Ce loc ocupa Hristos in inima ta?

[laurastifter]

În prealabil postat de cristiboss56

" Atunci cand vrei , le poti evita pe toate in afara de constiinta ta ".

" Exista ceva mai rau decat pacatul si anume aroganta virtutii".

" Sa nu iubesti pe dumnezeul care l-ai creat tu , ci pe Dumnezeul Care te-a creat pe tine ".

Deosebit de interesante citate! :)

[laurastifter]

În prealabil postat de cristiboss56

De folos acest site ! In trecut am gasit o serie de materiale foarte utile pe care le-am postat in rezumat pe un alt site ortodox mult , mult mai tanar ca acesta !

Daa, aşa este! Cei de la Ortodoxia Tinerilor postează materiale deosebit de folositoare pentru suflet. În plus, sunt persoane foarte deschise la dialog, având capacitatea de a asculta orice opinie diferită şi de a mărturisi credinţa noastră, cu sinceritate şi prin argumente pertinente.
Intrând şi scriind comentarii pe acel site, am cunoscut, cu voia lui Dumnezeu, câţiva tineri care mi-au devenit buni prieteni. :)

O seară binecuvântată!
Doamne ajută!

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de laurastifter

P. S. "Patrie si Credinta"... Dacă aş fi în locul dvs. aş scrie "Credinta si Patrie". :)

De la "Credinţă şi Patrie" la "Patrie şi Credinţă" s-a făcut un pas mic. Insesizabil. Pe urmă, de la "Patrie şi Credinţă" s-a trecut la "Patrie şi atât": este etapa când m-au făcut pe mine pionier cu cravată roşie cu un tighel tricolor îngust-îngust.

Acuma, suntem în paradigmă nouă: nici de Patrie să nu mai auzim !

Nu numai că nu mai e Cristos în inimi: nu mai este nici vecinul, nici părinţii noştri, nici regele nostru. În inima noastră, mai e loc numai pentru noi înşine ! Iar noi, făcându-ne tot mai mici, de ce să ne mirăm că inima noastră se tot stafideşte ?

[nutucutu]

Din Imitaţiunea lui Cristos (Cartea 2, 1, 1-6):

Întoarce-te din toată inima la Dumnezeu, lasă lumea aceasta mizerabilă şi sufletul tău va afla odihnă. Împărăţia lui Dumnezeu este pace şi bucurie în Duhul Sfânt.

Cristos va veni la tine, arătându-ţi mângâierea sa, dacă înlăuntrul tău îi vei pregăti o locuinţă vrednică.

Toată slava şi frumuseţea lui este în interior (cf. Ps 44[45],14), şi numai acolo se bucură. El îl vizitează deseori pe omul lăuntric: vorbele sale sunt dulci, mângâierea sa plăcută, pacea îmbelşugată şi familiaritatea lui îl uimeşte.

Curaj, suflet credincios, pregăteşte inima ta pentru acest mire, ca să binevoiască a veni şi a locui înlăuntrul tău. Căci el spune aşa: Dacă cineva mă iubeşte, va ţine cuvântul meu; Tatăl meu îl va iubi şi vom veni la el şi ne vom face locuinţă la el (In 14,23).

Fă-i loc, aşadar, lui Cristos. Când îl vei avea pe Cristos, vei fi bogat şi-ţi va ajunge. El va avea grijă de tine şi te va păzi în toate, aşa încât să nu mai ai nevoie să-ţi pui încrederea în oameni.

Pune-ţi toată încrederea în Dumnezeu şi el să fie frica şi iubirea ta. El va răspunde de tine şi va face cum este mai bine.

Nu ai aici o cetate stătătoare (Evr 13,14), şi oriunde te-ai afla, eşti străin şi călător; la fel, nu vei avea niciodată odihnă, dacă nu vei fi strâns unit cu Cristos.

Gândul tău să fie spre Cel Preaînalt, iar rugăciunea ta să se îndrepte necontenit spre Cristos. Dacă nu eşti în stare să contempli cele înalte şi cereşti, odihneşte-te în pătimirea lui Cristos şi rămâi bucuros în sfintele lui răni. Suferă, aşadar, cu Cristos şi pentru Cristos, dacă vrei să domneşti împreună cu Cristos.

