Cum ne influenteaza casnicia esecul profesional?

[AlinB]

În prealabil postat de antoniap

Cunosc o doamna care are trei copii si acum urmeaza al patrulea. Si-a dat si doctoratul. Lucreaza cateva luni, un an sau doi si mai apare un bebe. Cand merge la serviciu, e o specialista-model. Cand merge la biserica, se imbraca smerit, crestineste. O vad in fiecare duminica alaturi de sot si de copii la biserica. Nu-si doreste mai mult decat sa-si castige painea cea de toate zilele si sa aiba grija de copii.

Dumnezeu i-a lasat femeii o misiune. Daca acest popor va avea mame bune, spunea un preot, va avea si preoti buni si oameni de omenie, buni crestini.

Doctorat in ce domeniu?
Cariera in ce domeniu?
Varsta copiilor?

Ma indoiesc ca poti fi o mama buna pentru patru copii si sa ai si servici.
Doar daca iti face altcineva menajul in casa eventual are si grija de copii o parte din timp.

În prealabil postat de Yasmina

Tocmai ca femeile prin darul asta al lor,de a purta copiii sunt devantajate de a face cariera intr-un domeniu.
Cele care au o cariera nu au copii multi,doar 1 sau 2 maxim pt a putea tine pasul cu studiatul si programul dur;unele nu au nici sot.

Exemplul tau este unul singural,particular...si apoi cariera trebuie intretinuta cu noi cursuri in domeniu,ca altfel esti depasita.
Nu poti sa mergi in 2 luntre,ori cariera fara viata de familie(sau una compromisa) ori femeie casnica cu familie numeroasa.
Ar fi chiar indecent ca o femeie cu 5 copii(sa spunem)sa-i neglijeze apoi lasandu-i cu bunicii,cu vecinii sau cu bonele cand pleaca in deplasari,cand are examene sau cand se concentreaza pe cercetare.
Ah,iara avem o problema cu definitia carierei?
Daca vb despre "cariera" unei femei care este casiera la banca...nu-I de mirare ca ajungem cu discutia aici.

Cred ca am putea sa ne intrebam cum se influenteaza reciproc casnicia si viata profesionala. Si sa raspundem avand in vedere doua perspective: 1)strict lumeasca si 2)crestina.

Din perspectiva strict lumeasca femeia se ia la intrecere cu barbatii, se bate pe functii, eventual calca si peste cadavre pentru a le obtine sau recurge la compromisuri daca e nevoie. Important este sa se afirme si sa castige cat mai multi bani. Daca are un copil il vede dimineata si seara, considera ca i-a asigurat conditii daca odrasla are telefon ultimul racnet, bona, televizor si calculator. Important pentru ea este sa aiba un mostenitor si sa iasa din cand in cand cu copilul la plimbare pe care il priveste ca pe un bibelou, ramanand straina de ceea ce inseamna cu adevarat educatia unui copil.

Daca privim lucrurile asa, atunci familia o cam impiedica pe femeie sa-si relizeze toate dorintele pe plan profesional... Mai vrea si sotul o mancare gatita, mai vrea si copilul o poveste, uneori mai face o febra ori o gripa, ehei... Chiar daca e unul singur, necesita aproape tot atata timp cat ar necesita vrei cinci-sase. Caci sfaturile date le asculta cu totii si se mai invata si unul pe altul!

Daca privim lucrurile din perspectiva strict crestina, atunci problema se pune un pic diferit. Femeia este educata sa-si aleaga o profesie care sa-i permita sa se ocupe de viitoarea familie, apoi un sot crestin. Femeia a fost chemata la viata pentru ca sa dea viata si sa nasca si sa educe barbati si femei. Daca femeia isi abandoneaza menirea, intreaga societate sufera. Femeia crestina are spirit de jertfa.

Ea vegheaza ca intreaga familie sa duca o viata placuta lui Dumnezeu, copiii sa se roage, sa ia dimineata Anafura si Aghiasma, se roaga ea insasi, fiind un exemplu pentru intreaga familie. Se roaga impreuna, se duc la biserica. Copiii sunt impartasiti cat mai des. Atunci cand observa unele porniri prea patimase la copii, ia atitudine pentru a nu se trezi ca patimile cresc odata cu varsta, se roaga pentru copii si pentru intreaga familie.

