Vise urate....

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de Yasmina

@Cezar

Dar ce se intampla atunci cand visam si realizam in vis ca visam?
Si de exemplu daca avem un vis urat ne comandam cand sa ne trezim/sa iesim din vis?
Iar de este un vis frumos ne"jucam"cu el,ca de la un panou de comanda?

Visul este o activitate (aşa i se şi spune "activitate onirică") la care participă întreaga persoană, corp şi suflet. Tocmai de aceea în vis ne şi mişcăm, uneori vorbim, râdem, plângem etc. Numai că, această activitate nu se desfăşoară în parametrii obişnuiţi, ai stării de veghe şi conştienţă. Deoarece raportul dintre principalele modalităţi de funcţionare ale psihismului (în primul rând conştientul şi inconştientul) este diferit în somn faţă de starea de veghe, acum (în timpul visului) conştiinţa este modificată.
Modificarea conştiinţei se exprimă în multe feluri. În ce constă, pe scurt? În primul rând în modificarea funcţiior sale.
Funcţiile conştiinţei sunt în primul rând de cunoaştere (de reflectare şi creare, între anumite limite subiective, a realităţii) şi de reglaj voluntar.
Funcţia de cunoaştere este modificată în vis în sensul că noi ne putem da totuşi seama de unele aspecte ale realităţii subiective (ne dăm seama că visăm şi înregistrăm conţinutul visului, luăm act de el ca la teatru, suntem deci mai mult spectatori fără a interveni efectiv ci doar bucurîndu-ne sau întristîndu-ne) şi, după unii, chiar de anumite fenomene din afara noastră (dar nu din exteriorul fizic ci dinlăuntru, din lumea care se deschide prin interior, spre un fel de univers paralel cu cel fizic, exterior). Însă această cunoaştere e caracterizată de unele exagerări, deformări asemănătoare cu lumea imaginaţiei. De aceea, când revenim la starea de conştiinţă, sesizăm că întâmplările din vis par mai degrabă de domeniul miraculosului şi al incredibilului decât din domeniul numit de noi realitate. Nu doar imperfecta stare de funcţionare a conştiinţei e responsabilă de aceste denaturări uneori spectaculoase, ci şi faptul că funcţia de reglaj a conştiinţei slăbeşte şi astfel capătă pregnanţă viaţa noastră afectivă, dorinţele, precum şi lumea pusiunilor instinctuale şi alte formaţiuni motivaţionale.
Ar fi multe de spus, iar eu aici doar am schiţat, pe alocuri un pic cam simplist, cred, forţat de împrejurări. Îmi cer iertare dar subiectul e vast şi nu ştiu cum să punctez fără riscul de a ciopârţi, de fapt...
*
Avem o anumită capacitate de a opri sau susţine derularea visului, cam cum am avea o telecomandă care ne permite, după unele insistenţe, să schimbăm în sfârşit canalul. Dar cel care comandă visul este inconştientul, nu conştientul. Puterea de a conduce visul creşte pe măsură ce inconştientul îşi termină manifestarea. Când se retrage el, reintră în scenă conştientul. Comanda nu poate aparţine simultan ambelor modalităţi de funcţionare, una fiind mereu conducătoare iar cealaltă colorînd doar, influenţînd mai mult sau mai puţin dar niciodată hotărînd. De fapt, rolul de conducător al inconştientului este atât de clar în vis încât Freud nu se sfia să numească visul "o manifestare autonomă a inconştientului".
*
Legat de inconştient aş dori să punctez o diferenţă importantă între marii psihanalişti din perioada clasică.
Freud vedea inconştientul doar ca depozit de frustrări şi conflicte. Un fel de ladă de gunoi dar cu încărcătură atomică. Îi găsea însă valenţe imense pentru autocunoaştere şi autoreglare şi folosea visul pe care îl interpreta, găsind că visul e "calea regală spre inconştient". Analizînd visele, Freud (care era un raţionalist convins) a vindecat mulţi nevrotici şi a adus o claritate specifică raţionalismului în perimetrul căreia viaţa putea să continue mai puţin tulbure şi întortocheat. Însă aceste clarificări aveau să fie considerate de unii, printre care Jung, o ciopârţire a omului, o sărăcire.
Jung îl completează pe Freud, găsind că inconştientul nu are doar un conţinut negativ şi morbid ci că e izvorul unei imense energii spirituale şi creative. Analiza viselor, prin metoda asocierilor libere mai ales, tindea la Jung să pună pe om în contact cu această inepuizabilă energie nobilă, creatoare şi eliberatoare. Jung nu vedea complet pe om decât dacă se întregea (o adevărata re-ligere) prin conectarea la inconştientul personal şi colectiv.
Adler găseşte că în inconştient se află resurse imense pentru dezvoltare. El aduce în discuţie fenomenul de compensare (azi important mai ales în defectologie) arătînd că stă în sarcina educatorului să conducă procesul de compensare a unui complex de inferioritate pe căi pozitive (un exemplu ar fi bâlbâitul Democrit, devenit marele orator al Antichităţii sau nevăzătorul Homer).

