|
|
|
|
|
#71
13.05.2012, 09:22:14
|
|||
|
|||
Citat:
1. Dumnezeu Tatal=Dumnezeu Fiul=Arthanghelul Mihail (am aflat-o de la userul Grasu) 2. Dumnezeu poate sa moara si a si fost mort cu desavirsire intre moartea pe cruce si inviere (de la dumneavoastra) 3. Biserica advensista a fost inventata niste oameni dupa ce i-au pacalit pe unii ca ar urma sa vina sfirsitul lumii (de la dumneavoastra) 4. ati falsificat Sfinta Scriptura, ultimul exemplu verificat de mine este acela in care ati adaugat cuvintul "sabat" in scrisoarea sfintului apostol Pavel catre evrei, cuvint inexistent in nici o alta versiune (userul Grasu m-a rugat sa verific si am verificat) ...etc, etc, etc Din punctul meu de vedere acesta e unul din marile cistiguri pe care eu le-am avut activind pe acest forum: am invatat care sint aberatiile propovaduite de "biserica" dumneavoastra. 
|
|
#72
13.05.2012, 15:08:36
|
|||
|
|||
|
Citat:
"Duhul este acela care dă viața, trupul nu folosește la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh și viață. Dar sunt unii dintre voi care nu cred!”"(Ioan 6,63-64 - versiunea catolică) Cuvintele Mântuitorului trebuiau interpretate duhovnicește, căci erau duh nu trup (în original: σάρξ = carne). Hrana aceasta ("carnea" și "sângele" Lui) este o hrană spirituală, nu una fizică -cum înțeleseseră "majoritarii" scandalizați. De ieri și de azi... 
|
|
#73
13.05.2012, 15:17:31
|
|||
|
|||
|
Citat:
Citat:
Citat:
|
|
#74
13.05.2012, 15:22:07
|
|||
|
|||
|
Citat:
|
|
#75
13.05.2012, 19:03:06
|
|||
|
|||
|
Citat:
PS1. Dupa multele ironii batjocoritoare din postarile dumneavoastra ( nu numai la adresa mea, la adresa tuturor partenerilor dumneavoastra de discutie), "Domnul sa va ierte" din gura dumneavoastra suna cam fals. Oricum,multumesc. PS2. Nu stiu ce ati vrut sa spuneti cu "monstra". Eu am scris "mostra" si asa e si corect. Intimplator am verificat asta cu multa vreme in urma, pentru ca meseria mea e sa fac mostre.
|
|
#76
13.05.2012, 20:11:07
|
||||
|
||||
|
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
|
|
#77
13.05.2012, 20:50:06
|
||||
|
||||
|
Citat:
_______ Iar rastalmaciti si intelegeti fragmentar si doar ce vreti, dar asta nu mai e o noutate pentru nimeni. Cititi, va rog, cu atentie! Am spus ca momentul mortii trupesti nu intrerupe comuniunea dintre duhul omului (in speta, vorbeam de sfinti) cu Duhul lui Dumnezeu, nicidecum n-am spus ca in momentul mortii ar fi apogeul. In BO, percepem relatia cu Dumnezeu in mod dinamic, o crestere treptata inepuizabila vreodata , de la nedesavarsit si nedeplin, spre tot mai aproape de El. Dumnezeu ne-a creat ca si chipuri indatorate sa ajunga la asemanarea cu El, sa parcurga pas cu pas, acest drum al inaintarii in iubire, de la chip la asemanare. Odata inceput inca de aici si acum, acest urcus launtric, dinamic, in iubire, nu avem cum sa epuizam vreodata acest parcurs. Cat vietuim inca in trup, putem stagna sau regresa din cauza pacatelor. In cazul celor cu viata cu adevarat sfanta, in momentul despartirii partii materiale de latura spirituala, moartea nu e deloc o bariera, o prapastie care sa stopeze aceasta crestere in iubire, ci duhul lor, eliberat de opacitatea trupului, nu are cum sa nu-L mai simta pe Duhul Sfant. Avem in scriptura exemplul apostolului Pavel, (despre care am mai vorbit cu dvs.), cel care afirma: „nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine”. Apostolul vedea in „moarte un castig” (Filip.1,21), adica ocazia mult dorita de a fi impreuna cu Hristos, mai aproape cu duhul de Duhul Lui cel Sfant, mai deplin decat in conditia corporalitatii materiale. Desigur ca