Cea mai buna postare

În prealabil postat de glykys

Eheee... in vremea adolescentei mele, acum cativa ani, m-am indragostit! Era prima mea dragoste adevarata si cel putin atunci imi parea un om inaccesibil.

A fost o experienta luminoasa, caci pentru prima data am vazut si L-am simtit cu adevarat pe Hristos in ochii unui om, macar ca e un ateu si un viciat si jumatate. Stiti, noi spunem si credem ca fiecare om poarta in sine chipul lui Hristos, dar este asa, o credinta intelectuala, pe care nu o simtim de cele mai multe ori si pe care incercam sa ne-o impunem, atunci cand nu putem gasi singuri frumusetea din om. Am realizat toate comorile care se ascundeau in sufletul meu, pe care le descatusase acea iubire de primavara si mi-am zis ca nu ar trebui sa se piarda in van si ca ar fi mai bine sa imi innobilez acea iubire, sa nu se scuture ca florile de mai, sa il iubesc ca pe un frate... Asa am inceput eu sa ma rog sistematic acum cativa ani pentru respectivul, sa il lumineze Dumnezeu, sa se intoarca la calea cea dreapta... Lucrurile insa au luat o alta intorsatura, in sensul ca m-am mai intalnit cu el in drumul vietii si alte contexte la care nu m-as fi asteptat, si in mijlocul bucuriilor unei iubiri senine au aparut si suferinta, si nadejdea, si cioburile, si framantarile si reindragostirile si iluziile spulberate... Singurul lucru care a ramas intact si luminos si care face cu putinta "o iubire de la departare", atunci cand anotimpurile au trecut, imaginile s-au spart si toate asteptarile s-au stins este faptul ca L-am vazut pe Hristos in ochii lui. Printre multele umbre si intunecimi, aceasta a ramas Lumina cea adevarata. O iubire de la departare supravietuieste bine in rugaciune. Se nasc astfel niste punti sufletesti care cu greu ar putea fi construite altfel.


O alta lumina de primavara este legata de Pasti, de curtea unei catedrale, de sunetul unei orgi care a cantat numai pentru doua suflete si de daruirea unei crengute cu flori albe culeasa dintr-un pom.

Acum, purtand in suflet cele doua lumini de primavara, astept sa vina vara :).

glykys, dacă nu te-aş cunoaşte, n-aş crede că eşti atât de tânără, după cum scrii!
(Iartă-mă că te laud; poate nu-ţi prieşte.)

[xanixade]

Eheee... in vremea adolescentei mele, acum cativa ani, m-am indragostit! Era prima mea dragoste adevarata si cel putin atunci imi parea un om inaccesibil.

A fost o experienta luminoasa, caci pentru prima data am vazut si L-am simtit cu adevarat pe Hristos in ochii unui om, macar ca e un ateu si un viciat si jumatate. Stiti, noi spunem si credem ca fiecare om poarta in sine chipul lui Hristos, dar este asa, o credinta intelectuala, pe care nu o simtim de cele mai multe ori si pe care incercam sa ne-o impunem, atunci cand nu putem gasi singuri frumusetea din om. Am realizat toate comorile care se ascundeau in sufletul meu, pe care le descatusase acea iubire de primavara si mi-am zis ca nu ar trebui sa se piarda in van si ca ar fi mai bine sa imi innobilez acea iubire, sa nu se scuture ca florile de mai, sa il iubesc ca pe un frate... Asa am inceput eu sa ma rog sistematic acum cativa ani pentru respectivul, sa il lumineze Dumnezeu, sa se intoarca la calea cea dreapta... Lucrurile insa au luat o alta intorsatura, in sensul ca m-am mai intalnit cu el in drumul vietii si alte contexte la care nu m-as fi asteptat, si in mijlocul bucuriilor unei iubiri senine au aparut si suferinta, si nadejdea, si cioburile, si framantarile si reindragostirile si iluziile spulberate... Singurul lucru care a ramas intact si luminos si care face cu putinta "o iubire de la departare", atunci cand anotimpurile au trecut, imaginile s-au spart si toate asteptarile s-au stins este faptul ca L-am vazut pe Hristos in ochii lui. Printre multele umbre si intunecimi, aceasta a ramas Lumina cea adevarata. O iubire de la departare supravietuieste bine in rugaciune. Se nasc astfel niste punti sufletesti care cu greu ar putea fi construite altfel.


