Sociologia credintei

[Noesisaa]

Cred ca la fel de interesant ar fi sa discutam despre mersul la biserica din perspectiva tineri/mai putin tineri. Mie cel putin mi s-a intamplat de destule ori sa fiu cea mai tanara din biserica, in afara de copiii adusi de bunici sau parinti. Poate nu chiar acum, dar da cand aveam 16-17-18 ani. De ce atat de putini tineri merg regulat (in fiecare duminica) la Sf. Biserica?

[Mihnea Dragomir]

Ceea ce observ eu, în bisericile de rit latin din Ro, este o mai slabă reprezentare a generaţiei de mijloc. Tinerii, ca şi vârstnicii, sunt bine reprezentaţi. Dar prototipul de enoriaş care vine mai rar la biserică este: bărbat între 40-50 de ani.
În bisericile de rit răsăritean din Ro, tinerii sunt foarte puţini, fiindcă se duc în bisericile de rit apusean. Sau au trecut la ortodocşi, sau nu se mai duc la nici o biserică. Ăsta, din câte am înţeles, e un fenomen specific Bucureştiului, în leagănul ardelenesc nu este aşa. La agapele frăţeşti la care merg, şi unde mă simt un junior, subiectul principal de conversaţie este viaţa ardeleneasă interbelică. Cei ca mine, nevând nici cea mai mică legătură nici cu Ardealul, nici cu viaţa interbelică, probabil că nu rezonează şi reacţionează cu picioarele, mergând la slujbă la fraţii latini.
Ar mai fi o cauză: trebuie să mergem la liturghie nu numai duminica, ci şi în cele 10 (?) zile de poruncă ce nu cad duminica. Slujbele greco-catolice încep la orele 10 sau 11, exact când lumea e la serviciu (sau la şcoală ori facultate). Un vechi canon răsăritean, rămas neabrogat, interzice două liturghii în aceeaşi zi la aceeaşi biserică. Deci, ca să îţi îndeplineşti obligaţia pentru zile feriale non-duminicale, singura posibilitate este să mergi în bisericile de rit latin, unde au loc liturghii de după-amiază şi de seară. Un memoriu adresat Sf Sinod, prin care se cerea abrogarea acelui canon făcut în vremea când oamenii îşi făceau programul ei înşişi, a rămas, deocamdată, fără răspuns. Sau, se poate menţine canonul, dar muta liturghia de la 10 dimineaţa la 6 după amiaza, nimic nu interzice. Să sperăm că, în timp, acest aspect se va rezolva.

Un alt lucru care îi ţine pe mulţi tineri departe de bisericile răsăritene este recentul curent hiper-bizantinist. Reintroducerea unor cântări specific bizantine, în manieră cântată pe nas, psalmodiată şi înalt repetitivă este o idee foarte discutabilă, cu bune şi rele. Din punct de vedere strict pastoral, cele rele îmi par a prevala. Sunt muzici făcute în vremuri în care viaţa avea alt ritm decât cel de azi, în care oamenii, mai ales cei tineri cu nerăbdarea vârstei, nu se pot regăsi.

Însă, cauza cea mai importantă a scăderii procentului de practicanţi este relaxarea omileticii, fenomen care probabil că e şi mai evident în vest decât la noi. Timp de secole, lucrurile erau foarte limpezi: ca şi catolic, aveai obligaţiile A, B şi C, "C" fiind participarea la viaţa de credinţă, ceea ce presupune minimum liturghia în zile feriale, postul, o spovadă şi o cuminecare pe an. Nu era mult, dar nici puţin şi, respectând condiţiile A, B şi C, puteai fi sigur că te vei mântui. Acuma, mai rar aud despre obligaţii ecleziale la predică. Ceea ce aud este că ar fi foarte frumos să dăruiesc unor copii săraci ciorăpei, că atunci înseamnă că Îl încalţ pe Cristos. Să Îl ascult pe Cristos duminica şi să stau la masă cu El nu mai aud că ar fi necesar.