Dacă ai fi intrat o dată pe deplin înlăuntrul lui Isus şi ai fi gustat câtuşi de puţin din iubirea lui înflăcărată, atunci nu te-ai mai preocupa de ce-ţi place sau nu-ţi place, ci, dimpotrivă, te-ai bucura de batjocura suferită, deoarece dragostea lui Isus îl face pe om să se dispreţuiască pe sine.

Minunate cuvinte! Adevarul canta in ele. lti multumesc!

[laurastifter]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

De la "Credinţă şi Patrie" la "Patrie şi Credinţă" s-a făcut un pas mic. Insesizabil. Pe urmă, de la "Patrie şi Credinţă" s-a trecut la "Patrie şi atât": este etapa când m-au făcut pe mine pionier cu cravată roşie cu un tighel tricolor îngust-îngust.

Acuma, suntem în paradigmă nouă: nici de Patrie să nu mai auzim !

Nu numai că nu mai e Cristos în inimi: nu mai este nici vecinul, nici părinţii noştri, nici regele nostru. În inima noastră, mai e loc numai pentru noi înşine ! Iar noi, făcându-ne tot mai mici, de ce să ne mirăm că inima noastră se tot stafideşte ?

Da, o remarcă foarte pertinentă... Aşa am involuat spiritual, treptat, până când în inimile noastre a rămas loc doar pentru propriile patimi şi ambiţii.
"În inima noastră, mai e loc numai pentru noi înşine !"
Şi nici măcar pentru noi înşine nu mai este loc... Pentru că, pierzând iubirea faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni, inversând ierarhia valorilor, ne-am îndepărtat de propria fericire.
De aceea, noi, creştinii, avem datoria sfântă de a deveni, potrivit cuvintelor Mântuitorului, "sarea pământului" şi "lumina lumii", astfel încât ceilalţi, "văzând faptele noastre cele bune, să-L slăvească pe Tatăl nostru Cel din ceruri".

O seară plină de bucurii!

P. S. "nu mai este nici vecinul, nici părinţii noştri, nici regele nostru."
Interesant... Dacă ne gândim bine, ţara noastră a fost condusă de regi multă vreme (1866-1947), republica fiind impusă ca formă de guvernare în perioada dictaturii comuniste.
În perioada interbelică, acest fapt nu a constituit nicidecum un obstacol pentru dezvoltarea democraţiei - regim politic ce s-a păstrat până în anul 1938, când Carol al II-lea a impus dictatura regală (regim autoritar). Astfel, forma de guvernare legitimă, dorită de către poporul român, a fost, iniţial, monarhia, iar republica a fost impusă de către un regim totalitar. Ştiu că acest topic n-are nicio legătură cu politica... :) Dar ceea ce aţi scris mai sus mi-a reamintit acest gând pe care l-am avut în minte cu mai mult timp în urmă.

Doamne ajută!

[laurastifter]

În prealabil postat de nutucutu

Din Imitaţiunea lui Cristos (Cartea 2, 1, 1-6):

Întoarce-te din toată inima la Dumnezeu, lasă lumea aceasta mizerabilă şi sufletul tău va afla odihnă. Împărăţia lui Dumnezeu este pace şi bucurie în Duhul Sfânt.

Cristos va veni la tine, arătându-ţi mângâierea sa, dacă înlăuntrul tău îi vei pregăti o locuinţă vrednică.

Toată slava şi frumuseţea lui este în interior (cf. Ps 44[45],14), şi numai acolo se bucură. El îl vizitează deseori pe omul lăuntric: vorbele sale sunt dulci, mângâierea sa plăcută, pacea îmbelşugată şi familiaritatea lui îl uimeşte.

Curaj, suflet credincios, pregăteşte inima ta pentru acest mire, ca să binevoiască a veni şi a locui înlăuntrul tău. Căci el spune aşa: Dacă cineva mă iubeşte, va ţine cuvântul meu; Tatăl meu îl va iubi şi vom veni la el şi ne vom face locuinţă la el (In 14,23).

Fă-i loc, aşadar, lui Cristos. Când îl vei avea pe Cristos, vei fi bogat şi-ţi va ajunge. El va avea grijă de tine şi te va păzi în toate, aşa încât să nu mai ai nevoie să-ţi pui încrederea în oameni.

Pune-ţi toată încrederea în Dumnezeu şi el să fie frica şi iubirea ta. El va răspunde de tine şi va face cum este mai bine.