(Daca mama nu are timp sa observe aceste porniri patimase cand sunt copiii mici, ba chiar se amuza de ele, atunci sa nu se mire ca atunci cand sunt mari, copiii nu mai sunt receptivi la sfaturi.)

Femeia crestina lupta cu ea insasi pentru a se debarasa de egoism si de trufie atat in viata de familie cat si la serviciu. Scopul ei este sa daruiasca ce are mai bun ca specialista si ca mama, discret, fara a incerca sa obtina maximum de profit ori demnitati inalte.

Femeia crestina isi fixeaza niste limite ale ambtiilor profesionale. Nu va lupta sa obtina ea insasi totul. Daca va educa in familie niste oameni vrednici, intreaga societate va avea de castigat.

Adesea obtinerea unor avantaje materiale si a unor functii poate fi insotita de compromisuri in masura sa afecteze viata de familie sau viata duhovniceasca.

,,Sa nu faci tot ce poti, sa nu crezi tot ce auzi si sa nu spui tot ce stii'' ne invata parintele Paisie Olaru, pentru a fi feriti de ispite.

[Florinvs]

În prealabil postat de AlinB

Doctorat in ce domeniu?
Cariera in ce domeniu?
Varsta copiilor?

Ma indoiesc ca poti fi o mama buna pentru patru copii si sa ai si servici.
Doar daca iti face altcineva menajul in casa eventual are si grija de copii o parte din timp.

Dar inainte de 1989, pe vremea lui nea' Nicu, cand fiecare aveea servici, cum reuseau sa creasca si sa educe si copii, sa faca si menajul casei (si tineti cont ca atunci nu existau tot felul de electrocasnice- masini de spalat vase, roboti de bucatarie, etc) ?!
De exemplul la "Filatura", "Moldotext" sau "Husana" femeile lucrau in 3 schimburi (inclusiv sambata), si cu toate acestea au crescut si educat si copii!

În prealabil postat de AlinB

Ma indoiesc ca poti fi o mama buna pentru patru copii si sa ai si servici.
Doar daca iti face altcineva menajul in casa eventual are si grija de copii o parte din timp.

Se ia in calcul si implicarea sotului! Daca el intelege sa fie devotat familiei si sa imparta judicios rolurile, atunci treaba poate merge si fara prea mult ajutor. Daca posteste si se roaga si el, invata sa-si iubeasca sotia si copiii asa cum isi iubeste Hristos Biserica, adica asa cum se spune in slujba de la cununia religioasa. Atunci sotul poate fi numit cap (religios) al familiei.

Dupa ce unii copii cresc, mama ii aduna pe toti si le da mici roluri in prepararea mancarii, nu face totul singura! La fel se pune problema si in privinta curateniei!

În prealabil postat de antoniap

,,Sa nu faci tot ce poti, sa nu crezi tot ce auzi si sa nu spui tot ce stii'' ne invata parintele Paisie Olaru, pentru a fi feriti de ispite.

Cu scuzele de rigoare pentru eventuala "deturnare" a acestui topic, v-aş ruga să-mi spuneţi cum înţelegeţi dvs acest sfat al părintelui Paisie Olaru.
De exemplu, să nu spui tot ce ştii, ar putea duce la minciună prin omisiune.
Înţeleg că aceste sfaturi pot conţine o formă de invitaţie la prudenţă, precum şi un fel de conştientizare a faptului că suntem limitaţi, prin condiţia noastră umană...
Însă, eu văd şi alte abordări posibile ale vieţii:
- să facem ceea ce avem de făcut cât putem mai bine, ca pentru Însuşi Dumnezeu, fără a uita lucrurile importante în detrimentul celor mai puţin importante;
- părintele Nicolae Steinhardt spunea că încrederea în oameni este un atribut creştin, iar bănuiala, prin contrast, nu este specifică creştinilor, cavalerilor, gentlemenilor...
- despre a spune tot ce ştii, cred că este destul de greu, din punct de vedere practic, pentru că uneori sunt prea multe de spus... Totuşi, să fie ascunzişurile o calitate??