la Parusie, cand si trupul va fi inviat si pnevmatizat, comuniunea dintre om si Dumnezeu va fi desavarsita. Cu nadejdea aceasta a unirii dintre trupul inviat la Parusie si adus din nou laolalta cu latura lui spirituala a carei inviere incepe inca de acum si aici, cu aceasta nadejde traim si noi. Va reamintesc ce zice Sf. Pavel: „Daca insa a vietui in trup ( zēn en sarki) inseamna a da roada lucrului meu, nu stiu ce voi alege. Sunt strans din doua parti: doresc sa plec (verbul analęō =a desface ceva in partile din care e alcatuit, a separa, a dezlega o stransoare pt. a da drumul la ceva, a se desprinde, a elibera dintr-o stransoare ) si sa fiu impreuna cu Hristos, si aceasta e cu mult mai bine. Dar este mai de folos pentru voi sa raman in trup ” (epimenein tē sarki) (Filipeni 1, 22-24). Nu se poate sa nu sesizati in dilema apostolului, antiteza dintre „a vietui in trup ” ( zēn en sarki) si a fi cu Hristos (desigur, deocamdata fara trup, caci trupul se intoarce in tarana si va fi inviat si transfigurat doar la Parusie). Nu se poate sa nu observati antiteza dintre „a ramane in trup” (epimenein tē sarki) de dragul celorlalti si „a fi cu Hristos”, caci moartea e un mare castig pt. cei in relatie cu Hristos. V-am mai intrebat si altadata, insa v-ati eschivat si ati deturnat discutia spre altceva: L-a primit Sf. Ap. Pavel in duhul lui pe Duhul cel Sfant al lui Hristos, inca in timpul vietii sale pamantesti? Raspunsul dvs. ar trebui sa fie afirmativ pentru a coincide cu Scriptura, caci sfantul insusi ne zice: „nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine” (Filipeni1,21). Este Duhul Sfant Datatorul si izvorul harului si al Vietii Vesnice? Raspunsul e cat se poate de clar. Prin urmare, daca apostolul L-a primit pe Datatorul Vietii vesnice in duhul lui, si daca viata care izvoraste din Duhul Sfant e Viata Vesnica, atunci care e motivul pt. care, dupa ce trupul se intoarce in tarana, iar latura spirituala la Cel ce a dat-o, Duhul Sfant nu mai salasluieste in duhul apostolului, iar duhul apostolului ar fi trecut in nefiinta si inconstienta? (stiut fiind ca doar daca Apostolul Pavel ar fi comis vreun pacat de moarte, duhul lui s-ar fi despartit de Duhul lui Dumnezeu). E cu totul absurd si un nonsens total, ca Duhul cel Sfant al lui Hristos sa nu mai ramana in duhul apostolului Pavel (asa cum rastalmacesc AZ7) dupa ce acesta a fost luat din trupul acesta de carne. E cu totul de neinteles cum se poate ca un om care, pe cand era in trup, a zis: „nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine”, cum se poate ca Duhul Sfant sa intrerupa comuniunea de iubire vie si constienta cu duhul apostolului, imediat ce a fost luat din trup? Cum e posibil sa nu-L mai simta pe Hristos si sa intre in inconstienta? Cum se poate ca duhul unui om care a inceput o relatie de comuniune cu Dumnezeu, inepuizabila la infinit, sa ramana in afara Vietii, in conditiile in care Hristos a zis: „cel ce crede in Mine, chiar de va muri, viu va fi”? Doar hristosul fals al adventistilor a spus:„cel ce crede in mine, dupa ce va muri, va fi inconstient si nu-L va simti cu duhul lui pe Duhul Sfant ”. Cum se poate ca un sfant ca Apostolul Pavel, cel ce s-a impartasit din Painea cea Vie, sa nu-L mai simta in duhul lui pe Cel Viu? In conditiile in care Hristos Insusi a zis „ Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu, rămâne întru Mine și Eu întru el” si „Așa cum Tatăl Cel-Viu M'a trimis pe Mine și Eu viez prin Tatăl, tot astfel cel ce Mă mănâncă pe Mine va via prin Mine.” (Ioan 6, 5-57). E cu totul absurd ca odata cu moartea apostolului (mai ales ca