Un copil conceput in post

[ancalpop]

În prealabil postat de anita

Necunoscute sunt caile Domnului ,intr-adevar.
Nu e nevoie sa cerem sfaturi ,avem carti scrise de sfinti despre viata in familie si acolo scrie cum se tine postul(cine vrea sa il tina).
Daca vrei sa iti faci voia ,nu e nevoie sa te justifici pe forum ,e ca si cum te-ai duce sa te spovedesti ,dar te prezinti cu scuzele de rigoare ,ori se stie ,la spovedanie nu se prezinta scuze ,caci Hristos vrea pocainta noastra ,nu scuzele.
Par.Arsenie Boca ,si aici dau doar un exemplu ,la man.Simbata a vazut o femeie cu un copil handicapat in carut.I-a spus ca acel copil a fost conceput in noaptea de Inviere si femeia a confirmat.
Sa nu simtim pe pielea noastra proverbul biblic:"parintii maninca agurida iar la copii se strepezesc dintii"
Dar uitasem ,in zilele noastre la ecografie se poate vedea daca un copil este handicapat si unele persoane pot renunta la sarcina.

Anita, postul este o stare asumata. Postul nu este un scop in sine. Este doar un mijloc de a dobandi ceva! Acel ceva se numeste nepatimire! Din cele scrise de tine si din tonul tau se vede ca mai ai mult pana sa ajungi la starea aceasta. Si nici nepatimirea nu e scopul final al postului. Scopul final este induhovnicirea, starea de a fi alaturi de Duhul Sfant si de a fi locas al Duhului Sfant. Daca tii post din obligatie sau de frica si nu pentru a dobandi aceasta stare esti intr-o mare ratacire. Esti pe marginea prapastiei care se cheama maniheism (si asta-i erezie in Biserica Ortodoxa). Daca lasi frustrarile cauzate de asprimea postului pe care t-il impui, fara a fi ajuns la masura lui, vei avea un efect exact contrar celui scontat. Hristos vrea, intr-adevar, pocainta noastra (starea de nepatimire), dar judecata si mandria (ca sa nu spun infatuarea) sunt departe de ea.
N-am inteles remarca despre avort, dar o pun tot pe seama starii in care te afli (n-o numesc, cauta-i tu un nume). Si ecografia, iarasi, n-are nici un amestec in cele spuse de mine. Iar in ce priveste copii conceputi in post, ar insemna ca anumite perioade din calendar (la distanta de 9 luni de posturi) sa fie "sterpe" in ceea ce priveste nasterile de prunci. Fa o socoteala; ar insemna, de exemplu, ca in septembrie sa nu se nasca niciodata nici un copil. Ar insemna ca nici un copil sa nu se nasca de ziua Sfantului Dumitru!. Ce trist ar fi Sfantul, nu crezi?

[luciand]

În prealabil postat de wp

Dragă Ancalpop,
Eu nu spun că moartea copilului a fost cauzată de faptul că a fost conceput în post.
Eu spun că fărădelegile mele au umplut paharul răbdării Lui. Ştim că păcatele se transmit de la o generaţie la alta. Că, faptul de a fi conceput copil în post era doar o picătură în acest pahar sau mai mult, nu are nici o importanţă.
Ceea ce am învăţat este că nu poţi face ceea ce vrei şi să-ţi fie şi bine. Şi am mai învăţat că, suferinţa celui mai drag al tău, te doare mai mult ca propria suferinţă.

Eu nu spun nimic despre necurăţia femeii, ci o spun canoanele. Şi canoanele spun şi despre aceia care nu le respectă, inclusiv despre preoţi.
Ce se întâmplă astăzi în Biserică nu comentez, pentru că nu are rost. Tema este prea vastă, iar lumea caută să facă upgrade la cele dumnezeieşti, adaptând canoanele după patimile fiecăruia. Şi aşa a fost de când este Biserica. Ceea ce este evident este că, mulţi păstori se abat de la cale, iar faptul că se abat nu înseamnă că ceea ce fac ei este şi în regulă, chiar dacă sunt mulţi. Însă mai sunt şi oameni cu viaţă sfântă, inclusiv duhovnici, iar aceştia pot fi recunoscuţi după roade. Ca şi ortodocşii cu adevărat ortodocşi.
Cale de mijloc la Dumnezeu nu există. La El ori este albă, ori neagră. La noi este gri. Dar pentru asta nu este de vină Dumnezeu. El este milostiv şi putem conta pe asta, dar cum nu ştim niciodată unde ne situăm, ar trebui să fim mai puţin optimişti legat de măntuirea noastră. Dar totuşi să avem nădejde. Însă nădejdea nu este acelaşi lucru cu optimismul.

