Ce loc ocupa Hristos in inima ta?

[anita]

În prealabil postat de Marcus Aemilius

Pe baza acestui raţionament, se poate afirma că vrerea Lui a fost ca eu să pierd totul şi să sufăr pentru tot restul vieţii mele. Voia Sa a fost, deci, săparea unei prăpastii infinite între mine şi El, ceea ce înseamnă că eu nu sunt unul dintre cei aleşi.

De ce Dumnezeu se manifestă astfel, prin teste, încercări, chinuri şi piedici? Pentru ca un individ să primească salvarea, trebuie să cunoscă în mod obligatoriu suferinţa cu rol epurator, chiar dacă poate fi cel mai drept şi temător om de pe pământ? Din nou, acest fapt este nedrept.



Încă un lucru. Eu, când am postat pe acest site, nu am căutat argumente şi opinii care aparţin unui format standard, unui anumit şablon - ca unele de mai sus - ci am căutat explicaţii practice, realiste, care nu sfidează logica.

Explicatiile se gasesc in predicile parintelui Arsenie Boca. Pe site-ul nistea.com sunt predicile parintelui:
"Despre durerile care vin asupra oamenilor" cam asa se numeste predica.

[cristiboss56]

În prealabil postat de Marcus Aemilius

Tocmai de aceea m-am rugat Lui, în speranţa că mă va ajuta, însă în afara durerii şi a tribulaţiilor, nu s-a întâmplat nimic. Există poate şi o altă explicaţie pentru acest lucru, exceptându-le pe cele de genul "voia Domnului", "Dumnezeu are un plan cu tine" sau "Necunoscute sunt căile Domnului", care fac parte dintr-un anumit tipar?

Cunosc acest lucru foarte bine. Dumnezeu nu ne răspunde exact în clipa când avem cea mai mare nevoie de El. Şi atunci, mă întreb: ce sens are să răspundă atunci când nu mai avem nevoie? În cazul meu, de pildă, totul este pierdut pentru totdeauna. Luând în considerare trădarea lui Hristos - de care am avut parte - este posibil ca Acesta să mă fi considerat nevrednic de a primi fericirea? În acest caz, din nou nu înţeleg sensul căilor Lui, devreme ce în jurul meu sunt o sumedenie de nevrednici fericiţi.

Ştiu că pentru unii, Paradisul se concretizează aici, pe pământ, în timp ce altora nu le rămâne decât incertitudinea unui Eden dincolo de mormânt. Şi acest fapt nu este corect.

De ce nu raspunde ? De ce crezi , tu omule , ca Dumnezeu este pentru unii muma si pentru altii ciuma , caci asta se intelege din expunerea ta ?
Duhul lui Dumnezeu peste toti vine , ca o lumina se revarsa peste noi , dar oare cine tine aceasta lumina sub obroc , cine o impiedica sa vina asupra noastra ? Te-ai intrebat in sinceritatea ta , sau doar ai vrut sa intuneci acest thread cu filozofia ta desarta ? Acest Duh al luminii si al sfinteniei cu ce il intunecam noi pacatosii ? Cu ce il gonim noi de la noi ? Oare el poate sta la un loc cu intunericul ? Nuuuuu ! Prin ce crezi dumneata ca suparam si intristam pe Duhul Sfant ? Prin pacate , prin pacatele de moarte ! Crezi ca esti atat de nevinovat sau fara de pacat ca Dumnezeu sa stea drepti in fata ta sa-ti indeplineasca cererile fara sovaire ? Spui ca unora le da tot , iar altora nimic ! Dar oare te-ai gandit ca cei ce o duc "atat de bine " , sunt tocmai cei osandit in viitor , fara perspectiva , unde viata se termina tocmai aici ?
Vrei sa ti sa stearga totul , sa fi fara de pacat , fara ispita , fara incercare ? Vrei ca Dumnezeu sa-ti fie sluga , iar tu stapan ? Asa ceva nu o sa vezi , in vecii vecilor . Amin !

[Marcus Aemilius]

Să "intunec acest thread cu filozofia mea desarta"?

