Tot omul ce se grijeste de mantuirea aproapelui, vazandu-l pe el alunecat si cazut, se sarguieste ca sa-l scoale, si pe cel ce sta il intareste ca sa nu cada, iar acestia, ca niste pierzatori, pe cei ce stau se sarguiesc sa-i surpe, iar pe cei cazuti si care zac jos, ii junghie prin deznadejde, in loc ca sa zica: "Iubite, ia aminte de tine, ca nimic nu este mai presus de frica lui Dumnezeu, nimic nu este mai cinstit decat viata cea imbunatatita. Gresit-ai, nu mai adauga, ci si pentru cele mai dinainte pacate ale tale, roaga-te." Cel ce poarta de grija aproapelui si graieste catre el aceste cuvinte schimba si se schimba.
|