Ce parere aveti despre divort?

[glykys]

Dacă un frate are o femeie necredincioasă, şi ea voieşte să vieţuiască cu el, să nu o lase. Şi o femeie, dacă are bărbat necredincios, şi el binevoieşte să locuiască cu ea, să nu-şi lase bărbatul. Căci bărbatul necredincios se sfinţeşte prin femeia credincioasă şi femeia necredincioasă se sfinţeşte prin bărbatul credincios. Altminterea, copiii voştri ar fi necuraţi, dar acum ei sunt sfinţi. Dacă, însă, cel necredincios se desparte, să se despartă. În astfel de împrejurare, fratele sau sora nu sunt legaţi; căci Dumnezeu ne-a chemat spre pace. Căci, ce ştii tu, femeie, dacă îţi vei mântui bărbatul? Sau ce ştii tu, bărbate, dacă îţi vei mântui femeia? Numai că, aşa cum a dat Domnul fiecăruia, aşa cum l-a chemat Dumnezeu pe fiecare, astfel să umble. Şi aşa rânduiesc în toate Bisericile. A fost cineva chemat, fiind tăiat împrejur? Să nu se ascundă. A fost cineva chemat în netăiere împrejur? Să nu se taie împrejur. Tăierea împrejur nu este nimic; şi netăierea împrejur nu este nimic, ci paza poruncilor lui Dumnezeu. Fiecare, în chemarea în care a fost chemat, în aceasta să rămână. Ai fost chemat fiind rob? Fii fără grijă. Iar de poţi să fii liber, mai mult foloseşte-te! Căci robul, care a fost chemat în Domnul, este un liberat al Domnului. Tot aşa cel chemat liber este rob al lui Hristos. Cu preţ aţi fost cumpăraţi. Nu vă faceţi robi oamenilor. Fiecare, fraţilor, în starea în care a fost chemat, în aceea să rămână înaintea lui Dumnezeu. (I Corinteni 7, 12-24)

Si aici ceva interesant - http://florinm.wordpress.com/2009/07...necredinciosi/

[gabriela8]

Nu cred ca trebuie sa divortezi. MARE ESTE DUMNEZEU! Dupa furtuna vine vreme buna! Stie Ddumnezeu durerea si dorinta ta de a-ti vedea sotul in Biserica Ortodoxa! Ce trebuie sa faci tu e sa starui in rugaciune precum femeia cananeianca...si Dumnezeu se va milostivi asupra ta caci "nu vrea moartea pacatosului ci sa se intoarca si sa fie viu".

[ceruti]

Lacrimi, nu sunt penticostal, si nici nu agreez multe din modurile lor de exprimare, dar au un punct de la care poti recladi o relatie frumoasa cu sotul tau : Cred si ei, poate in alt mod,dar tot in Iisus si in Dumnezeu, nu sunt satanisti sau mormoni sa isi omoare copiii ca sa si-i purifice. Incearca sa discuti cu el omeneste si sa ii spui ca chiar daca nu esti de acord cu convertirea lui, ii respecti alegerea, dar intreaba-l daca Dumnezeul lui, care ar trebui sa fie Bunatate si Dragoste, il invata sa sparga si sa distruga icoanele si alte alea... Aminteste-i ca dragostea lui Dumnezeu inseamna si multa rabdare, si asa cum tu ai rabdare cu el, te astepti ca si el sa aiba aceeasi rabdare cu tine. Sa va ingaduiti unii pe altii in dragostea lui Christos. Si mai spune-i ca in Biblie scrie ca cine nu are grija INTAI de cei din casa lui, e mai rau decat un pagan si un vames. Iar daca doreste sa petreaca ore citind Biblia cu strainii, de ce nu le petrece citind-o cu copiii sai acasa, care il adora, din cate spui... pune-i intrebarile astea si vezi cum reactioneaza. Bunul Dumnezeu sa va miluiasca.