Dacă uni preoţi fac pogorăminte de la canoane, pentru unul şi altul din diverse motive este altceva. Însă acolo, este un caz particular şi este judecat ca atare.Preotul îşi asumă responsabilitatea pentru ceea ce face.
Dacă pui însă întrebarea pe un forum, deci la modul general, răspunsul nu poate fi decât general.
Părerea mea este că, o asemenea întrebare nu trebuie pusă pe forum, ci trebuie pusă duhovnicului. Eu am intervenit pentru că, tu sugerai că ceea ce se întâmplă în patul conjugal nu este treaba duhovnicului. Tot ceea ce ţine de viaţa omului are treabă cu Dumnezeu şi implicit cu duhovnicul.

P.S. Împreunarea fizică pentru plăcere sau chiar şi pentru naşterea de prunci, este consecinţa neascultării protopărinţilor noştri de Creator. Deci rodul neascultării nu poate avea nimic sfânt în el. El a fost lăsat pentru firea noastră căzută, însă atât. Psalmistul David este destul de clar "Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea."
Să nu înţelegi că aş condamna împreunarea fizică dintre soţi şi soţie. Nu fac asta şi nici nu o pot face eu, care am abuzat în fel şi chip de ea. Ea este bună foarte - după cum spunea părintele Rafail Noica - însă pentru scopul şi cu limitele pe care Biserica le îngăduie. În rest ce facem noi fiecare, fie preoţi , fie mireni poate fi treaba noastră, dar atunci să ne şi asumăm consecinţele faptelor noastre..
Altceva nu mai am ce zice.

Doamne ajută.

Vad ca se dezbate aprins despre casatorie si post, despre copii si post, despre pedepse si post...
Nu vreau sa ranesc pe nimeni, dar nu este al nostru sa judecam cum si de ce pedepseste Dumnezeu pe cineva si nici macar sa ne dam cu parerea daca ceea ce i se intampla cuiva este pedeapsa sau nu. Dumnezeu singur este in masura sa "judece" asta.
Am intervenit pentru ca remarc o premiza gresita la toata discutia. Este gresit sa crezi ca impreunarea fizica este "pedeapsa neascultarii" dupa cum te-ai exprimat. Pedeapsa pentru neascultare este moartea! Impreunarea fizica, acele "haine de piele" (dermatinoi chitones) pe care le-a dat omului dupa caderea in pacat sunt ajutor pentru a putea trece peste si prin moarte - moartea trupeasca si cea duhovniceasca a caderii in pacat. Dumnezeu doar a binecuvantat cununia si a sfintit-o cu prezenta sa in Cana.
Iar despre vietuirea in casnicie, canoanele nu spun nici pe departe ceea ce sugerezi. Canoanele fac referinta si stabilesc toate premizele casatoriei, dar odata savarsita Taina Cununiei canoanele nu se mai amesteca. Si nici Sfintii Parini. Din delicatete si din constiinta faptului ca ceea ce se petrece acolo esta doar treaba celor doi soti si a lui Hristos. Iar "limitele" pe care le pune Biserica vietuirii in casatorie sunt doar pacatele Sodomei si ale Gomorei. Tot ceea ce este firesc si acceptat de ambii soti este ingaduit si de Hristos si de Biserica.
Si fie vorba intre noi, Molitfelnicul de la Chisinau nu se numara printre Sfintele Canoane! Mai mult, este scris intr-o perioada cand in Biserica Ortodoxa Romana existau o multime de unfluente de factura catolica si protestanto-pietiste intrate "via Moscova". Si, din pacate, exista inca multi preoti si calugari care mai sunt, inca, sub influenta lor. Dar nu inseamna ca aceasta-i Ortodoxia!.
Iar cat despre "calea de mijloc" o recomanda atat Dumnezeu cat si Sfintii parinti. Asta-i calea imparateasca (via media, regia), calea care te face sa ajungi "departe". Faci o grava confuzie intre a fi "caldicel", cum zice Hristos, si a urma "calea de mijloc".