[Corinusha]

M-am gandit ca de inconstient e vorba in vis, dar nu eram sigura, asa ca am preferat sa gresesc msiv in celalalt mod, numind subconstientul cel care controleaza visul.

Ca tot se vorbea de vise in care iti dai seama ca visezi... ce ziceti despre lucid deams, unde teoretic, cel putin - nu am experimntat asa ceva, iti controlezi visul (oamenii din vis, cadrul - mai mult sau mai putin, actiunile etc.)?

[Ioan_Cezar]

Îmi pare rău, nu am cunoştinţe în acest sens.

[Yasmina]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Visul este o activitate (aşa i se şi spune "activitate onirică") la care participă întreaga persoană, corp şi suflet. Tocmai de aceea în vis ne şi mişcăm, uneori vorbim, râdem, plângem etc. Numai că, această activitate nu se desfăşoară în parametrii obişnuiţi, ai stării de veghe şi conştienţă. Deoarece raportul dintre principalele modalităţi de funcţionare ale psihismului (în primul rând conştientul şi inconştientul) este diferit în somn faţă de starea de veghe, acum (în timpul visului) conştiinţa este modificată.
Modificarea conştiinţei se exprimă în multe feluri. În ce constă, pe scurt? În primul rând în modificarea funcţiior sale.
Funcţiile conştiinţei sunt în primul rând de cunoaştere (de reflectare şi creare, între anumite limite subiective, a realităţii) şi de reglaj voluntar.
Funcţia de cunoaştere este modificată în vis în sensul că noi ne putem da totuşi seama de unele aspecte ale realităţii subiective (ne dăm seama că visăm şi înregistrăm conţinutul visului, luăm act de el ca la teatru, suntem deci mai mult spectatori fără a interveni efectiv ci doar bucurîndu-ne sau întristîndu-ne) şi, după unii, chiar de anumite fenomene din afara noastră (dar nu din exteriorul fizic ci dinlăuntru, din lumea care se deschide prin interior, spre un fel de univers paralel cu cel fizic, exterior). Însă această cunoaştere e caracterizată de unele exagerări, deformări asemănătoare cu lumea imaginaţiei. De aceea, când revenim la starea de conştiinţă, sesizăm că întâmplările din vis par mai degrabă de domeniul miraculosului şi al incredibilului decât din domeniul numit de noi realitate. Nu doar imperfecta stare de funcţionare a conştiinţei e responsabilă de aceste denaturări uneori spectaculoase, ci şi faptul că funcţia de reglaj a conştiinţei slăbeşte şi astfel capătă pregnanţă viaţa noastră afectivă, dorinţele, precum şi lumea pusiunilor instinctuale şi alte formaţiuni motivaţionale.
Ar fi multe de spus, iar eu aici doar am schiţat, pe alocuri un pic cam simplist, cred, forţat de împrejurări. Îmi cer iertare dar subiectul e vast şi nu ştiu cum să punctez fără riscul de a ciopârţi, de fapt...
*
Avem o anumită capacitate de a opri sau susţine derularea visului, cam cum am avea o telecomandă care ne permite, după unele insistenţe, să schimbăm în sfârşit canalul. Dar cel care comandă visul este inconştientul, nu conştientul. Puterea de a conduce visul creşte pe măsură ce inconştientul îşi termină manifestarea. Când se retrage el, reintră în scenă conştientul. Comanda nu poate aparţine simultan ambelor modalităţi de funcţionare, una fiind mereu conducătoare iar cealaltă colorînd doar, influenţînd mai mult sau mai puţin dar niciodată hotărînd. De fapt, rolul de conducător al inconştientului este atât de clar în vis încât Freud nu se sfia să numească visul "o manifestare autonomă a inconştientului".