[anamaria.lupu]

În prealabil postat de lacrimi

Sfanta Scriptura spune ca "ce a unit Dumnezeu, omul sa nu desparta"... Deci, crestineste, nu avem voie sa ne despartim de persoana cu care ne-am cununat, decat numai in caz de adulter.
Cum vedeti voi asta? Credeti ca orice ar fi, doi oameni, sot si sotie, trebuie sa ramana impreuna, daca nu este vorba de adulter? Chiar daca exista batai, jigniri si o viata petrecuta numai in lacrimi?... Chiar daca in loc de iubire, ajungi sa simti pentru persoana de langa tine indiferenta sau poate mai mult?...

nu este normal sa iti pui viata in pericol langa un om care te bate,de dragul credintei.Dumnezeu daca spune sa iertam de 70 de ori cate sapte,nu inseamna ca trebuie sa induri,ci sa ierti cu sufletul ,dar sa iti vezi de viata mai departe.
ce stiu eu este ca ai voie sa divortezi daca sotul este alcoolic sau adulterin.Dar sunt sigura ca si daca este violent! sa ramai cu un om care te trateaza ca pe un animal inferior,este un gest sinucigas,intrucat dintr-o bataie crunta se poate muri.
si cine spune ca dupa o palma,nu vor veni si suturi? Dumnezeu sa ocroteasca femeile impotriva violentelor !

[Alexandru Gr]

Pt lacrimi, nu stiu daca ti-ai rezolvat problema si te cred ca nu e usor ceea ce se intampla, sper ca Dumnezeu v-a ajutat sa pastrati familia care este mai importanta decat toate discutiile religioase nascatoare de conflicte si razboaie sangeroase. Vad ca aproape de un an nu ai mai postat aici, dar in caz daca ar putea sa te ajute scriu si eu ceva aici, oricum e o problema care prezinta interes si daca ar putea influenta pe cineva spre bine cred ca merita efortul. Daca gresesc cu ceva Dumnezeu sa ma ierte. Ceea ce facea sotul este o urmare a constientizarii faptului ca are un rol de preot de oficiat in casa, e ceva dat de la Dumnezeu pentru toti barbatii nu doar pentru cei penticostali. Oricum penticostalii sunt cunoscuti ca buni familisti si nu ca sectanti care lupta impotriva ei. Desi rezultatele, cum scrii tu nu sunt de admirat sunt facute din intentii bune. Asta este, majoritatea prostiilor omenesti se nasc din intentii bune. Daca esti la Londra sigur ai auzit. The road to hell is paved with good intentions. Ma alatur sfaturilor date de alte persoane care te au sfatuit sa ai rabdare , dragoste si intelegere. Lui incearca sai explici ca prima sa datorie fata de Dumnezeu este de sufletele celor din familie, care se castiga prin dragoste si nu prin spargerea icoanelor si discutarea valorilor ortodoxe iar apoi pentru altele. De banii cheltuiti pentru biserica sa nu-ti para rau. Acestia nu se pierd, mai bine sa mearga pentru Domnul decat pe altceva, daca cei din biserica penticostala cauta sa profite personal din credinta lui v-or avea rasplata pentru aceasta. Va doresc fericire si dragoste in familie. Ceea ce urmeaza ar fi niste idei despre familie care nu stiu cat ar putea sa fie folositoare.

Problema e unde ne aflam si ce este familia. Si cred ca domnul Isus, apostolul Pavel si in primul rand Creatorul si Tatal nostru au stiut ce au scris si de ce ne-au dat un cuvant CLAR si SIMPLU care sa ne calauzeasca in relatiile familiale (desi unii prefera sa interpeteze si sa vada ceea ce le convine lor).

1. TOTI ne aflam intr-o lume plina de pacat, ispite, care este in general ostila familiei, o lume care este condusa de cel care nu trebuie amintit si despre existenta caruia fiecare crestin este
constient.

2. Pe acest teren ostil, dusmanos Domnului ia fiinta cea mai de baza si veche unitate a Domnului - Familia. O uniune intre doua fiinte pe care Domnul le-a inzestrat cu multe daruri si calitati divine, care chiar il fac pe om sa semene cu El.