O alta lumina de primavara este legata de Pasti, de curtea unei catedrale, de sunetul unei orgi care a cantat numai pentru doua suflete si de daruirea unei crengute cu flori albe culeasa dintr-un pom.

Acum, purtand in suflet cele doua lumini de primavara, astept sa vina vara :).

???
Sa vezi pe Hristos in cineva? E asa ceva posibil?
Nu cumva cadem in extreme, incurcand in acelasi timp o gramada de chestii?
Nu cumva este diferita dragostea de Hristos de cea de cuplu?

[Yasmina]

În prealabil postat de xanixade

???
Sa vezi pe Hristos in cineva? E asa ceva posibil?
Nu cumva cadem in extreme, incurcand in acelasi timp o gramada de chestii?
Nu cumva este diferita dragostea de Hristos de cea de cuplu?

Te contrazic :)
Poti vedea ceva sfant intr-un om chiar si mie mi se intampla.Admiratia fata de o persoana poate avea grade diferite,poti admira si fara implicare patimasa.
Unii oameni au priviri siderale,de ingeri si au capacitatea de a te linisti la fel cum unii cu priviri obraznice,iti transmit mesaje nu tocmai crestinesti.

[xanixade]

În prealabil postat de Yasmina

Te contrazic :)
Poti vedea ceva sfant intr-un om chiar si mie mi se intampla.Admiratia fata de o persoana poate avea grade diferite,poti admira si fara implicare patimasa.
Unii oameni au priviri siderale,de ingeri si au capacitatea de a te linisti la fel cum unii cu priviri obraznice,iti transmit mesaje nu tocmai crestinesti.

Una e sa vezi calitatile cuiva si alta sa vezi pe Hristos.... desi eu nu cred ca asa ceva e posibil...

[costel]

În prealabil postat de xanixade

Una e sa vezi calitatile cuiva si alta sa vezi pe Hristos.... desi eu nu cred ca asa ceva e posibil...

Pai daca nu ar fi asa, atunci cum ar trebui sa intelegem cuvintele lui Hristos "intrucat ati facut unuia dintre acesti frati mai mici, Mie mi-ati facut"?

Sunt persoane care prin viata lor Il descopera pe Hristos. Si face acest lucru datorita unirii lor cu El.

[glykys]

În prealabil postat de xanixade

Una e sa vezi calitatile cuiva si alta sa vezi pe Hristos.... desi eu nu cred ca asa ceva e posibil...

Hristos se identifica cu omul, mai ales cu omul in suferinta. Acum cateva saptamani s-a citit urmatoarea pericopa:


Atunci va zice Împaratul celor de-a dreapta Lui: Veniți, binecuvântații tatălui meu, moșteniți împărăția cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost și mi-ați dat să mănânc; însetat am fost și mi-ați dat să beau; străin am fost și m-ați primit; Gol am fost și m-ați îmbrăcat; bolnav am fost și m-ați cercetat; în temniță am fost și ați venit la mine. Atunci drepții Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când te-am văzut flămând și te-am hrănit? Sau însetat și ți-am dat să bei? Sau când te-am văzut străin și te-am primit, sau gol și te-am îmbrăcat? Sau când te-am văzut bolnav sau în temniță și am venit la tine? Iar împăratul, răspunzând, va zice către ei: adevărat zic vouă, întrucât ați făcut unuia dintr-acești frați ai mei, prea mici, mie mi-ați făcut. Atunci va zice și celor de-a stânga: duceți-vă de la mine, blestemaților, în focul cel veșnic, care este gătit diavolului și îngerilor lui. Căci flămând am fost și nu mi-ați dat să mănânc; însetat am fost și nu mi-ați dat să beau; Străin am fost și nu m-ați primit; gol, și nu m-ați îmbrăcat; bolnav și în temniță, și nu m-ați cercetat. Atunci vor răspunde și ei, zicând: Doamne, când te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniță și nu Ți-am slujit? El însa le va răspunde, zicând: Adevărat zic vouă: Întrucât nu ați făcut unuia dintre acești prea mici, nici mie nu Mi-ați facut. Și vor merge aceștia la osânda veșnică, iar drepții la viața veșnică.”, Matei 25, 31-46).