Mirean: Nu puneam problema conceptiei unui copil in post,

Poate ti-a scapat, dar tocmai despre acest lucru discutam pe acest topic: "Un copil conceput in post". :)

În prealabil postat de Mirean

Intreruperea postului, pentru crestini adevarati, este o jertfa mai mare decat tinerea lui.

:) da, uite ca la asta nu m-am gandit.

[pauldani]

Putem face un studiu. Sa ne uitam in calendar la zilele de post si sa luam fiecare Crestin-Ortodox(ma opresc doar la aceasta categorie), sa vedem cati sunt "normali" si cati sunt "debili"..sa vedem ce se alege de tara asta...
Taina nu e numai taina cununiei..Taina e casatoria, unirea celor 2, care tine toata viata(cand raman impreuna crestineste si cauta ceea ce presupune casatoria, nu ma refer la un mod de organizare sociala....)..nu e locul nostru in casatoria acelor persoane..si nu e locul pe forum sa ne bagam in intimitatea acestor persoane..Daca Duhul Sfant vine si concepe pruncul(sufletul..) probabil ca va fi si cu acordul Lui?!, nu credeti?..sfaturi, sfaturi, sfaturi..citate peste citate, ne certam unii cu alti, ne acuzam ca suntem nervosi, spinosi sau mai stiu eu cum..Doamna e sotie de preot..Mergeti Doamna si intrebati un duhovnic, nu aici..sau puteti sa-L intrebati si pe El, sau poate sotul dumneavoastra..poate ca multi dintre noi suntem conceputi in zile de post, cine stie ca va spunem...eu stiu ca un copil e o Binecuvantare de la Dumnezeu, e un alt Cuvant care se naste, printre celelalte cuvinte..
Si eu am inteles un lucru, Dumnezeu vrea sa-L traiesc, de ce nu intelegem?..acum, aici..oare de ce ne rupem capul in litere?!...oare de ce preferam sa fim practicanti, de parca am practica un sport!..de ce nu vrem sa-L Traim?!...nu va pierdeti timpul certandu-va cu mine pentru acest post, daca aveti un sfat bun pentru Doamna, adresati-va dansei, sau mai bine am putea sa spunem o rugaciune, poate ca va lua decizia care o vrea si Domnul..........

[wp]

În prealabil postat de luciand

Vad ca se dezbate aprins despre casatorie si post, despre copii si post, despre pedepse si post...
Nu vreau sa ranesc pe nimeni, dar nu este al nostru sa judecam cum si de ce pedepseste Dumnezeu pe cineva si nici macar sa ne dam cu parerea daca ceea ce i se intampla cuiva este pedeapsa sau nu. Dumnezeu singur este in masura sa "judece" asta.
Am intervenit pentru ca remarc o premiza gresita la toata discutia. Este gresit sa crezi ca impreunarea fizica este "pedeapsa neascultarii" dupa cum te-ai exprimat. Pedeapsa pentru neascultare este moartea! Impreunarea fizica, acele "haine de piele" (dermatinoi chitones) pe care le-a dat omului dupa caderea in pacat sunt ajutor pentru a putea trece peste si prin moarte - moartea trupeasca si cea duhovniceasca a caderii in pacat. Dumnezeu doar a binecuvantat cununia si a sfintit-o cu prezenta sa in Cana.
Iar despre vietuirea in casnicie, canoanele nu spun nici pe departe ceea ce sugerezi. Canoanele fac referinta si stabilesc toate premizele casatoriei, dar odata savarsita Taina Cununiei canoanele nu se mai amesteca. Si nici Sfintii Parini. Din delicatete si din constiinta faptului ca ceea ce se petrece acolo esta doar treaba celor doi soti si a lui Hristos. Iar "limitele" pe care le pune Biserica vietuirii in casatorie sunt doar pacatele Sodomei si ale Gomorei. Tot ceea ce este firesc si acceptat de ambii soti este ingaduit si de Hristos si de Biserica.
Si fie vorba intre noi, Molitfelnicul de la Chisinau nu se numara printre Sfintele Canoane! Mai mult, este scris intr-o perioada cand in Biserica Ortodoxa Romana existau o multime de unfluente de factura catolica si protestanto-pietiste intrate "via Moscova". Si, din pacate, exista inca multi preoti si calugari care mai sunt, inca, sub influenta lor. Dar nu inseamna ca aceasta-i Ortodoxia!.
Iar cat despre "calea de mijloc" o recomanda atat Dumnezeu cat si Sfintii parinti. Asta-i calea imparateasca (via media, regia), calea care te face sa ajungi "departe". Faci o grava confuzie intre a fi "caldicel", cum zice Hristos, si a urma "calea de mijloc".