Aştept cu interes şi alte opinii.

Şi Sărbători fericite tuturor!

În prealabil postat de Annyta

Cu scuzele de rigoare pentru eventuala "deturnare" a acestui topic, v-aş ruga să-mi spuneţi cum înţelegeţi dvs acest sfat al părintelui Paisie Olaru.
De exemplu, să nu spui tot ce ştii, ar putea duce la minciună prin omisiune.
Înţeleg că aceste sfaturi pot conţine o formă de invitaţie la prudenţă, precum şi un fel de conştientizare a faptului că suntem limitaţi, prin condiţia noastră umană...
Însă, eu văd şi alte abordări posibile ale vieţii:
- să facem ceea ce avem de făcut cât putem mai bine, ca pentru Însuşi Dumnezeu, fără a uita lucrurile importante în detrimentul celor mai puţin importante;
- părintele Nicolae Steinhardt spunea că încrederea în oameni este un atribut creştin, iar bănuiala, prin contrast, nu este specifică creştinilor, cavalerilor, gentlemenilor...
- despre a spune tot ce ştii, cred că este destul de greu, din punct de vedere practic, pentru că uneori sunt prea multe de spus... Totuşi, să fie ascunzişurile o calitate??

Aştept cu interes şi alte opinii.

Şi Sărbători fericite tuturor!

Parintele a dat aceste sfaturi in perioada comunista.

,,Sa nu faci tot ce poti'', adica sa nu faci in primul rand rau aproapelui, apoi sa nu faci nici exces de zel, pentru a nu-i trezi invidie.

,,Sa nu spui tot ce stii'' adica sa nu duci vorba de la unul la altul pentru a face rau cuiva, dar nici sa nu incerci sa impresionezi lumea cu cunostintele tale pentru a nu trezi invidie si pentru a atrage tot felul de ispite.

,,Sa nu crezi tot ce auzi'', adica sa ai discernamant.

[Yasmina]

În prealabil postat de Florinvs

Dar inainte de 1989, pe vremea lui nea' Nicu, cand fiecare aveea servici, cum reuseau sa creasca si sa educe si copii, sa faca si menajul casei (si tineti cont ca atunci nu existau tot felul de electrocasnice- masini de spalat vase, roboti de bucatarie, etc) ?!
De exemplul la "Filatura", "Moldotext" sau "Husana" femeile lucrau in 3 schimburi (inclusiv sambata), si cu toate acestea au crescut si educat si copii!

Au crescut copii,dar ce folos ca au crescut generatii si generatii de atei si de oameni fara maniere alese? Doriti sa spuneti ca nu exista diferente intre niste copii crescuti de mame crestine care si-au dedicat timpul copiiilor si alti copiii care au fost lasati de capul lor cu cheia la gat,sa bata maidanele pana ce parintii veneau acasa de la serviciu?

[Florinvs]

În prealabil postat de Yasmina

Au crescut copii,dar ce folos ca au crescut generatii si generatii de atei si de oameni fara maniere alese? Doriti sa spuneti ca nu exista diferente intre niste copii crescuti de mame crestine care si-au dedicat timpul copiiilor si alti copiii care au fost lasati de capul lor cu cheia la gat,sa bata maidanele pana ce parintii veneau acasa de la serviciu?