Iertată-mi fie îndrăzneala, distinse domn, că am cutezat să corup, prin hidoşenia propriilor gânduri, splendoarea divină a acestui thread. Dacă l-am întristat pe Duhul prin păcatele mele de moarte, aşa cum spuneţi, speranţa a murit şi pierdut sunt în abisul etern al întunecimii. Deci, în viaţa aceasta pământească pe care o trăiesc încă, nu mai am nimic de pierdut, fiind pierdut, putând să săvărşesc păcate de orice natură. Desigur, dacă pe dvs. Biserica şi Dumnezeu vă determină să nu faceţi păcate de moarte şi să vă căiţi pentru cele săvârşite, singurul lucru care mă determină să nu fur, de pildă, este propria mea conştiinţă.


Revenind la tema principală, nu i-am cerut niciodată lui Dumnezeu să-mi fie slugă, cum cuvintele dvs. rău-voitoare insinuează, ci i-am cerut să salveze un suflet aflat în convulsiile morţii. Nu m-am rugat pentru avuţie şi desfăţ, ci pentru un suflet care merita să trăiască şi să se bucure de dreptul său la fericire. Închei aici, dar trebuie să vă spun atât dvs., cât şi altora, că faptul de a-mi spune că acesta este acum la Domnul, bucurându-se de prezenţa Lui, ar fi de prost gust, de un ridicol absolut, şi o jignire atât la adresa durerii pe care o voi simţi până la sfârşitul vieţii, cât şi la adresa memoriei lui.

Remarc, deopotrivă, "blândeţea" specifică anumitor creştini (mă refer la majoritatea cultelor creştine, nu punctual la ortodoxie şi la dvs.), folosită deseori în încercarea de a apăra universul dogmatic în care vieţuiesc, de aşa-zisele atacuri inamice care, în fond, nu sunt decât încercări de a înţelege manifestarea Creatorului în raport cu propria Sa creaţie. Dacă încă de la început am pornit cu o prejudecată, nu înseamnă că cineva dintre userii acestui forum n-ar fi putut să mă determine să pricep manifestarea Domnului în relaţia Lui cu omul. Poate că în adâncul inimii mele speram la un miracol, la o ieşire de sub tipar, la o frază în urma căreia raţiunea să-mi fie înfăşcată de lumina Domnului şi eu, personal, să aflu alinare şi să înţeleg de ce justiţia divină a mai nimicit încă două suflete. Dar, cuvintele dvs. mi-au arătat încă o dată contrariul şi înţelepciunea propriei decizii de a renunţa la ortodoxie.

Sănătate şi Doamne ajută!

[Mihai36]

Poate ar trebui date mai multe detali. Din ce punct de vedere Dumnezeu a luat tot?
Si eu sint tentat sa spun ca altii au totul -vazind fericirea lor lumeasca -insa cu adevarat cei care au totul sint cei mai sfinti, oricit de putin au lor nu le lipseste nimic si sint fericiti. Iar unii dintre eu au parte si de fericirea lumeasca ca o consecinta a sfinteniei - a lectiilor invatate si a eforturilor materiale depuse.
Si chiar daca El ia temporar puterea si stapinirea de sine a omului treptat o da inapoi celor care doresc evolutia spirituala. Asta ca sa ne ajute sa invatam si alte lectii pe care poate nu le constientizam deplin.

[cristiboss56]

În prealabil postat de Marcus Aemilius

Sănătate şi Doamne ajută!

Sanatate ne da , pe cat meritam , si de ajutat ne ajuta dupa sufletul fiecaruia , caci nimic nu este intamplator , si ne primim rasplata inca din asta viata , nu spre osanda noastra , ci spre indreptarea si luminarea noastra , iar vina ca nu intelegem asta nu este a Lui , ci a noastra !
Pana la urma frate : Ce loc ocupa Hristos in inima ta ? ( aceasta este tema thredului de fata ) !