Nu ai aici o cetate stătătoare (Evr 13,14), şi oriunde te-ai afla, eşti străin şi călător; la fel, nu vei avea niciodată odihnă, dacă nu vei fi strâns unit cu Cristos.

Gândul tău să fie spre Cel Preaînalt, iar rugăciunea ta să se îndrepte necontenit spre Cristos. Dacă nu eşti în stare să contempli cele înalte şi cereşti, odihneşte-te în pătimirea lui Cristos şi rămâi bucuros în sfintele lui răni. Suferă, aşadar, cu Cristos şi pentru Cristos, dacă vrei să domneşti împreună cu Cristos.

Dacă ai fi intrat o dată pe deplin înlăuntrul lui Isus şi ai fi gustat câtuşi de puţin din iubirea lui înflăcărată, atunci nu te-ai mai preocupa de ce-ţi place sau nu-ţi place, ci, dimpotrivă, te-ai bucura de batjocura suferită, deoarece dragostea lui Isus îl face pe om să se dispreţuiască pe sine.

Ce text minunat! :)

[gdf-fdc]

În prealabil postat de laurastifter

Doamne ajută!
Ne răspunde chiar Domnul Iisus: "Precum M-a iubit pe Mine Tatăl, aşa v-am iubit şi Eu pe voi. Rămâneţi întru iubirea Mea." (Ioan14, 9);
"Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca viaţa sa să şi-o pună pentru prietenii săi. Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ceea ce vă poruncesc. De acum nu vă mai numesc slugi, că sluga nu ştie ce face stăpânul său, ci v-am numit pe voi prieteni, pentru că toate câte am auzit de la Tatăl Meu vi le-am făcut cunoscute.";
"Că şi Fiul Omului a venit nu ca să I se slujească, ci ca El să slujească şi să-Şi dea viaţa răscumpărare pentru mulţi."
:)
Iată ce loc ocupăm noi în inima Domnului nostru Iisus Hristos. Iubirea lui Hristos "cea mai presus de cunoştinţă" faţă de noi este infinită... mai puternică decât moartea şi decât întunericul cel veşnic al Iadului, de vreme ce Mântuitorul, întrupându-Se pentru mântuirea noastră, a devenit Om asemenea nouă, S-a sacrificat pentru noi şi a coborât în Iad pentru a elibera sufletele noastre de robia păcatului şi a pierderii comuniunii cu Dumnezeu.

Slavă lui Hristos, Dumnezeul nostru, pentru dragostea Sa faţă de noi, pentru binefacerile pe care cu nemărginită iubire le-a revărsat asupra noastră!

aceste cuvinte sunt pt cei ce fac voia DOMNULUI IISUS.oare noi mai facem voia LUI ? mai putem fi numiti prieteni ai DOMNULUI IISUS

[laurastifter]

În prealabil postat de ioan cezar

Minunate cuvinte! Adevarul canta in ele. lti multumesc!

:) Dumnezeu să fie cu tine!

[cristiboss56]

În prealabil postat de gdf-fdc

aceste cuvinte sunt pt cei ce fac voia DOMNULUI IISUS.oare noi mai facem voia LUI ? mai putem fi numiti prieteni ai DOMNULUI IISUS

Iti voi raspunde , draga prietene , cu cuvintele SfantuluiIoan Iacob Hozevitul , mult prea uitat in ultima vreme :
"La temelia vietii noastre sunt trei pietre mari : Credinta , Nadejdea si Dragostea . Dintre toate nadejdea alcatuieste sprijinul cel mai puternic al sufletului omenesc . Fara piatra nadejdii , cladirea vietii noastre se darama . Daca cumva se zdruncina aceasta piatra de temelie atunci pietrele cladirii se zdruncina si cad , adica toate virtutile omului slabesc si se pierd . Cand slabeste mai ales nadejdea pentru mantuirea sufletului , atunci credinta slabeste , iar dragostea crestineasca se raceste si viata omului n-are nici un rost ".

Sa avem , draga frate macar acest minum de nadejde si rabdare , si sa constientizam ca fara Dumnezeu nimic bun si durabil nu putem realiza . Realizand aceasta , fi sigur ca El ne va invata , prin pronia si pedagogia divina , sa ne si rugam , sa-L iubuim cu adevarat , sa-L intelegem , sa-I deslusim o parte din tainele Lui . . . Deci : rabdare , nadejde si o tara de dragoste , caci de restul se ocupa El !