el o considera un castig - Filipeni 1, 21), Hristos, Cel ce S-a salasluit deja in duhul lui, sa nu mai vieze in duhul lui si astfel apostolul sa ramana inconstient in afara Celui Viu? Repet, conditia ontologica a firii umane a fost restaurata din momentul in care Hristos a inviat firea umana, astfel incat dupa incetarea functiilor biologice ale trupului, duhul omului poate fi din nou in legatura neintrerupta cu Duhul lui Dumnezeu daca, evident, a pus inceput acestei relatii inca de aici. Toate citatele din VT despre starea post-mortem nu au cum sa surprinda schimbarea ontologica produsa doar dupa ce Hristos a inviat firea umana. Din momentul in care Hristos a inviat firea umana, moartea biologica a trupului nu intrerupe comuniunea dintre duhul omului si Duhul Sfant, doar ca aceasta comuniune nu e inca deplina asa cum va fi dupa Parusie. Doar de la Parusie, cand si trupul va fi inviat si unit din nou cu latura spirituala, doar de atunci incolo, comuniunea va fi pe deplin desavarista, inaintand la infinit in desavarsire. Perioada pana la Parusie, cand si trupurile vor invia, e o perioada de asteptare doar pentru cele supuse legilor timpului si materiei, nu si pentru duhul omului, care a iesit din aceasta lume supusa legilor timpului. Pana la Parusie, cand trupurile vor invia, duhurile celor ce L-au iubit pe Hristos sunt in relatie de iubire, vie si constienta cu Cel Viu. Fiecare, dupa masura si intensitatea iubirii. Daca nu ar fi asa, atunci de ce ar avea nevoie Dumnezeu sa astepte pana la Parusie pt. ca sa-si continue relatia de iubire cu Sf. Pavel si ceilalti sfinti, relatie inceputa inca de aici? In conditiile in care Dumnezeu e eminamente IN AFARA TIMPULUI, si din perspectiva Lui, Apocalipsa si Parusia s-au petrecut deja inca dinainte de facerea lumii ? Pt. ce s-ar auto-constrange Dumnezeu pe Sine Insusi, impunandu-si o perioada de timp de non-relatie de la Duh la duh, cu cei pe care i-a mantuit, o non-relatie pana dupa sfarsitul lumii materiale supuse timpului ? Repet, Dumnezeu nu poate fi constrans de nimeni si nimic, cu atat mai putin sa Se auto-constranga pe Sine de un timp de asteptare? Dumnezeu, fiind in afara timpului, nu are nevoie sa vina sfarsitul lumii pt. ca sa-si continue relatia de comuniune in duh cu cei care Il iubesc, relatie inceputa inca aici si acum. Dumnezeu este iubire. Iar iubirea este relatie si comuniune, nu non-relatie. Toate aceste lucruri vi le-am mai spus, si eu si altii. Le-am mai scris o data, doar pentru eventualii trecatori ocazionali pe forum spre a nu fi indusi in eroare de erezia adventista a inconstientei si anihilationismului. Last edited by delia31; 13.05.2012 at 22:29:27.
|
|
#78
13.05.2012, 20:58:53
|
||||
|
||||
|
Citat:
_______ Erezia adventista despre inconstienta dupa moarte ramane in veci o mare inselare de la diavol. Nici macar diavolul nu e inconstient, desi e cat se poate de mort –adica despartit de Dumnezeu (caci asta e adevaratul sens al mortii), dar ii inseala pe adventisti ca moartea inseamna inconstienta. Despre Maica Domnului, fiinta in care S-a salasluit Insusi Dumnezeu in toata dumnezeirea, spuneti ca e moarta si inconstienta, iar despre diavoli, spuneti ca sunt vii. E fix invers. Maica Domnului e vie, pentru ca e unita cu Cel Viu si diavolii sunt morti, fiind rupti de Datatorul Vietii, dar asta nu inseamna ca ei nu sunt activi. si mai vorbiti de teologie intoarsa....
|
|
#79
13.05.2012, 21:00:59
|
||||
|
||||
|
Citat:
PS:Cu toate ca in NT se spune ca SINGURUL Dumnezeu are nemurirea, totusi EL a murit pe cruce (Hristos fiind Dumnezeu Adevarat). Cum iti explici acest lucru?