3. Fiecare intelege familia in felul sau, insa ea este o unitate militara a Domnului care trebuie sa lupte pentru el pe un teren al inamicului Sau. Ei lupta pentru cauza Domnului in inimile si sufletele copiilor care apar in aceste familii. Acesta e obiectivul numarul unu al familiei, castigarea inimilor si sufletelor copiilor sai pentru Domnul. Deoarece este un obiectiv greu si important este si primul. Acelasi lucru fata de altii este important, dar situatia din propria familie este pe locul intai, chiar si in indicatiile pentru preotie date de apostolul Pavel, rolul jucat de candidatii la preotie in propriile familii ocupa un loc important. Pentru realizarea acestuia la indemana sunt puse multe arme puternice, care cu putina experienta si multa dorinta si dragoste pot fi manuite de oricine,
acestea ar fi: ascultarea, rabdarea, puterea propriului exemplu, harnicia, onestitatea, intelepciunea, intelegerea, lasarea de sine. Iar pentru cei care au nevoie de un manual pentru folosirea acestora exista cuvantul Domnului si exemplul dat de Mantutorul Nostru Isus Hristos.

4. Orice militar stie ca chiar si o unitate mare si dotata fara comandant in scurt timp se demoralizeaza si
se destrama si treptat se reduce la membrii din care este compusa. Cauza principala care duce la destramarea unei unitati militare in timp de lupta este pierderea/dezertarea (tradarea) comandantului. Anihilarea si destramarea unei unitati militare este obiectivul numarul unu al inamicului. Un comandant adevarat are o sarcina foarte responsabila si grea. El trebuie sa deie dovada de curaj, sa mentina moralul si sa-i uneasca pe toti in jurul sau si a cauzei pentru care lupta, sa ieie decizii importante, sa aiba grija despre aprovizionarea si viata supusilor sai. Din aceasta cauza disciplina in orice unitate militara este foarte importanta. Un comandant intelept cu o unitate ascultatoare poate realiza mari succese. Chiar si un comandant mai putin inzestrat poate inregistra succese datorita trupelor sale disciplinate pe cand un comandant de talia lui Napoleon nu reuseste nimic cu o unitate care nu-l ia in seama. Orice unitate e o echipa, precum si o echipa de fotbal desi nu are arme are in frunte un capitan.

5. Acuma cine in familie trebuie sa fie capitanul? E un subiect important si lupta pentru aceasta se duce de multa vreme. In natura problema aceasta nu apare, toate fiind programate se executa fara
discutii, desi si acolo exista alegeri, votul castigator apartinand celui mai puternic. Insa nicaieri in lumea animala (sau chiar pe Animal Planet) nu s-a vazut lupta pentru suprematie sa se duca intre membrii unei familii de sexe diferite. Fiecare isi joaca rolul dat de Dumnezeu. Ne-ar parea ciudat ca boul sa se lupte cu vaca pentru controlul asupra viteilor si ca parintii taurilor sa intervina in aceasta lupta. Privita din acest punct de vedere luptele pentru conducere in
familie par o nebunie pur omeneasca egala cu alte nebunii din cauza carora suferim pe acest teren condus de cel care s-a razvratit in fata Domnului.

5. Intr-o unitate comandantul nu este votat de gradele inferioare, este numit de un for mai suprem, este acceptat ca fiind asa si ordinele sale nu se discuta. In cazul unor abuzuri si abateri,
comportamentul sau este supus curtii martiale si el poate fi executat. Deci este o persoana care la randul sau este supusa, dar care printr-o autoritate superioara este investit cu putere si
responsabilitate. Daca in armata comandantii trebuie acceptati asa cum sunt, fetele pot alege viitorul sau comandant din toate punctele de vedere (fizic, material, psihologic etc) sau pot sa respinga ideea unei casatorii si supuneri in totalitate.