[Erethorn]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Însă, cauza cea mai importantă a scăderii procentului de practicanţi este relaxarea omileticii, fenomen care probabil că e şi mai evident în vest decât la noi. Timp de secole, lucrurile erau foarte limpezi: ca şi catolic, aveai obligaţiile A, B şi C, "C" fiind participarea la viaţa de credinţă, ceea ce presupune minimum liturghia în zile feriale, postul, o spovadă şi o cuminecare pe an. Nu era mult, dar nici puţin şi, respectând condiţiile A, B şi C, puteai fi sigur că te vei mântui. Acuma, mai rar aud despre obligaţii ecleziale la predică. Ceea ce aud este că ar fi foarte frumos să dăruiesc unor copii săraci ciorăpei, că atunci înseamnă că Îl încalţ pe Cristos. Să Îl ascult pe Cristos duminica şi să stau la masă cu El nu mai aud că ar fi necesar.

Aici aveti mare dreptate. Cred ca o singura data am auzit un preot care, la omilie, a recomandat expres frecventarea Sf. Liturghii, si anume in scopul de a auzi Cuvantul Domnului.

Nu am auzit o singura omilie despre Sf. Euharistie, sau despre Sacramentul Reconcilierii.

In ceea ce priveste participarea tinerilor la Liturghi duminicala, pot sa spun ca la biserica mea intra destul de multi, ba chiar si cu copilasi mai mici sau mai mari. Sunt destule cazuri in care parintii trebuie sa intre sau sa iasa sau sa se plimbe prin navele laterale pt. a-si potoli din plans copii de 1 sau 2 ani.
Sunt si grupe de tineri, cu varii activitati, iar muzica de duminica o asigura tot tinerii.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Erethorn

iar muzica de duminica o asigura tot tinerii.

Cunosc două mari feluri de a asigura muzica: prin voluntariat sau cu un cor plătit. Mi se par mult mai bune realizările capelmaiştrilor care beneficiază de cor plătit în comparaţie cu cei care trebuie să se limiteze la tineri voluntari din parohie. Diferenţa cred că e la repetiţii. Pe voluntar nu prea ai cum să-l disciplinezi: te bucuri că vine duminica la liturghia parohială, cum să-i mai ceri să vină şi în timpul săptămânii la repetiţii ? Cel mai bun cor din oraş este, de departe, la Catedrala Sf Iosif. E mixt: o parte sunt laici plătiţi, o parte sunt persoane consacrate care nu iau onorarii. Au şi cea mai bună orgă din oraş: peste 2000 de tuburi şi zeci de regiştri (realizată de un atelier din Timişoara interbelică).
Pe vremuri, parohiile se bazau mult pe cântăreţi copii şi tineri voluntari. Dar, pe atunci, aveau şcoală parohială. Vroiai 10 la muzică ? Hai în biserică la repetiţii !

Off topic: Recent, Monseniorul Ioan Robu a fost numit membru în importantul dicaster roman pentru Disciplina Sacramentelor şi Cult Divin. Poate că minunatul cor de la Sf Iosif a avut o contribuţie la această numire.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Scotsman

Ar mai fi de discutat situatiile din Wales si Irlanda de Nord.Oricum,la ora actuala sunt cam 77 de milioane de anglicani la nivel mondial,dar dupa demersul Papei Benedict al XVI-lea(demersul ref.la ,,Constitutia Apostolica")au fost destui(nu foarte multi dar semnificativ)care se intorc in catolicism.In Scotia sunt cam 42,4%protestanti si 15,88%catolici adica o proportie de 2,67:1.Acu ceva vreme(nu mai stiu cat de actualizat este)am vazut un studiu la nivel mondial(pe crestinism la modul general) care arata urmatoarele cifre:1,128,883,000 catolici, 432,832,000 neoprotestanti,380,799,000 protestanti, 220,290,000 ortodocsi, 80,922,000 anglicani.

Din ce am observat eu miscarea care se preconizeaza (de la o confesiune la alta,la modul semnificativ)pentru urmatorii ani este:de la anglicani>catolici.Neoprotestantii sunt in expansiune iar protestantii in general stabili in centrele traditionale.Aceste aprecieri sunt la nivel global si nu tin cont de minore miscari locale sau sporadice.

Am aşezat aici această postare a dv de la "Filioque", aici îmi pare un topic mai adecvat. Ce sursă reproduce aceste cifre ? Ce înţelege exact sursa prin "protestanţi" ? Adică "luterani" sau "luterani plus calvinişti" ? Cât despre neoprotestanţi, sunt de prea multe feluri deja pentru a fi cuprinşi "pe căprării".