*
Legat de inconştient aş dori să punctez o diferenţă importantă între marii psihanalişti din perioada clasică.
Freud vedea inconştientul doar ca depozit de frustrări şi conflicte. Un fel de ladă de gunoi dar cu încărcătură atomică. Îi găsea însă valenţe imense pentru autocunoaştere şi autoreglare şi folosea visul pe care îl interpreta, găsind că visul e "calea regală spre inconştient". Analizînd visele, Freud (care era un raţionalist convins) a vindecat mulţi nevrotici şi a adus o claritate specifică raţionalismului în perimetrul căreia viaţa putea să continue mai puţin tulbure şi întortocheat. Însă aceste clarificări aveau să fie considerate de unii, printre care Jung, o ciopârţire a omului, o sărăcire.
Jung îl completează pe Freud, găsind că inconştientul nu are doar un conţinut negativ şi morbid ci că e izvorul unei imense energii spirituale şi creative. Analiza viselor, prin metoda asocierilor libere mai ales, tindea la Jung să pună pe om în contact cu această inepuizabilă energie nobilă, creatoare şi eliberatoare. Jung nu vedea complet pe om decât dacă se întregea (o adevărata re-ligere) prin conectarea la inconştientul personal şi colectiv.
Adler găseşte că în inconştient se află resurse imense pentru dezvoltare. El aduce în discuţie fenomenul de compensare (azi important mai ales în defectologie) arătînd că stă în sarcina educatorului să conducă procesul de compensare a unui complex de inferioritate pe căi pozitive (un exemplu ar fi bâlbâitul Democrit, devenit marele orator al Antichităţii sau nevăzătorul Homer).

Multumesc pt raspuns,mai doream sa dau niste exemple dar mai bine ne oprim aici.

[fallen]

Aha, deci un therapist, analizandu-ti visele, poate sa isi dea seama cam ce gunoi ai ingropat sub pres, si nu mai stii de el, dar din cand in cand iti mai vine cate un damf...scuzati exprimarea plastica, ma gandesc la amintiri urate, reprimate, sau chiar pacate pe care ne straaduim sa le dam uitarii, dar ele nu vor...???
Asta pede o parte, pe de alta insa, nu pot sa nu il cred si pe Jung, chiar voiam sa intreb, inainte de a ajunge sa citesc, daca nu pot fi acolo si lucruri bune, valori nedescoperite, comori neexploatate, pe care, eventual, cu ajutorul unui specialist, sa le scoti la lumina ?

[fallen]

În prealabil postat de Corinusha

M-am gandit ca de inconstient e vorba in vis, dar nu eram sigura, asa ca am preferat sa gresesc msiv in celalalt mod, numind subconstientul cel care controleaza visul.

Ca tot se vorbea de vise in care iti dai seama ca visezi... ce ziceti despre lucid deams, unde teoretic, cel putin - nu am experimntat asa ceva, iti controlezi visul (oamenii din vis, cadrul - mai mult sau mai putin, actiunile etc.)?