6. Pe cine Dumnezeu l-a investit cu rolul de comandant in familie se vede CLAR in cuvantul Domnului, si este clar cui trebuie sa se supuie si in fata carei curti v-a trebui sa deie socoteala pentru abuzuri. Daca nu ar fi clar este evident si din diferentele psihologice care exista dintre baieti si fete, care sunt vizbile de la o varsta destul de frageda. Un barbat "sub papuc" poate starni compatimire pe cand o sotie ascultatoare pe care sotul se poate baza oricand a starnit si
v-a starni multa admiratie, mai putin in randul luptatoarelor cu tot ce este feminin (adica a feministelor). Sotul care se simte frustrat "sub papuc" se simte asa deoarece Dumnezeu l-a creat pentru un alt rol si l-a inzestrat cu unele calitati care trebuiau sa se afirme in viata sa.

7. Are dreptul sotia sa-si asume rolul de comandant? Fiind urmatoarea in grad in cazul dezertarii sotului din familie altcineva inafara de ea nu poate face acest lucru. Are ea dreptul ea sa-si
asume acest rol in cazul unui sot caruia ii pasa de familie si de ea folosindu-se de sprijinul socrilor si diferitelor pretexte? Cred ca nu, e un caz de razvratire care ulterior v-a servi drept exemplu pentru o alta razvratire, a copiilor fata de
autoritatea sa. Are sotul drept sa dezerteze din familie? Nu. In armata pentru aceasta exista curtea martiala. Cum ar trebui de procedat in cazul unei familii in care sotul nu corespunde
cerintelor unui comandant? Nimeni nu-i perfect, si orice sotie (chiar si una supusa unor idei feministe) isi doreste un sot care sa fie un barbat adevarat, si cand apare unul femeile se lupta pentru el din toata puterea pentru ca e o specie rara si din ce in ce tot mai tare pe calea de disparitie. Insa este cert ca daca casatoriile ar fi privite ca intemeierea unei echipe pe viata in care jucatorii au rolul si calitati date din nastere de Dumnezeu pentru realizarea unor scopuri
frumoase dar grele atunci multe ar fi diferite. Dar asa noi si copiii nostri trebuie sa platim pretul scump al razvratirii si neascultarii fata de cerintele Lui. Acest model de familie in care sotia a ascultat de sot iar el a avut grija de ea si de copii a functionat mult timp si v-a
functiona, altele v-or sfarsi prin divort, razvratirea copiilor si alte implicatii.

[octavian_cde]

În prealabil postat de lacrimi

Cred ca eu sunt cea care simt asta... Pentru ca de cand a trecut la "penticostali" nu mai e acelasi barbat pe care il cunosteam. Il iubesc, dar presupun ca nu pe el, cel de acum, ci pe cel dinainte... Era un barbat puternic, care isi iubea familia mai presus de orice, era alaturi de mine tot timpul si eram, pe langa sot si sotie, si foarte buni prieteni. Ne spuneam absolut orice si nu luam niciodata vreo decizie fara parerea celuilalt... Acum sunt minciuni, pleaca seara de seara la "adunare", daca e acasa, sta doar cu Biblia in mana, nu mai exista comunicare, decat... atunci cand ne certam pe baza credintei...

Nu stiu in ce masura pot da vreun sfat util. Am doar 2 an de casatorie. Ce vreu sa spun e ca singurele mici probleme pe care leam avut noi pana acum, au fost din cauza lipsei de comunicare. Asa ca, eu cred ca o discutie poate rezolva problema. Nici penticostalii nu incurajeaza neglijarea vietii de familie. Si nici eu nu-i iau apararea in cazul asta.
Totusi, in nici o Biblie nu scrie ca, in afara adulterului, se poate desface o casatorie, chiar daca observ ca si la NP incepe usor usor sa se practice separarea.. Parerea mea e ca separarea nu face pe nimeni mai fericit, mai ales pe copii.