Oricum, asemenea feluri de statistici trebuie luate cu multă precauţie: este ceea ce se declară oamenii. Există mulţi "oameni cultural catolici" aşa cum există "cultural ortodocşi". Vor fi fiind şi "cultural protestanţi" ori (în mai mică măsură, deocamdată) "cultural neoprotestanţi". Nu trec pe la nici o biserică timp de ani de zile, nu cred nici în a zecea parte dintre articolele de credinţă, şi totuşi, dacă stai să îi întrebi, ei se declară astfel. Dar astfel de statistici nu reflectă cu adevărat aderenţa la o confesiune şi la o viaţă de credinţă, cu atât mai puţin intenţia şi strădania de a-L urma pe Domnul nostru în viaţa personală. În această privinţă, Europa îmi face impresia a sta cel mai rău. Mă refer la toate confesiunile din Europa de Vest şi de Est, deşi cea care îmi pare că a pierdut cel mai mult este luteranismul din ţările nordice.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Am aşezat aici această postare a dv de la "Filioque", aici îmi pare un topic mai adecvat. Ce sursă reproduce aceste cifre ? Ce înţelege exact sursa prin "protestanţi" ? Adică "luterani" sau "luterani plus calvinişti" ? Cât despre neoprotestanţi, sunt de prea multe feluri deja pentru a fi cuprinşi "pe căprării".

Oricum, asemenea feluri de statistici trebuie luate cu multă precauţie: este ceea ce se declară oamenii. Există mulţi "oameni cultural catolici" aşa cum există "cultural ortodocşi". Vor fi fiind şi "cultural protestanţi" ori (în mai mică măsură, deocamdată) "cultural neoprotestanţi". Nu trec pe la nici o biserică timp de ani de zile, nu cred nici în a zecea parte dintre articolele de credinţă, şi totuşi, dacă stai să îi întrebi, ei se declară astfel. Dar astfel de statistici nu reflectă cu adevărat aderenţa la o confesiune şi la o viaţă de credinţă, cu atât mai puţin intenţia şi strădania de a-L urma pe Domnul nostru în viaţa personală. În această privinţă, Europa îmi face impresia a sta cel mai rău. Mă refer la toate confesiunile din Europa de Vest şi de Est, deşi cea care îmi pare că a pierdut cel mai mult este luteranismul din ţările nordice.

O sa incerc sa fac cateva precizari in limita la ceea ce stiu si eu:

1.Sursa era laica.Nu stiu daca cei care au realizat sondajul erau catolici sau protestanti.Sigur nu eru ortodocsi(parca asa imi amintesc).As inclina sa spun ca erau tot atat de credinciosi precum cei de la The Skeptic Society.Sincer sa fiu>nu stiu preferintele lor.Ca sa fiu si mai sincer>nici nu m-a interesat acest aspect ci m-am uitat direct pe cifre.Deformatie profesionala,scuze.
2.Nu se preciza la care protestanti se refera.Banuiesc ca la cei care se pot incadra in acesta sintagma in mod uzual.
3.Din moment ce nu era nici o distinctie intre protestanti>cu atat mai putin intre neoprotestanti
4.Categoric cifrele sunt complet relative pt ca in acest caz barometrul credintei indica doar la nivel declarativ sau strict dpdv al apartenentei declarate.
5.Personal,in calitate de sceptic de serviciu,apreciez la mai putin de 10%din cifrele aratate pe cei care ar merita,la modul decent,onoarea de a fi numiti crestini.Ma incadrez in categoria ce poate fi blamata din reale motive.
6.Raportat la balamucul religios din State,in Europa parca disolutia avanseaza un pic mai lent intrucat sunt centri traditionali mai puternici.
7.Am fost de mai multe ori in Peninsula Scandinava si acolo este o situatie aparte,ce comporta o analiza pe mai multe planuri si nu neaparat teologice.Daca ar fi sa glumesc as spune ca daca baietii de pe Mayflower ar fi acostat acolo sigur se intoarceau acasa,cu orice risc.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Scotsman

6.Raportat la balamucul religios din State,in Europa parca disolutia avanseaza un pic mai lent intrucat sunt centri traditionali mai puternici.