La ce te referi mai exact, la fanteziile pe care le avem in mod constient, cand suntem treji, sau pe care le au scriitorii si autorii de fictiune, filme, romane, nuvele ?
Sau la acele persoane ( patologice) care viseaza cu ochii deschisi, in stare de veghe, si iti povestesc ca si cum ar fi real, poate nedandu-si nici ele seama de acest lucru, ele crezand ca e real ( aveam eu pe una care cica vorbeau pisicile cu ea :), de ex) ?

[gpalama]

În prealabil postat de Corinusha

Sorry, dar explicatia cum ca ma chinuie diavolii nu merge si oricum visele, fie ele si cosmaruri nu mi se par chinuri; pur si simplu subconstientul meu isi face de cap, nimic mai mult; fie sa ma ajute sa trec peste tensiunile de peste zi, fie ca o "avertizare" (mult spus, dar nu imi vine in minte alt cuvant). Ca ma chinuie diavolii, pe cine nu chinuie, fie zi fie noapte; mai degraba ma chinuie diavolii cand apar fel de fel de ispite si prin patimi, decat prin vise.

1. Cand citesc carti sfinte, nu o fac ca sa cer ceva; pur si simplu imi face placere sa le citesc, chiar daca nu o fac prea des. Scriptura o ctesc de ceva vreme, pe langa alte carti nesfinte.
2. De rugat ma rog adesea, mai ales seara, dar ma rog pentru binele general al familiei mele precum si al celor care au nevoie de bine in viata lor. Multi au nevoie de mult mai mult decat sa fie paziti de ganduri rele si de vise; prefer sa dea Dumnezeu fiecarui om cele trebuincioase dacat sa ma fereasca pe mine de visuri rele.
3. Stiu asta :) si fac asta :) desi din unele visuri mai incropesc cate o povestioara :)

E o chestie pe care oamenii nu o observa deloc. Si tu ai facut psihologia si poti sa urmaresti elementele pe care ti le spun mai jos.

1. Visele de tip "cosmar" au o poveste bine conturata.
2. Subiectul este intotdeauna "victima", este pus intr-o situatie traumatizanta.
3. Important: contextul in care este pusa victima este de multe ori unul complet nou, care nu poate fi produs de mintea respectivului, pentru ca respectivul nu a avut niciodata acces la acel context.

Visele sunt regizate din exterior de minti tulburate si au un scop precis: a tulbura mahni, supara pe crestin.

Incearca sa vezi si tu care sunt elementele fundamentale intr-un vis si vei vedea ca sunt produse de o minte din exterior si nu au cum sa fie produse de propria minte.

Explicatia cu subconstientul care... etc mi se pare rau trasa de par.
Subconstientul nu poate "produce" contexte complet noi asa cum o face demonul.


Iar in rugaciune trebuie sa cerem ajutor. Altfel... le facem cu putin folos.

[gpalama]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Dacă îmi permiţi o mică precizare, Corinusha: în vise trăim dinamica relaţiei dintre conştient şi inconştient, prilej cu care devine foarte activă manifestarea inconştientului iar noi putem lua act conştient, pe această cale simbolică (visul), de mişcările adânci, din inima noastră. Limbajul inimii e diferit de limbajul conştiinţei ordinare. Precum desigur cunoşti.

Dupa parerea mea astea sunt abureli fara dovezi stiintifice in spate care sa le sustina.

Presupuneri, teorii, frumos formulate evident. Dar fara un suport stiintific.

In teoriile de mai sus se exclude complet insasi esenta vietii: fiinta umana, harul lui Dumnezeu, ispita demonilor si atacurilor lor din somn, ajutorul lui Dumnezeu si paza lui. Ori a exclude asta este gresit complet din capul locului.