[Elesya]

În prealabil postat de lacrimi

Sfanta Scriptura spune ca "ce a unit Dumnezeu, omul sa nu desparta"... Deci, crestineste, nu avem voie sa ne despartim de persoana cu care ne-am cununat, decat numai in caz de adulter.
Cum vedeti voi asta? Credeti ca orice ar fi, doi oameni, sot si sotie, trebuie sa ramana impreuna, daca nu este vorba de adulter? Chiar daca exista batai, jigniri si o viata petrecuta numai in lacrimi?... Chiar daca in loc de iubire, ajungi sa simti pentru persoana de langa tine indiferenta sau poate mai mult?...

Exista instante in care parintele duhovnic isi da acceptul ca sa poti divorta. Eu l-am primit de la duhovnicul meu , care imi cunostea si jumatatea, chit ca nu o spovedea...

[lacrimi]

În prealabil postat de Alexandru Gr

Pt lacrimi, nu stiu daca ti-ai rezolvat problema si te cred ca nu e usor ceea ce se intampla, sper ca Dumnezeu v-a ajutat sa pastrati familia care este mai importanta decat toate discutiile religioase nascatoare de conflicte si razboaie sangeroase. Vad ca aproape de un an nu ai mai postat aici, dar in caz daca ar putea sa te ajute scriu si eu ceva aici, oricum e o problema care prezinta interes si daca ar putea influenta pe cineva spre bine cred ca merita efortul. Daca gresesc cu ceva Dumnezeu sa ma ierte. Ceea ce facea sotul este o urmare a constientizarii faptului ca are un rol de preot de oficiat in casa, e ceva dat de la Dumnezeu pentru toti barbatii nu doar pentru cei penticostali. Oricum penticostalii sunt cunoscuti ca buni familisti si nu ca sectanti care lupta impotriva ei. Desi rezultatele, cum scrii tu nu sunt de admirat sunt facute din intentii bune. Asta este, majoritatea prostiilor omenesti se nasc din intentii bune. Daca esti la Londra sigur ai auzit. The road to hell is paved with good intentions. Ma alatur sfaturilor date de alte persoane care te au sfatuit sa ai rabdare , dragoste si intelegere. Lui incearca sai explici ca prima sa datorie fata de Dumnezeu este de sufletele celor din familie, care se castiga prin dragoste si nu prin spargerea icoanelor si discutarea valorilor ortodoxe iar apoi pentru altele. De banii cheltuiti pentru biserica sa nu-ti para rau. Acestia nu se pierd, mai bine sa mearga pentru Domnul decat pe altceva, daca cei din biserica penticostala cauta sa profite personal din credinta lui v-or avea rasplata pentru aceasta. Va doresc fericire si dragoste in familie. Ceea ce urmeaza ar fi niste idei despre familie care nu stiu cat ar putea sa fie folositoare.

Problema e unde ne aflam si ce este familia. Si cred ca domnul Isus, apostolul Pavel si in primul rand Creatorul si Tatal nostru au stiut ce au scris si de ce ne-au dat un cuvant CLAR si SIMPLU care sa ne calauzeasca in relatiile familiale (desi unii prefera sa interpeteze si sa vada ceea ce le convine lor).

1. TOTI ne aflam intr-o lume plina de pacat, ispite, care este in general ostila familiei, o lume care este condusa de cel care nu trebuie amintit si despre existenta caruia fiecare crestin este
constient.

2. Pe acest teren ostil, dusmanos Domnului ia fiinta cea mai de baza si veche unitate a Domnului - Familia. O uniune intre doua fiinte pe care Domnul le-a inzestrat cu multe daruri si calitati divine, care chiar il fac pe om sa semene cu El.

