Are nevoie crestinul de astazi de blog-uri si forumuri ?

[Daniel_7]

Revin la exemplul cu Maria Egipteanca,de care vorbeam cateva postari anterioare.
Ce ne opreste sa facem si noi ceva asemanator ei? De ce nu ne utem si noi jertfi,doar putin macar comparativ cu cat s-a jertfit ea?

De ce o mare pacatoasa a reusit ceea ce multi drepti nu au reusit?

Ideea mea este ca incet ,incet ,trebuie sa micsoram aceasta comunicare virtuala,care e plina de vorbarie goala,si sa incepem jertfa,renuntarile,viata de rugaciune etc...

[heaven]

Chiar asa...pe tine ce te opreste,Daniel?Singuratatea despre care vorbeai mai devreme?

[GLAdoS]

În prealabil postat de I.Calin

Oricum, ecranul afectează, deocamdată, într-o măsură mult mai mare vederea decât lectura propriu-zisă.

mai adaug ca eu nu folosesc culoarea alb ca fundal si ca nu folosesc un ecran tip CRT lol...

[laviniu]

Forumurile sunt modalitati de socializare/comunicare specifice acestui secol. Nu vad nimic rau , nefast in existenta lor, cata vreme nu au un continut menit sa ispiteasca, sa cada, sa propage uratul...Sigur nu e buna nici prea multa dependenta de ele, dar asa este cu orice lucru, care nu trebuie practicat in exces. Fiecare e liber sa aleaga cum socializeaza, virtual sau in real, sau si si...Numai bine!

[Daniel_7]

Este un timp cand poate ai nevoie de forum,dar vine si timpul cand trebuie sa te retragi,pentru a nu fi o inutila pierdere de vreme.
Din motive personale m-am hotarat ca o perioada lunga,sa nu mai intru pe acest forum.
As fi vrut mai mult de la el,dar exista o limita peste care nu se poate trece.
Parerea mea este ca crestinul de azi trebuie sa incerce sa scape,sa evite cat poate de mult mijloacele media,virtuale de care este inconjurat.
Sa incerce o viata cat mai simpla,sa citeasca carti,sa mearga la Biserica,sa se roage.
Simtim nevoia de comuniune,insa acest lucru nu il poate rezolva forumul sau site-urile ortodoxe(din pacate).

Text remarcabil despre APOCALIPSA – VIZIUNILE STARETULUI ANTONIE

Multa intelepciune izvoraste din cuvintele acestui staret.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de Daniel_7

Raspunsul meu este ca nu...

Cred ca crestinul de astazi are cea mai mare nevoie de izolare.De televizor,de internet,chiar de cititul excesiv al cartilor religioase,de intalnirile cu prietenii etc..

Cel mai bun lucru pe care il poate face cineva care vrea sa inainteze in viata duhovniceasca este sa-si inchida urechile,ochii si gura,si sa isi vada exclusiv de viata duhovniceasca.Altfel exista riscul disiparii in sute si mii de lucru marunte,care indeparteaza de la adevarata traire.

Crestinul astazi,mai mult decat oricand(dar este si mai greu decat altadata) trebuie sa se rupa de placerile lumii acesteia,sa-si jertfeasca trupul si sufletul,ca sa poata fi un crestin adevarat,un viitor locuitor(dar inca de pe acum ) al cerului.

Trebuie sa aratam ca noi ,crestinii,suntem interesati doar de viata de dincolo!

Daniel, eu cred ca ai in mare masura dreptate, insa vremurile de acum sunt foarte diferite de vremurile sfintilor parinti.

Ai dreptate, pt. ca in liniste, putem adanci intelegerea legii Lui Dumnezeu.

De exemplu, daca spunem in gand "dragoste de Dumnezeu", in vacarm pierdem relevarea nuantelor tot mai fine si inflacarate.

De aceea, Sfintii Parinti se inchideau in piatra ca sa poata sa arda.

Pe forum putem citi de 100 de ori, cuvantul dragoste, dar simtirea va pluti superficial fara a se adanci in abis.

De aceea este nevoie de retragere si reflectie solitara.

Insa pentru cei de astazi, Dumnezeu a descoperit "cum poate fi biruita lumea",

fiind in lume, fiind in mijlocul zgomotelor.

In Pateric am citit undeva, ca cei din vremurile din urma vor fi foarte stramtorati,
pentru ca nu vor mai avea unde sa se retraga, dar Dumnezeu nu-i va lasa ci le va arata cum sa se retraga in "pustia mintii".

[florin.oltean75]

În prealabil postat de Daniel_7

Raspunsul meu este ca nu...

Cred ca crestinul de astazi are cea mai mare nevoie de izolare.De televizor,de internet,chiar de cititul excesiv al cartilor religioase,de intalnirile cu prietenii etc..

Cel mai bun lucru pe care il poate face cineva care vrea sa inainteze in viata duhovniceasca este sa-si inchida urechile,ochii si gura,si sa isi vada exclusiv de viata duhovniceasca.Altfel exista riscul disiparii in sute si mii de lucru marunte,care indeparteaza de la adevarata traire.