Mă surprinde că spuneţi asta. Din datele pe care le-am citit, procentele de participare la viaţa de credinţă din State sunt net mai ridicate decât în ţările europene. Eu însumi am fost acolo şi am stat pe Coasta de Est 4 luni, iar în Texas 2 săptămâni. Prezenţa la slujba duminicală era lucru obişnuit pentru multe familii. În general, din ceea ce am văzut, americanii îmi par mai serioşi în credinţă decât media europenilor. Influenţat de reviste şi filme, mă aşteptam să văd dezmăţ pe străzi. Ei bine, am văzut o societate cu morală puritană. Acolo, dacă te plimbai prin parc nu cu o sticlă de whisky, ci cu o sticlă de bere în mână, ţi se punea o ştampilă pe frunte care dura atât de mult, încât nimeni nu făcea asta. Beţia, mai ales beţia în public, e lucru de ocară şi la fel, infidelitatea. Nu acelaşi lucru pot spune despre Europa, inclusiv (şi mai ales) despre ţara noastră.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Mă surprinde că spuneţi asta. Din datele pe care le-am citit, procentele de participare la viaţa de credinţă din State sunt net mai ridicate decât în ţările europene. Eu însumi am fost acolo şi am stat pe Coasta de Est 4 luni, iar în Texas 2 săptămâni. Prezenţa la slujba duminicală era lucru obişnuit pentru multe familii. În general, din ceea ce am văzut, americanii îmi par mai serioşi în credinţă decât media europenilor. Influenţat de reviste şi filme, mă aşteptam să văd dezmăţ pe străzi. Ei bine, am văzut o societate cu morală puritană. Acolo, dacă te plimbai prin parc nu cu o sticlă de whisky, ci cu o sticlă de bere în mână, ţi se punea o ştampilă pe frunte care dura atât de mult, încât nimeni nu făcea asta. Beţia, mai ales beţia în public, e lucru de ocară şi la fel, infidelitatea. Nu acelaşi lucru pot spune despre Europa, inclusiv (şi mai ales) despre ţara noastră.

Puritani poate dpdv a sustinerii libertatii civile.Comparativ cu mentalitatea,fie si lejer rigida pe anumite aspecte,a stramosilor lor puritani(ar fi mult de discutat pe acest subiect)mie mi-se par oarecum credinciosi de fatada dar hei,nu am de gand sa ridic eu piatra din diferite motive.In general sunt retinut cu privire la moralitatea din cadrul marilor imperii ale prezentului.In Sodoma orice prostituata cu jumatate de norma ar fi parut cuminte.Le recunosc insa meritul de a fi construit capitalismul de la o baza protestanta(am postat odata pe aici un link p acesta tema).Ideea marginalilor care intra in competitie precum si redistribuirea profitului spre antreprenoriat au fost idei la care Calvin nu stiu daca a meditat prea mult dar yankeilor le-au adus titlul de ,,Uncle Sam"
Stiu ca Bush a candidat la presedentia USA pt ca a asistat la o predica unde a simtit ca ii este adresata lui (indirect) si s-a simtit predestinat pentru acesta functie.Am dubii rezonabile cu privire la ce trebuia sa inteleaga :)
Am vazut un interviu cu el in care povestea ca analiza impreuna cu Tony Blair pasaje din The Holy Bible cand se intalneau.Nici nu vreau sa-mi imaginez continutul concluziilor ,,Tony,aici parca scrie sa atacam Irakul.Ma simt cruciat.Tu?" Tony : ,,Eu simt multe oportunitati Georgy..." :)

Ma intereseaza foarte mult tema topicului dvs si prin urmare o sa va las si eu opinia mea un pic mai tarziu daca se poate.On topic:>aici gasiti o analiza in acest sens.Referitor la patima betiei>povestea este veche>aici

[Mihnea Dragomir]

Dintre studiile mai recente care au ca tema sociologia religiei in SUA, cel mai serios imi pare a fi acesta:
http://religions.pewforum.org/reports

[Mihnea Dragomir]

Un articol interesant despre expansiunea creştinismului. 70 % dintre catolici trăiesc în Africa, Asia şi America Latină: http://inliniedreapta.net/monitorul-...restinismului/