3. Fiecare intelege familia in felul sau, insa ea este o unitate militara a Domnului care trebuie sa lupte pentru el pe un teren al inamicului Sau. Ei lupta pentru cauza Domnului in inimile si sufletele copiilor care apar in aceste familii. Acesta e obiectivul numarul unu al familiei, castigarea inimilor si sufletelor copiilor sai pentru Domnul. Deoarece este un obiectiv greu si important este si primul. Acelasi lucru fata de altii este important, dar situatia din propria familie este pe locul intai, chiar si in indicatiile pentru preotie date de apostolul Pavel, rolul jucat de candidatii la preotie in propriile familii ocupa un loc important. Pentru realizarea acestuia la indemana sunt puse multe arme puternice, care cu putina experienta si multa dorinta si dragoste pot fi manuite de oricine,
acestea ar fi: ascultarea, rabdarea, puterea propriului exemplu, harnicia, onestitatea, intelepciunea, intelegerea, lasarea de sine. Iar pentru cei care au nevoie de un manual pentru folosirea acestora exista cuvantul Domnului si exemplul dat de Mantutorul Nostru Isus Hristos.

4. Orice militar stie ca chiar si o unitate mare si dotata fara comandant in scurt timp se demoralizeaza si
se destrama si treptat se reduce la membrii din care este compusa. Cauza principala care duce la destramarea unei unitati militare in timp de lupta este pierderea/dezertarea (tradarea) comandantului. Anihilarea si destramarea unei unitati militare este obiectivul numarul unu al inamicului. Un comandant adevarat are o sarcina foarte responsabila si grea. El trebuie sa deie dovada de curaj, sa mentina moralul si sa-i uneasca pe toti in jurul sau si a cauzei pentru care lupta, sa ieie decizii importante, sa aiba grija despre aprovizionarea si viata supusilor sai. Din aceasta cauza disciplina in orice unitate militara este foarte importanta. Un comandant intelept cu o unitate ascultatoare poate realiza mari succese. Chiar si un comandant mai putin inzestrat poate inregistra succese datorita trupelor sale disciplinate pe cand un comandant de talia lui Napoleon nu reuseste nimic cu o unitate care nu-l ia in seama. Orice unitate e o echipa, precum si o echipa de fotbal desi nu are arme are in frunte un capitan.

5. Acuma cine in familie trebuie sa fie capitanul? E un subiect important si lupta pentru aceasta se duce de multa vreme. In natura problema aceasta nu apare, toate fiind programate se executa fara
discutii, desi si acolo exista alegeri, votul castigator apartinand celui mai puternic. Insa nicaieri in lumea animala (sau chiar pe Animal Planet) nu s-a vazut lupta pentru suprematie sa se duca intre membrii unei familii de sexe diferite. Fiecare isi joaca rolul dat de Dumnezeu. Ne-ar parea ciudat ca boul sa se lupte cu vaca pentru controlul asupra viteilor si ca parintii taurilor sa intervina in aceasta lupta. Privita din acest punct de vedere luptele pentru conducere in
familie par o nebunie pur omeneasca egala cu alte nebunii din cauza carora suferim pe acest teren condus de cel care s-a razvratit in fata Domnului.

5. Intr-o unitate comandantul nu este votat de gradele inferioare, este numit de un for mai suprem, este acceptat ca fiind asa si ordinele sale nu se discuta. In cazul unor abuzuri si abateri,
comportamentul sau este supus curtii martiale si el poate fi executat. Deci este o persoana care la randul sau este supusa, dar care printr-o autoritate superioara este investit cu putere si
responsabilitate. Daca in armata comandantii trebuie acceptati asa cum sunt, fetele pot alege viitorul sau comandant din toate punctele de vedere (fizic, material, psihologic etc) sau pot sa respinga ideea unei casatorii si supuneri in totalitate.

6. Pe cine Dumnezeu l-a investit cu rolul de comandant in familie se vede CLAR in cuvantul Domnului, si este clar cui trebuie sa se supuie si in fata carei curti v-a trebui sa deie socoteala pentru abuzuri. Daca nu ar fi clar este evident si din diferentele psihologice care exista dintre baieti si fete, care sunt vizbile de la o varsta destul de frageda. Un barbat "sub papuc" poate starni compatimire pe cand o sotie ascultatoare pe care sotul se poate baza oricand a starnit si
v-a starni multa admiratie, mai putin in randul luptatoarelor cu tot ce este feminin (adica a feministelor). Sotul care se simte frustrat "sub papuc" se simte asa deoarece Dumnezeu l-a creat pentru un alt rol si l-a inzestrat cu unele calitati care trebuiau sa se afirme in viata sa.