Cred ca o abordare corecta pentru problema viselor este urmatoarea:
fiinta umana este trup si suflet. Trupul are o perioada in care inca mai este activ, iar creierul poate sa se afle in stari de semifunctionare.
Insa mai este si sufletul, care are o ratiune si o vedere proprie. Pe astea le ignori cu desavarsire.
Ratiunea si vederea sufletului, asa cum sunt ele cand se desparte sufletul de trup. Acelasi suflet complet functional ca si acela de la despartirea de trup.
Iar sufletul este atacat si chinuit de demoni care arata sufletului tulburari si alte inchipuiri. Somnul este cel mai bun moment in care demonii pot ataca si darama un suflet, lipsit oarecum de logica, incapabil partial sa se apere.


Sunt de acord ca atunci cand adormim putem sa ne amintim sute de momente de peste zi pana se linisteste mintea.
DAR: mintea nu are cum sa produca scenariile din vis, atat de complexe, atat de regizate din afara, care ne cunosc atat de bine slabiciunile, cu scop precis, de tulburare, mahnire, regizate de o minte a diavolului.

Dualitatea fiintei umane, prezenta lui Dumnezeu si atacurile demonilor sunt EXCLUSE complet din aceste teorii ateee.


Dupa ce o sa vezi dracii stand la capul tau ... visandu-ti vise, o sa-ti treaca gandul la "vise subconstiente... si alte din astea". Dupa ce o sa incepi sa te rogi cum trebuie o sa vezi ca nu mai dormi o noapte cum trebuie.... si o sa stii de ce si de unde.

+ DESPRE VISE SI VEDENII FALSE - parintele Ilie Cleopa - http://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/14vise.htm

+ Sfantul Ignatie Briancianinov – Despre vise. Nu va mai tulburati in zadar daca aveti anumite vise… - https://deveghepatriei.wordpress.com...-anumite-vise/

+ ATENTIE LA VISE SI VEDENII, MAI ALES CAND SE ADEVERESC SAU AU CHIP BUN! Invataturi si pilde esentiale pentru lepadarea INSELARILOR SUBTILE: “Vrajmasul da sufletului o anumita dulceata ameste*cata cu slava desarta” - http://www.cuvantul-ortodox.ro/2013/...ii-inchipuiri/

+Parintele Arsenie Muscalu despre INCREDEREA IN VISE si deosebirea intre RAVNA DUHULUI si RAVNA NEBUNA. Ce urmareste VRAJMASUL prin ispite de-a dreapta? -
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2013/...-nebuna-roade/

