ei doar la sfarsit de samptamana), alta care petrece concediile fara sot (el nu are timp) etc. Ajungi sa comunici cu sotul prin mesaje pe telefon sau e-mail.. .
(mi se pare interesant ca ei par anesteziati de munca lor.. nu-i "doare" nimic. cand se intalnesc intre ei in timpul "liber" si discuta frenetic despre problemele de la sital, realizezi ca de fapt acel timp liber nu exista. Profesia i-a acaparat total: nu exista nimic in afara ei)

[costel]

Sa nu va imaginati ca eu stand la masa am un intreg ritual. Suntem firesti. Nu locuiesc in castel. Nu masor distanta dintre furculita si farfurie, nu am candelabru, nu am servitor, in schimb am oameni pe care vreau sa-i aud si dornici sa ma asculte. Suntem si noi raniti de cuvintele altora, de anumite situatii, ... si stand la masa, vorbind, ne ridicam de multe ori vindecati.

Cred ca e timpul ca si la masa, omul sa nu bucure doar pantecele, ci si inima. De aceea este de dorit sa fie "servit" si un cuvant ce cheama la viata.

[windorin]

[COLOR=darkred]Cel ce nu a simtit nici macar pentru o singura data odihna mesei luate in familie[/COLOR], ori impreuna cu cei iubiti ai sai, nu intelege niciodata sfatul/indemnul de a nu trece cu vederea acest izvor de intarire a unitatii familiei, de impacare cu cei de langa noi, de solidaritate si comunicare.