Cu ateismul intradevar era o problema grava. Aici depindea si de fiecare parinte in parte daca era credincios sau nu, pentru a-si putea educa in spirit crestin copii! Dar in general erau- pentru ca inclusiv muncitoarele care lucrau la fabrica la oras proveneau in cele mai multe cazuri din mediul rural, si acolo parntii lor tot pastrau credinta!
Acuma cu manierele: aici depindea cat de bine inghegata era familia! Intradevar, aceea generatie a crescut cu "cheia de gat", insa era o anumita disciplina: de exemplul daca copilul facea vreo prostie, parintele era chemat la militie si pus sa dea explicatii. Ori la nimeni nu-i convenea sa piarda timpul si sa plece de la locul de munca pentru a da cu subsemnatul.
Apoi era lege impotriva "parazitismului social" si a vagabondajului: la 16 sau 18 ani, nu exista sa stai fara loc de munca, dupa ce ai terminat scoala profesionala sau liceu industrial. Iti gaseai ei imediat loc de munca- daca de exemplul te vedeau ca umblai de vagabond pe strazi, imediat erai legitimat, intrebat unde lucrezi, iar daca nu lucrai primeai "foaia de drum" si in ziua de la ora de trebuia sa te prezinti la locul de munca- fie in fabrica, fie pe santier.
Apoi un alt factor important care calea tinerii si i pregatea pentru viata era si stagiul militar obligatoriu, unde se invatau cu o anumita disciplina, cu respectarea unui program, etc.
De batut maidanele intradevar se bateau, insa totusi era mai sanatos pentru un tanar sa faca miscare in aer liber (fotbal, bicicleta, tenis, etc), decat ca astazi sa stea prin cluburi sau cu calculatorul.

O problema mai deoasebita era in mediul rural. Acolo de multe ori sotia trebuia sa faca si menajul casei, si cresterea copiilor si munca la CAP.
Multi barbati care traiau in mediul rural preferau (deoarece la CAP se castiga putin) sa faca naveta la oras la fabrica. Si erau ceva nedefinit- nici cal nici magar: se sculau la 4 dimineata sa prinda rata sau trenul cursa muncitoresc, mergeau o ora-doua pana la oras, iar in fabrica se faceau si ei ca "muncesc" (de fapt maturau spanul prin fabrica sau carau materialele la strung), iar apoi la iesirea din schimb direct la primul bufet (crasmele de pe langa "23 August" erau pline la iesirea din schimb), si iarasi doua ore pana acasa cu trenul cursa muncitoresc, iar acasa ajungeau beti turta cu vodca ieftina "Ochii lui dobrin", si evident ca nu mai faceau nici o treaba in gospodarie (dar deh- se laudau ca "nu trag la sapa, ci "lucrez" la oras"). In aceste familii intradevar erau probleme serioase, si evident ca nu se mai putea vorbi de educatia si cresterea in conditii normale a unui copil.

[fallen]

Dragii mei, in primul rand Craciun fericit, tuturor!
Vreau sa lamuresc o neintelegere: intrebarea nu era daca casnicia (mariajul) ne poate influenta negativ cariera, ducand la esec profesional, ci viceversa, daca si de ce (daca e e normal) esecul profesional sa ne influenteze viata de familie.

Cat despre definitia carierei, intr-adevar si eu sunt foarte curioasa sa aflu care sunt parerile voastre....

În prealabil postat de fallen

Dragii mei, in primul rand Craciun fericit, tuturor!
Vreau sa lamuresc o neintelegere: intrebarea nu era daca casnicia (mariajul) ne poate influenta negativ cariera, ducand la esec profesional, ci viceversa, daca si de ce (daca e e normal) esecul profesional sa ne influenteze viata de familie.

Cat despre definitia carierei, intr-adevar si eu sunt foarte curioasa sa aflu care sunt parerile voastre....

Am intalnit situatii in care o femeie care are succes in cariera ii provoca mari complexe partenerului!

Daca el e sigur de pozitia sa, atunci isi permite sa fie generos si sa-i creeze relatii si sotiei.

Fereasca Dumnezeu de somaj! Atunci e nevoie de un suflet mare ca sa o ajute pe femeie sa-si mentina optimismul. Adesea esecul profesional presupune un salariu mai modest.

Esecul profesional al unuia dintre soti reprezinta o incercare pentru intreaga familie pe plan social si material. Cu ajutorul lui Dumnezeu poate fi depasita insa. Daca se renunta la orgolii si la lacomie, problema e ca si rezolvata. Daca celalalt sot sufera pentru ca nu are luxul dorit sau cercul de prieteni ravnit, atunci e mai greu.