Oameni care par credinciosi dar sunt rai

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de sophia

Se poate sa fie si cum spune Monnis.
Acei oameni care par rai dar sunt credinciosi, probabil ca sunt prea severi.
Ei cad intr-o anumita extrema. Probabil ca judeca oamenii prea mult.
Am intalnit si eu...

Pentru Yasmina:

Eu una am intalnit la biserica mea persoane de acest fel.
Am mai spus mai sus ca de multe ori se face o separatie intre latura teoretica si si cea practica/sociala a credintei.

Sunt preoti si biserici care lucreaza mult in social si atunci si oamenii sunt altfel formati si tind spre social, spre iubire de aproape. Ajuta oamenii, sunt mai calzi, mai blanzi, impart lucruri intre ei etc.

Si sunt preoti si biserici unde se pune accentul pe partea teoretica, adica: slujbe, predici, invataturi.
Si atunci acei oameni sunt tot asa formati: participat la slujbe, cantat, citit, postit. Dar le lipseste partea sociala: iubire, impartit, mangaiat aproapele, organizat ceva pentru ajutor.

Credinta este oi imbinare din cele doua laturi. Lipsa oricareia dintre ele ne face rau si ne raneste, poate ca lipsa partii sociale face cel mai rau.

Si atunci spunem ca oamenii par credinciosi. Dar nu sunt in totalitate, pentru ca le lipseste o anumita latura a credintei.
Ca sunt ei rai nu stiu, dar fac rau celor din jur.

Foarte buna sesizarea ta, desi n-ar trebui sa le separam astfel noi insine. Poate doar predomina mai catre "social" sau mai spre "tipic", dar cu siguranta in fiecare dintre cele doua parti, sunt si dintr-acei care le au... pe-amandoua.
In totalitate nu e nimeni, nici numai bun, nici numai rau. In fiecare dintre noi exista un anumit procent din una sau alta. Ideal este ca, odata cu trecerea timpului, sa reusim sa modificam procentul catre "bine", sa devenim mai intelepti, mai rabdatori, mai tacuti daca nu este absolut important sa vorbim, pentru ca vorba este de argint, dar trebuie sa fie neaparat inteleapta. Iar daca nu e... se transforma in tinichea, pur si simplu. In timp ce tacerea... e de aur! Ea nu atrage polemici sau interpretari grave.
Daca lipsa uneia sau a alteia ne raneste... N-ar trebui! Nimic nu primim fara folos. Toate ne sunt spre indreptare. Si daca inca le primim, pe de o parte inseamna ca Dumnezeu ne cerceteaza, iar pe de alta inseamna ca n-am inteles inca un lucru esential din moment ce primim mereu si mereu aceleasi ispite. Intr-o zi trebuie sa ne oprim din treburile noastre cotidiene si sa ne intrebam hotarat: "Unde gresesc?" Iar raspunsul va veni neintarziat! Doar sa ne intrebam!

[bin000]

În prealabil postat de florentina2014

De multe ori m-am intrebat,cum se face de exista oameni care par atat de credinciosi iar ei se cred la fel,mergand la biserica,tinand post,citind carti sfinte,dar.......apoi se despart de acestea si afiseaza o rautate,fac lucruri urate,vb urat,jignesc,se comporta urat!Care sa fie explicatia?Chiar mi-a fost dat sa intalnesc si sa cunosc multe astfel de persoane,care credeam dupa ceea ce faceau ca sunt painea lui Dumnezeu si cand colo,rautate!Cum catalogam astfel de oameni?Care sa fie motivul pentru care se comporta asa?

Evident,acest gand e de la diavol profitand de gandul subtire de mandrie ca tu ...nu esti asa de rea ca aceia.Asa sa fie?Vorbesti de parca n~ai citit nici un indreptar de spovedanie in viata ta.O metoda buna sa nu mai faci pacatul acesta e ca pacatele altora sa nu fie altceva decat o oglinda care sa~ti aminteasca de pacatele tale.
Prin Pateric am citit ca cel ce isi vede pacatele sale e mai mare decat cel care vede ingeri.
Doamne ajuta!