+ Pelerinul Rus - http://prieteniisfmunteathos.files.w...erinul-rus.pdf
"- Părinte, cu aproape un an în urmă, fiind la Liturghie, am auzit citindu-se din Apostol următoarea poruncă: „Rugaţi-vă neîncetat." Neînţelegând aceste cuvinte, am început să citesc Sfânta Scriptură şi, în multe locuri, am găsit porunca lui Dumnezeu de a ne ruga neîncetat, în orice vreme, în orice loc, nu numai în timpul oricărei îndeletniciri, nu numai în stare de veghe, ci chiar şi în somn. „De dormit dormeam, dar inima-mi veghea" (Cânt. Cânt. 5, 2). Toate acestea m-au mirat foarte mult si n-am putut înţelege cum se pot împlini. în mine s-au trezit o mare dorinţă şi curiozitate. Nici zi, nici noapte, nu-mi ieşeau din minte aceste cuvinte şi am început să umblu pe la biserici, să ascult predici despre rugăciune.
(.....)
- Rugăciunea lăuntrică neîncetată este chemarea continuă şi neîntreruptă a Numelui lui Iisus Hristos cu gura, cu mintea şi cu inima, închipuindu-ne totdeauna în prezenţa Lui şi cerând milostivirea Lui, în timpul oricărei îndeletniciri, în orice loc, în orice vreme, chiar şi în vremea somnului. Ea se rosteşte cu următoarele cuvinte: Doamne, lisase Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă! Şi, când cineva se va deprinde cu această chemare, atunci va simţi o mare mângâiere în a rosti totdeauna această rugăciune, încât nu va mai putea trăi fără ea, iar rugăciunea se va revărsa singură într-însul. Acum înţelegi ce este rugăciunea neîncetată?
(.....)
Primind aceste îndrumări, am petrecut toată vara rostind rugăciunea lui lisus neîncetat, cu gura; am fost foarte liniştit. în somn, adesea, visam că rostesc rugăciunea.
(.....)
Petrecând vreo cinci luni singur, în această stare, în rugăciune şi în simţăminte duhovniceşti, m-am obişnuit atât de bine cu rugăciunea inimii, încât necontenit mă ocupam cu lucrarea ei şi, în sfârşit, am simţit că rugăciunea este vie şi că se rosteşte de la sine în mintea şi în inima mea, fără nici o sforţare. Aceasta nu numai în stare de veghe, ci chiar şi în somn, neîncetând nici o clipă. Sufletul meu îi mulţumea lui Dumnezeu şi se topea într-o bucurie necontenită.
(....)
Iar despre cei care, printr-o îndelungată deprindere sau din mila lui Dumnezeu, au dobândit rugăciunea inimii din rugăciunea minţii, aceştia nu-şi curmă rugăciunea neîncetată, nu numai în vremea unei cugetări adânci, ci nici chiar în timpul somnului, ceea ce o mărturiseşte înţeleptul: „Eu dorm, dar inima mea veghează"... La cei desăvârşiţi, lucrarea inimii capătă o capacitate atât de puternică în ce priveşte chemarea Numelui Domnului, încât, trezindu-se singuri în rugăciune, mintea şi întreg sufletul sunt absorbite într-o necurmată revărsare de rugăciune, fără să ţină seama de starea în care se află cel care se roagă şi de îndeletnicirea trupească pe care o are."

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de gpalama

Dupa parerea mea astea sunt abureli fara dovezi stiintifice in spate care sa le sustina.

Presupuneri, teorii, frumos formulate evident. Dar fara un suport stiintific.

In teoriile de mai sus se exclude complet insasi esenta vietii: fiinta umana, harul lui Dumnezeu, ispita demonilor si atacurilor lor din somn, ajutorul lui Dumnezeu si paza lui. Ori a exclude asta este gresit complet din capul locului.


Cred ca o abordare corecta pentru problema viselor este urmatoarea:
fiinta umana este trup si suflet. Trupul are o perioada in care inca mai este activ, iar creierul poate sa se afle in stari de semifunctionare.
Insa mai este si sufletul, care are o ratiune si o vedere proprie. Pe astea le ignori cu desavarsire.
Ratiunea si vederea sufletului, asa cum sunt ele cand se desparte sufletul de trup. Acelasi suflet complet functional ca si acela de la despartirea de trup.
Iar sufletul este atacat si chinuit de demoni care arata sufletului tulburari si alte inchipuiri. Somnul este cel mai bun moment in care demonii pot ataca si darama un suflet, lipsit oarecum de logica, incapabil partial sa se apere.


Sunt de acord ca atunci cand adormim putem sa ne amintim sute de momente de peste zi pana se linisteste mintea.
DAR: mintea nu are cum sa produca scenariile din vis, atat de complexe, atat de regizate din afara, care ne cunosc atat de bine slabiciunile, cu scop precis, de tulburare, mahnire, regizate de o minte a diavolului.

Dualitatea fiintei umane, prezenta lui Dumnezeu si atacurile demonilor sunt EXCLUSE complet din aceste teorii ateee.


Dupa ce o sa vezi dracii stand la capul tau ... visandu-ti vise, o sa-ti treaca gandul la "vise subconstiente... si alte din astea". Dupa ce o sa incepi sa te rogi cum trebuie o sa vezi ca nu mai dormi o noapte cum trebuie.... si o sa stii de ce si de unde.

.........:) Bine, frate. Cum doreşti.