Fie cum zici tu, nu are rost să polemizăm. Până la urmă fiecare face ceea ce crede.
Ceea ce doream să subliniez este la mesajul tău este legat de afirmaţia şi anume că, aş fi scris că, împreunarea trupească este pedeapsa neascultării. Citeşte te rog cu atenţie. Am scris, consecinţa şi nu pedeapsa. Pentru mine este o diferenţă.
Legat de calea de mijloc ai dreptate, dar mai trebuie văzut ce înţelege fiecare prin calea de mijloc...

[Leinarius]

În prealabil postat de ancalpop

Banuiesc ca sunteti preot si poate afirmatiile mele v-au suparat oarecum. Iertati-ma! Nu asta a fost intentia mea. Din cauza faptului ca unde locuiesc eu sunt preoti care exagereaza(din exces de zel) sunt constienta ca nu toti preotii sunt la fel.
Va doresc si eu Praznic fericit si multa sanatate!

Da, multumesc pentru cuvinte, dar nu sunt preot... Iar m-am aratat eu cu cuvantul si m-am mandrit, fiind nevrednic si mic.
NU m-au suparat cuvintele tale, poti fi linistita.

Eu am incercat sa iti spun ca nu neaparat preotul exagereaza, ci perceptia este asta. Iar daca se intampla sa intrebe mai mult decat suntem noi pregatiti sa raspundem asta e ori ca nu ne-am pregatit noi cum trebuie, ori ca nu e inca lamurit cu starea noastra sufleteasca.
In general insa nu se pun intrebari prea amanuntite si se insista pe indreptare, pe cainta. Fiecare duhovnic isi are darul lui, unii au darul de a fi mai repede lamuriti, altii cerceteaza mai mult...

Eu iti recomand sa nu iti faci suparari cu duhovnicul. Daca tie nu iti este potrivit din cauze proprii, decat sa te necajesti, mai bine mergi la altul.

La fel iti doresc tie si familiei sa va bucurati de Invierea Domnului in pace si cu sanatate!

[Mirean]

În prealabil postat de ancah

Mirean: Nu puneam problema conceptiei unui copil in post,

Poate ti-a scapat, dar tocmai despre acest lucru discutam pe acest topic: "Un copil conceput in post". :)

Cred ca ai o problema personala cu mine (este evident, din calitatea postarilor tale si ritmicitatea cu care le contesti pe ale mele).
Pentru a nu tulbura alti forumisti, te rog sa mi te adresezi in private.

[philalex]

consultarea preotului e lucrul cel mai bun, sa speram ca nu e o problema....dar e de discutat, oricum e cam greu sa cresti un copil astazi, sunt multe tentatii....nu vreau ca copilul meu sa copieze ceva negativ....si incep si o mie de pretentii...bafta, oricum...:)

În prealabil postat de Mirean

Cred ca ai o problema personala cu mine (este evident, din calitatea postarilor tale si ritmicitatea cu care le contesti pe ale mele).
Pentru a nu tulbura alti forumisti, te rog sa mi te adresezi in private.

Nu, Mirean, nu am nimic cu tine personal , cum nu am nici cu altii.