Acum, am avut si eu o experienta... puteti sa o credeti sau nu. Dar deja suntem off topic.

[xanixade]

În prealabil postat de glykys

Hristos se identifica cu omul, mai ales cu omul in suferinta. Acum cateva saptamani s-a citit urmatoarea pericopa:


Atunci va zice Împaratul celor de-a dreapta Lui: Veniți, binecuvântații tatălui meu, moșteniți împărăția cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost și mi-ați dat să mănânc; însetat am fost și mi-ați dat să beau; străin am fost și m-ați primit; Gol am fost și m-ați îmbrăcat; bolnav am fost și m-ați cercetat; în temniță am fost și ați venit la mine. Atunci drepții Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când te-am văzut flămând și te-am hrănit? Sau însetat și ți-am dat să bei? Sau când te-am văzut străin și te-am primit, sau gol și te-am îmbrăcat? Sau când te-am văzut bolnav sau în temniță și am venit la tine? Iar împăratul, răspunzând, va zice către ei: adevărat zic vouă, întrucât ați făcut unuia dintr-acești frați ai mei, prea mici, mie mi-ați făcut. Atunci va zice și celor de-a stânga: duceți-vă de la mine, blestemaților, în focul cel veșnic, care este gătit diavolului și îngerilor lui. Căci flămând am fost și nu mi-ați dat să mănânc; însetat am fost și nu mi-ați dat să beau; Străin am fost și nu m-ați primit; gol, și nu m-ați îmbrăcat; bolnav și în temniță, și nu m-ați cercetat. Atunci vor răspunde și ei, zicând: Doamne, când te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniță și nu Ți-am slujit? El însa le va răspunde, zicând: Adevărat zic vouă: Întrucât nu ați făcut unuia dintre acești prea mici, nici mie nu Mi-ați facut. Și vor merge aceștia la osânda veșnică, iar drepții la viața veșnică.”, Matei 25, 31-46).

Nu ma refeream la acela care sufera, iar intamplarea amintita nu sugera asta.
Acuma poate mi s-a parut, poate nu.

[glykys]

În prealabil postat de xanixade

Nu ma refeream la acela care sufera, iar intamplarea amintita nu sugera asta.
Acuma poate mi s-a parut, poate nu.

:)
Omul - orice om - este creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Adesea chipul lui Dumnezeu nu mai este recognoscibil in om, din cauza pacatului. Sau se intampla sa nu il mai vedem noi, din cauza ca observam numai firea cazuta a omului. Asta nu inseamna ca el nu exista. Un articol frumos despre chipul lui Dumnezeu in om, dar care merge pe o alta directie:
http://www.crestinortodox.ro/dogmati...os-127199.html

În prealabil postat de xanixade

Una e sa vezi calitatile cuiva si alta sa vezi pe Hristos.... desi eu nu cred ca asa ceva e posibil...

Evident că e vorba de chipul lui Hristos, după cum a şi precizat; nu doar de nişte calităţi. Însă chipul acesta dumnezeiesc dintr-un om ţi se revelează, cu adevărat, numai când îl iubeşti, cunoscându-i taina sufletului.

[xanixade]

În prealabil postat de glykys

:)
Omul - orice om - este creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Adesea chipul lui Dumnezeu nu mai este recognoscibil in om, din cauza pacatului. Sau se intampla sa nu il mai vedem noi, din cauza ca observam numai firea cazuta a omului. Asta nu inseamna ca el nu exista. Un articol frumos despre chipul lui Dumnezeu in om, dar care merge pe o alta directie:
http://www.crestinortodox.ro/dogmati...os-127199.html

Sunt destul de uimit de o astfel de chestie. Mersi pentru articol, e destul de dragut.

Si ca sa fiu on-topic, fiecare post e bun atata timp cat face ceva si e cel mai bun cand bineinteles, este inteles. :D :3