Iuda a fost predestinat sa-L vanda pe Hristos?

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de sophia

Revenind la tema, poate raspundem la niste intrebari (cei care sunt grozavi si stiu)

Hristos a înviat!

Sophia, spuneai odată că ai avut şansa să-l cunoşti pe Părintele Galeriu. Te invit să citeşti teza lui de doctorat, unde la pagina 167 scrie aşa:

De asemenea, faptul că «Fiul Omului» pregustă învierea încă înainte de evenimentele care L-au dus pe Golgota, însemnă că taina şi puterea învierii nu sînt strict dependente de nici o ambianţă seculară, sînt independente chiar şi de Golgota; e un fapt divin absolut liber, dincolo de orice accident sau determinism dinafară. Nu se poate pune deci întrebare simplistă: cum am fi avut revelaţia învierii, faptul capital al Evangheliei, dacă nu ar fi avut loc trădarea lui Iuda, procesul intentat de Ana şi Caiafa şi osînda confirmată de Pilat? Nu aceştia sînt factorii determinanţi. «Fiul Omului merge precum este scris şi vai aceluia prin care se vinde» (Matei XXVI, 24). De aceea nu se poate spune: «dacă Iuda e un instrument al învierii, atunci de ce e osîndit?» El este osîndit în păcatul şi nepocăinţa lui. Învierea se putea descoperi în istoria Bisericii eventual într-un alt context, nu însă fără jertfirea vechiului eon. Nu se poate vorbi în sensul strict al cuvîntului nici de «felix culpa Adami», nici de alte cauze exterioare. Nu păcatul lui Adam ne-a adus darul întrupării şi al învierii, ci taina iconomiei divine, al cărei obiectiv este creştinul. Păcatul a schimbat doar faţa divină a jertfei; a făcut-o hulită, dispreţuită şi extrem de dureroasă. «Omul a determinat forma întrupării ca iubire crucificată». Dar în acest abis al umilirii, Domnul a descoperit o şi mai mare strălucire, o şi mai infinită putere a iubirii, în cruce; «unde s-a înmulţit păcatul, a prea prisosit harul» (Rom. V, 20).

Cine nu a citit cartea asta ar trebui să o facă, dacă vrea să afle răspunsuri la multe dileme complicate care ne macină raţiunea.

[Heurtebise]

În prealabil postat de LapetiteMoc

Daca atat ai inteles ...

Sarbatori cu pace!

Am inteles ca Iuda nu e o victima cum vor unii sa creada:)

[Heurtebise]

Corectez victima cu inocent.

[LapetiteMoc]

În prealabil postat de Heurtebise

Corectez victima cu inocent.

Evident ca nu e inocent... Tu asta ai inteles ?

Hristos a Inviat !!!

[catalin2]

Pestiinta face ca Dumnezeu sa stie dinainte ca Iuda il va trada pe Iisus. Dar asta nu inseamna predestinare, a fost doar alegerea lui Iuda sa faca asta. Se spune ca cel mai mare dar facut noua a fost libertatea de alegere, liberul arbitru. Dumnezeu nu trece de aceasta libertate, ne ajuta in masura in care noi dorim. La fel cum s-a intamplat in cazul cetatii Ninive (parca), oamenii pot schimba ceea ce ar fi urmat sa se intample. Si Iuda putea schimba totul daca se pocaia si cerea ajutor. Dar, in comparatie cu Sf. Petru, el era naravit dinainte, nu avea obisnuinta de a face binele, ci de a face ceva rau (lua din bani si poate mai erau si altele).

[sophia]

1. Cineva numeste acum "prestiinta", ceea ce s-a intamplat cu Iisus.
Pai asta spunem toti aici de fapt. Iisus a stiut dinainte tot ceea ce avea sa se intample.
Deci cumva era totul planificat. Va contraziceti pana la urma...
Adica a vazut totul ca pe un film, desi n-a fost in realitate. Sau cum sa-mi imaginez?

2. @Florin-Ionut - n-am inteles nimic din postarea ta.

3. @Mihnea Dragomir - de ce te miri ca ortodoxii nu sunt perfecti si nu pot sa-si explice niste lucruri? Tu cum iti explici totul? De ce a stiut Iisus totul dinainte si cum numesti asta. Unde scrie despre Iuda ca a fost casier. Exista biografia lui undeva?
Eu raman la credinta mea ortodoxa - dar cum sa-mi imaginez si explica aceste lucruri?
Si cum ar fi fost dupa tine, daca n-ar fi fost Iuda si ceea ce a fost?

[catalin2]

În prealabil postat de sophia

1. Cineva numeste acum "prestiinta", ceea ce s-a intamplat cu Iisus.
Pai asta spunem toti aici de fapt. Iisus a stiut dinainte tot ceea ce avea sa se intample.
Deci cumva era totul planificat. Va contraziceti pana la urma...
Adica a vazut totul ca pe un film, desi n-a fost in realitate. Sau cum sa-mi imaginez?

Prestiinta e diferita de predestinare. Dumnezeu are mai multe atribute, atotputernicia, perfectiunea, etc. Printre ele e si atotsiinta. Cunoaste tot ce se intampla si ceea ce se va intampla. Uite, daca un calugar are darul vederii si Dumnezeu ii descopera ce se va intampla nu inseamna ca acel calugar a facut totul, i-a dirijat pe acei oameni. La fel si Dumnezeu, stie ce se va intampla, dar nu dirijeaza pe nimeni care este liber. In schimb nici nu se intampla ceva la intamplare. Daca un om ucide pe altul nu putem spune in niciun caz ca Dumnezeu l-a pus sa ucida. In schimb cel ucis e cel ce trebuia sa moara, probabil atatea zile avea. Eu cam asta am inteles, poate stie cineva mai multe.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Hristos a înviat!