7. Are dreptul sotia sa-si asume rolul de comandant? Fiind urmatoarea in grad in cazul dezertarii sotului din familie altcineva inafara de ea nu poate face acest lucru. Are ea dreptul ea sa-si
asume acest rol in cazul unui sot caruia ii pasa de familie si de ea folosindu-se de sprijinul socrilor si diferitelor pretexte? Cred ca nu, e un caz de razvratire care ulterior v-a servi drept exemplu pentru o alta razvratire, a copiilor fata de
autoritatea sa. Are sotul drept sa dezerteze din familie? Nu. In armata pentru aceasta exista curtea martiala. Cum ar trebui de procedat in cazul unei familii in care sotul nu corespunde
cerintelor unui comandant? Nimeni nu-i perfect, si orice sotie (chiar si una supusa unor idei feministe) isi doreste un sot care sa fie un barbat adevarat, si cand apare unul femeile se lupta pentru el din toata puterea pentru ca e o specie rara si din ce in ce tot mai tare pe calea de disparitie. Insa este cert ca daca casatoriile ar fi privite ca intemeierea unei echipe pe viata in care jucatorii au rolul si calitati date din nastere de Dumnezeu pentru realizarea unor scopuri
frumoase dar grele atunci multe ar fi diferite. Dar asa noi si copiii nostri trebuie sa platim pretul scump al razvratirii si neascultarii fata de cerintele Lui. Acest model de familie in care sotia a ascultat de sot iar el a avut grija de ea si de copii a functionat mult timp si v-a
functiona, altele v-or sfarsi prin divort, razvratirea copiilor si alte implicatii.

Iti multumesc pentru sfaturi... Nu am mai postat pe forum, dar intru mereu si citesc ce-i mai interesant... Nu am mai postat, pentru ca simteam ca ajung sa spun lucruri urate si sa jignesc oameni... E simplu de judecat, insa nimeni nu este in pielea mea, sa stie cum e...

Nu am divortat pentru ca religia si Biserica mea si in primul rand Dumnezeu si Stapana mea ma sprijina sa-mi duc crucea, cat mai demn cu putinta....

Doamne ajuta

[lacrimi]

În prealabil postat de octavian_cde

Nu stiu in ce masura pot da vreun sfat util. Am doar 2 an de casatorie. Ce vreu sa spun e ca singurele mici probleme pe care leam avut noi pana acum, au fost din cauza lipsei de comunicare. Asa ca, eu cred ca o discutie poate rezolva problema. Nici penticostalii nu incurajeaza neglijarea vietii de familie. Si nici eu nu-i iau apararea in cazul asta.
Totusi, in nici o Biblie nu scrie ca, in afara adulterului, se poate desface o casatorie, chiar daca observ ca si la NP incepe usor usor sa se practice separarea.. Parerea mea e ca separarea nu face pe nimeni mai fericit, mai ales pe copii.

Nici Biserica ortodoxa nu incurajeaza divortul si separarea, in ciuda a ceea ce NP cred...
Comunicare?... Exista si a existat mereu. Insa acum, pentru linistea casei, nu mai exista "comunicare" in ceea ce priveste religiile noastre. Eu sunt ortodoxa si el NP

[codana]

În prealabil postat de lacrimi

Nici Biserica ortodoxa nu incurajeaza divortul si separarea, in ciuda a ceea ce NP cred...
Comunicare?... Exista si a existat mereu. Insa acum, pentru linistea casei, nu mai exista "comunicare" in ceea ce priveste religiile noastre. Eu sunt ortodoxa si el NP

lacrimi,grea cruce ai de dus,sa-ti dea dumnezeu dragoste si intelepciune,iar iisus hristos sa-ti fie sprijin.
dumnezeu fie cu tine si familia ta,AMIN.