|
|
#80
14.05.2012, 13:35:05
|
||||
|
||||
|
Citat:
__________ Hățișuri, nehățișuri, folosofarde, nefilosofarde, subiectul nu poate fi epuizat in 2-3 fraze expediate telegrafic. Raspunsuri depline care sa dezvaluie exhaustiv inefabilul tainelor, nu vom avea never ever. Chiar si atat cat ne-a fost revelat, nu poate fi asimilat tot dintr-o data. Raspunsurile la acest gen de intrebari ni se aseza treptat in minte, numai dupa indelungi acumulari si decantari succesive de cunostinte ale celor care de 2000 de ani inca n-au epuizat cunoasterea lui Hristos. De ce oare o fi zis Hristos: „inca multe mai am a va spune dar nu le puteti purta pe toate acum”? Am mai raspuns la asta, asa putin cat ma pricep, si nu doar eu, dar si altii (incepand din anul 451 de la sinodul din Calcedon), dar ati preferat sa ignorati. No prob, mai scriu o data. In functie de feed-back-ul dvs., se poate vedea daca chiar va intereseaza raspunsul sau vreti doar sa jucati ping-pong cu postari. Daca veti raspunde in acelasi stil in care i-ati raspuns mai sus domnului MihaiG, nu vad ce sens are sa tot intrebati daca refuzati orice posibil raspuns, daca nu adaugati si aceasta posibila piesa in puzzle. Inainte de orice talcuire a acestei rostiri de pe Cruce, discutia trebuie pornita de la unirea celor doua firi ale lui Hristos intr-un singur ipostas si de la felul in care cele doua firi isi comunica una alteia trasaturile fara sa se confunde, fara se se amestece, fara totusi sa fie despartite. Dat fiind ca Hristos e Persoana apartinand si firii divine si firii umane, trasaturile specifice ale fiecarei firi se transmite si celeilalte, adica insusirile comunica si se comunica. Comunicarea insusirilor inseamna ca firii dumnezeiesti i se atribuie insusiri omenesti, iar firii omenesti i se atribuie insusirile dumnezeiesti. Dar firile raman neschimbate. Umanul ramane uman iar divinul ramane divin, chiar daca sunt indisolubil unite. Datorita acestei comunicari dintre insusirile divine si umane, toate lucrarile lui Hristos, tot ce a facut si a zis si a simtit si a gandit sunt in acelasti timp si divine si umane. Cooperare intre Dumnezeu si om. Discutia e si ampla si profunda si nu cred ca e potrivit sa teoretizam tainele si sa facem din Hristos un cobai de laborator. Mereu am spus: Hristos nu e o persoana despre care sa tot vorbim la persoana a III-a , ca si cum El nu ar fi de fata, ci mult mai bine ar fi sa vorbim mult mai mult CU El decat DESPRE El. Pe mine oricum ma depaseste un asemenea subiect legat de trairile divino-umane, dar incerc totusi sa va semnalez pozitia ortodoxa (la care subscriu, evident) atat cat poate fi teoretizata. Va redau mai jos pozitia ortodoxa. Cititi, va rog, cu atentie! Nu-i nicio graba. Sursa: Dogmatica ortodoxa. Dupa ce veti fi inteles, puteti aprofunda mai departe. Raspunsul nu se opreste aici. _______________ „Din Persoana lui Hristos, Care era a ambelor firi, iradia, prin lucrarile savarsite cu firea omeneasca, iubirea dumnezeiasca si tot prin Ea isi imprima firea omeneasca particularitatea ei in faptele savarsite cu firea Lui dumnezeiasca. De aceea acestei Persoane Ii putem atribui, cand O privim ca Dumnezeu, lucrarile omenesti, caci nu sunt ale lui Dumnezeu separat de umanitate si nu e numai subiectul actelor dumnezeiesti; si tot acestei Persoane cand O privim ca om si O numim om, Ii putem atribui lucrarile dumnezeiesti, caci nu sunt numai ale unui om separat, si nu e numai subiectul actelor omenesti. La fel trebuie sa procedam si cu insusirile.” Sfantul Maxim Marturisitorul, scotand in relief rolul Persoanei celei una si nedespartirea firilor in unitatea Ei, reda astfel comunicarea insusirilor celor doua firi: “Nici o fire din cele carora le era ipostas nu era activata in chip despartit de cealalta. Prin fiecare facea evidenta pe cealalta. Fiind cu adevarat si una si alta, in calitate de Dumnezeu misca umanitatea, iar in calitate de om descoperea