Crestinul astazi,mai mult decat oricand(dar este si mai greu decat altadata) trebuie sa se rupa de placerile lumii acesteia,sa-si jertfeasca trupul si sufletul,ca sa poata fi un crestin adevarat,un viitor locuitor(dar inca de pe acum ) al cerului.

Trebuie sa aratam ca noi ,crestinii,suntem interesati doar de viata de dincolo!

Daniel sunt multe paradigme de corectat.

Pentru ca viata de dincolo trebuie unita cu viata de aici.

"Iata Imparatia Lui Dumnezeu este in mijlocul vostru."

Daca nu unim trecutul cu prezentul si viitorul,
ne putem trezi ca alergam dupa cununa lumeste iar nu duhovniceste.

Si in loc de bucurie generam suferinta in noi si in ceilalti.

Sa evitam caderea in extrema himerei "vanatorii mistretului cu colt de argint."

[fallen]

Si eu m-am gandit deunazi ca forumul (-urile)si internetul in general pot crea o dependenta care nu e buna. Dar asta se intampla intr-un moment de disperare pentru ca mi se facuse propunerea de a lucra intr-un loc mai izolat, fara internet si pc, si cu un program mai lung, si incercam sa ma obisnuiesc cu ideea. In acele conditii ar fi trebuit de asemeni sa scap si de "dependenta" de a mai trece pe la biserica, pentru ca nu-mi permitea programul, si ma gandeam ca o sa-mi fie foarte greu sa ma intorc la acest mod de viata si ca ar trebui sa nu ma mai gandesc de loc la Dumnezeu ca sa nu mai sufar de indepartarea de El. Stiu ca El ar trebui sa fie in sufletul nostru oriunde si oricand, dar indepartandu-ne de locurile si persoanele care ne-au facut sa ne apropiem, e dureros. N-ati observat, cand suntem pe strada, departe de casa, sau in alt oras, si trecem pe langa o biserica, straina, nu ni se face putin dor de biserica unde mergem de obicei? E ca si cum am merge singuri in locul unde am fost candva cu iubitul/iubita. E drept ca, cu timpul, Dumnezeu ne scoate in cale alte locuri/oameni prin care sa ne apropiem din nou de El. Acum realizez ca poate si acest forum a fost pentru mine un loc in care am incercat sa-L caut pe Dumnezeu si sa ma apropii de El, alta explicatie nu e de pentru faptul ca inca mai intru si mai caut sa ma bag in seama. Nu stiu daca e locul potrivit sau daca voi gasi ceea ce caut, de multe ori ies fara sa fii gasit ceva demn de luat in seama, alteori ma amuz copios, fac "caterinca", alteori gasesc de cuviinta sa-mi dau cu parerea, e oarecum ca la scara blocului, adica lejer, fara constrangeri prea mari, doar de bun simt.
Desigur, daca esti deprimat, vrei sa te izolezi, sa nu mai auzi de nimeni si de nimic. Ieri imi venise in cap ca poate n-ar trebui nici sa mai reparam masina, daca am fost atat de prosti si am lovit-o, ca poate o lovim din nou daca nu stim conduce. Ca sa nu mai zic de frica incomensurabila care m-a cuprins cand am fost chemata la interviu, daca ar fi fost dupa mine, nu m-as mai angaja niciodata, m-as duce mai degraba in creierii muntilor, la o manastire. (De lume m-as desparti mai usor, decat de Dumnezeu).
Poate n-ar fi o idee asa de rea ca fiecare dintre noi sa petrecem un timp in izolare, undeva la o manastire sau chiar aiurea, cu cortul pe munti. Asa cu siguranta ne-am simti mai aproape de Dumnezeu. Nu cred ca asta e cel mai greu; cred ca cel mai greu e sa ne castigam existenta si sa traim in societatea in care traim, printre oameni (care majoritatea din pacate n-au Dumnezeu, sau daca au, au o viziune "proprie" asupra Lui). Aici la noi e un mic nucleu de "rezistenta" unde ne gasim refugiul. Un altul ar (mai putea) fi la bisericile unde mai mergem, dar acolo nu ajungem zi de zi.
In conditiile astea, eu cred ca, una peste alta, pe internet poti gasi si lucruri bune, dar atentie la trolling!

[fallen]

Mi-am amintit sa mai adaug ceva, relevant cred. Chiar daca Dumnezeu e omniprezent, chiar El a spus-o cand a fost printre noi ca "acolo unde o sa fiti 2 sau 3 adunati in numele Meu, acolo voi fi si Eu". Deci, in concluzie, e mai bine sa ne adunam mai multi la un loc, fie el si in padure, pe vremuri evreii ziceau ca e pacat sa te rogi in alta parte decat in cortul intalnirii sau ulterior in templu, dar primii crestini, pana sa isi construiasca locurile actuale de inchinare, s-au rugat pe unde au putut.