Sophia, spuneai odată că ai avut şansa să-l cunoşti pe Părintele Galeriu. Te invit să citeşti teza lui de doctorat, unde la pagina 167 scrie aşa:

De asemenea, faptul că «Fiul Omului» pregustă învierea încă înainte de evenimentele care L-au dus pe Golgota, însemnă că taina şi puterea învierii nu sînt strict dependente de nici o ambianţă seculară, sînt independente chiar şi de Golgota; e un fapt divin absolut liber, dincolo de orice accident sau determinism dinafară. Nu se poate pune deci întrebare simplistă: cum am fi avut revelaţia învierii, faptul capital al Evangheliei, dacă nu ar fi avut loc trădarea lui Iuda, procesul intentat de Ana şi Caiafa şi osînda confirmată de Pilat? Nu aceştia sînt factorii determinanţi. «Fiul Omului merge precum este scris şi vai aceluia prin care se vinde» (Matei XXVI, 24). De aceea nu se poate spune: «dacă Iuda e un instrument al învierii, atunci de ce e osîndit?» El este osîndit în păcatul şi nepocăinţa lui. Învierea se putea descoperi în istoria Bisericii eventual într-un alt context, nu însă fără jertfirea vechiului eon. Nu se poate vorbi în sensul strict al cuvîntului nici de «felix culpa Adami», nici de alte cauze exterioare. Nu păcatul lui Adam ne-a adus darul întrupării şi al învierii, ci taina iconomiei divine, al cărei obiectiv este creştinul. Păcatul a schimbat doar faţa divină a jertfei; a făcut-o hulită, dispreţuită şi extrem de dureroasă. «Omul a determinat forma întrupării ca iubire crucificată». Dar în acest abis al umilirii, Domnul a descoperit o şi mai mare strălucire, o şi mai infinită putere a iubirii, în cruce; «unde s-a înmulţit păcatul, a prea prisosit harul» (Rom. V, 20).

Cine nu a citit cartea asta ar trebui să o facă, dacă vrea să afle răspunsuri la multe dileme complicate care ne macină raţiunea.

Jertfa Lui Hristos nu a fost condiţionată de trădarea lui Iuda, nici de procesul intentata de Ana şi Caiafa, nici de sentinţa lui Pilat. Dacă aceste evenimente nu s-ar fi întîmplat, Dumnezeu ar fi găsit altă metodă de a oferi lumii mîntuirea fără să forţeze libertatea nimănui.

Mai mult, nici măcar apariţia accidentală a păcatului în creaţie nu a cauzat ideea de Jertfă, pentru că aceasta a fost scopul existenţelor mai înainte de întemeierea lumii. Cum spune Părintele, păcatul a adus această formă de sacrificiu prin Crucea care anulează păcatul, durere, moarte şi înviere. Completîndu-l, putem să ne imaginăm că, în cazul ideal în care păcatul nu ar fi intervenit în lume, Dumnezeu ne-ar fi arătat o altă formă a învierii, a Paştelui gîndit ca trecere de la o modalitate a existenţei într-o stare de bine la o existenţă într-o stare de şi mai bine.

Vorbind acum de cazul lumii noastre căzute, după Judecata de Apoi cei mîntuiţi vor trece într-un nou Eon (trecerea este un nou Paşte), în Ziua a opta care va fi un mod de comuniune cu Dumnezeu. Dar această existenţă nu va rămîne aşa, relativ monotonă, ci va continua cu o nouă Zi, cu un nou Veac şi tot aşa la infinit, din Paşte în Paşte, către asemenarea cu Creatorul nostru. De unde şi expresia "în vecii vecilor" care ne descoperă "în ghicitură" că ne aşteaptă un lung şir de deveniri întru fiinţă care nu se va termina niciodată. Există o denumire a acestui proces de înalţare mereu în sus, Fani71 a spus-o undeva aici pe forum citînd unul din Sfinţii noştri Părinţi. Eu l-am auzit de la Părintele Galeriu.

Nu ştiu însă ce se va întîmpla cu cei [con]damnaţi la chinul veşnic al depărtării de Dumnezeu, dacă vor avea posibilitatea de a mai spera vreodată la o îndreptare cît de cît acolo în Iad. Probabil că limitarea pe care şi-o autoimpun nu le mai dă posibilitatea de întoarcere către asemănarea cu Creatorul lor.

[AlinB]

În prealabil postat de mihailt

La Prohod,ca nu se refera la poporul iudeu din vremea lui Dumnezeu Iisus Hristos ca zice:
56. Cei ce au fost demult
Din izvor adapati
Si cu mana in pustie s-au saturat
In mormant il pun pe Hranitorul lor
Ori nu evreii care au fost hraniti cu mana in pustie si au baut apa din piatra au pus in mormant pe Dumnezeu Iisus Hristos,exprimare e metaforica.

Poate e la fel si despre Iuda,nu se vorbeste despre apostolul lui Dumnezeu Iisus Hristos care a cazut in lupta cu Satana ci e vorba despre altceva.

Aveam impresia despre fratia ta ca esti ortodox, in ciuda unor scapari in idei, si din aceasta perspectiva chiar nu inteleg de ce esti dispus sa crezi orice altceva mai putin ce zice Biserica in aceasta chestiune.

[AlinB]

În prealabil postat de Patrice

Si eu asa am cunostinta, ca ortodoxia nu accepta ideea predestinarii...Iar daca Iuda ar fi fost predestinat, inseamna ca lui i-ar fi fost rapit liberul arbitru?

Exact.....