Dumnezeirea proprie. Patimea dumnezeieste, ca sa zic asa, caci suferea de bunavoie, deoarece nu era om simplu, si savarsea minuni omeneste, caci le savarsea prin trup, deoarece nu era Dumnezeu dezvaluit. Incat patimile sunt minunate si noi, prin puterea dumnezeiasca a naturii Celui ce patimea, iar minunile patimite, fiind implinite prin puterea patimitoare a trupului Celui ce le savarsea.” Prin Persoana cea comuna ambelor firi, fiecare fire participa real, dand si primind, la si de la cealalta fire. Dar prin Persoana, inseamna in baza iconomiei, care e opera vointei, nu in baza necesitatii. Prin Persoana o fire isi comunica celeilalte lucrarile (energiile), dar nu se identifica una cu alta. Dar nu si le comunica nici ca de la persoana la persoana, ci in interiorul aceleiasi Persoane. Deci intr-un grad maxim permis de conditia neconfundarii. Caci intr-o persoana si prin subiectul cel unul, la orice act contribuie tot ce e in persoana. Leontiu de Bizant descrie schimbarea profunda produsa in firea omeneasca a lui Hristos, datorita faptului ca ea este ipostaziata sau personalizata in Dumnezeu Cuvantul. Prin acest ipostas al ei, dar si al firii dumnezeiesti, puterea firii dumnezeiesti se comunica firii omenesti producand in ea o schimbare care nu inseamna totusi scoaterea ei din definitia proprie, intrucat pe de o parte aceste noi insusiri nu provin din ea, iar pe de alta, ele duc firea omeneasca la ceea ce aspira ea. Daca Hristos a acceptat moartea in Sine, a acceptat-o numai din iconomie, pentru ca sa dea ocazie puterii Sale dumnezeiesti sa se manifeste in asa fel, incat sa reuneasca sufletul si trupul chiar despartite prin moarte. Caci aceasta era situatia la care ajungea firea noastra de pe urma pacatului. El a voit sa invinga moartea suportand-o, nu evitand-o, ca sa Se daruiasca si El si fiecare total lui Dumnezeu, si astfel comuniunea deplina cu Dumnezeu sa fie si rezultatul unui efort al omului de renuntare totala la sine, de venire in intampinarea vointei de comuniune a lui Dumnezeu. In acest scop, unind in Ipostasul Sau natura omeneasca cu cea dumnezeiasca, a pus de la inceput baza invierii. El S-a unit ca principiu unificator si cu sufletul si cu trupul. Prin aceasta S-a unit si cu miscarea sufletului, care vrea sa ramana unita cu trupul si sa lucreze la unificarea lui cat mai deplina, intarind aceasta miscare a sufletului prin lucrarea Lui dumnezeiasca, dar si cu miscarea trupului, care, ca urmare a pacatului, tinde sa se desfaca de latura spirituala si sa se descompuna. Dar pentru a invinge deplin aceasta miscare a trupului, o lasa sa mearga pana la capat, adica pana la moarte, insa nu si pana la descompunere, sau stricaciune: “Spunem ca Dumnezeu S-a introdus in fiecare din cele doua miscari ale firii noastre, din care prin una, sufletul tinde spre trup si prin cealalta, trupul se separa de suflet. Imprimandu-Se in fiecare din aceste doua, adica in partea sensibila si intelegatoare a compusului uman, prin puterea negraita a Sa si prin unirea cu ele, sau cu latura spirituala si cu trupul, va randui celor odata unite, adica sufletului si trupului, sa ramana in veci in unire. Caci firea noastra miscandu-se prin propria-i legalitate naturala si in Hristos spre despartirea trupului si a sufletului El a unit iarasi cele despartite ca printr-un cheag, prin puterea dumnezeiasca, articuland la un loc ceea ce era rupt spre o unire de nedesfacut.” Last edited by delia31; 14.05.2012 at 13:58:25.
|
 |
|
Subiecte asemănătoare
|
||||
| Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
| Sufletele dupa moarte | silverstar | Generalitati | 112 | 24.03.2012 09:47:27 |
| Sufletul dupa moarte ...? | Templier Knight | Generalitati | 3 | 30.11.2010 00:58:26 |
| Moarte dupa 2 saptamani ? | Robertworld | Generalitati | 6 | 03.08.2010 13:26:33 |
| Ce se intampla cu sufletul dupa moarte | heorhe | Generalitati | 85 | 02.08.2010 16:09:02 |
|
|
Mod linear