[laurastifter]

Suflet copleşit de întristare,
Nu te cunosc şi n-am trăit niciodată experienţe asemănătoare cu cea prin care spui că treci în această perioadă. De aceea, voi evita să-ţi dau sfaturi şi, mai ales, să te judec.
Înţeleg că sufletul îţi este deznădăjduit, slăbit de suferinţă. Oricare ar fi motivul, există o scăpare... pe care o cunoşti, desigur, dar o eviţi, aşa cum facem toţi, atunci când, căzuţi în întristare (din cauza altora, sau ca urmare a propriilor greşeli), ne temem să cerem ajutor, parcă nu îndrăznim să conştientizăm faptul că iubim şi suntem iubiţi. Şi ce, mai corect spus cine este scăparea noastră? Iisus Hristos, Cel Care, din iubire faţă de noi, S-a făcut Om asemenea nouă, a trăit suferinţele şi neliniştile noastre, asumându-Şi inclusiv moartea noastră. Ai spus că te-a trădat. Dacă te-ar fi trădat, nu S-ar mai fi sacrificat pentru mântuirea ta. A, nu mai vrei să auzi tot argumente raţionale, teologice etc? Întrebi doar de ce nu răspunde cererilor tale. Nu ştiu... întreabă-L pe El. Tot ceea ce ştiu , este adevărul că Hristos ne iubeşte şi în tot ceea ce face putem recunoaşte dragostea Sa dumnezeiască pentru noi. Mai mult decât atât Doar El îţi poate revela şi cred că, în starea ta spirituală pe care ne-ai descris-o, niciun argument filosofic sau teologic nu ţi-ar putea alina suferinţa. Nu ai trebuinţă de argumente, de dezbateri, de întrebări... ci doar de dragostea lui Hristos, Cel Care-ţi păstrează sufletul în viaţă, nelăsându-l să piară cu totul în moartea necredinţei şi a uitării de Dumnezeu. Hristos este Cel Care, atunci când nu te aştepţi, va preschimba disperarea sufletului tău în bucuria duhovnicească datorită căreia, de mii de ani, martirii şi asceţii biruiesc lumea şi orice obstacol ivit în această viaţă!
Nu aştepta de la oameni vindecarea sufletului tău. Ai sperat că, intrând aici pe forum, îţi va reveni credinţa şi ai fost, ulterior, dezamăgit. Nu suntem făcători de minuni! Nu-ţi putem oferi decât cuvinte frumoase, căci suntem, ca şi tine, fiinţe limitate, zidite din lut. Singura Persoană, Care poate şi vrea să-ţi tămăduiască sufletul şi întreaga fiinţă, este Domnul nostru Iisus Hristos! Aleargă la El şi, nu ezita nicio clipă să-ţi descarci sufletul, să-ţi deschizi inima în faţa dragostei Lui divine. Spune-i Lui, plin de încredere, tot ceea ce simţi, tot ceea ce ne-ai dezvăluit nouă şi toate acele gânduri ascunse pe care doar Lui I le poţi destăinui, fiindcă oricum le cunoaşte. El ştie ceea ce gândeşti despre El... Întreabă-L ce-i cu acele gânduri, care este planul Său în privinţa ta. Nu ştiu ce-ţi va răspunde, dar n-are importanţă, căci ţi Se va dărui pe Sine şi... în clipa aceea, vei înţelege că El Însuşi este Răspunsul tuturor întrebărilor ce ne frământă inimile. Este minunat să comunici cu ceilalţi, să-i iubeşti, să fii deschis faţă de ei. Totuşi, dacă aştepţi de la semenii tăi, sau de la tine însuţi, izbăvirea de necredinţă... vei ajunge la concluzia că Hristos te-a "trădat". Nu te-a trădat El, ci ispitele care, amăgindu-ne, îndepărtează sufletele noastre de adevărata libertate şi bucurie în Duhul Sfânt. Ce ţi s-ar putea întâmpla dacă te vei mai ruga o dată, dacă vei mai oferi o şansă sufletului tău, în loc să-l pierzi, renunţând la adevărata credinţă - sursa adevăratei fericiri? Ai pierdut totul şi poţi câştiga totul! Îţi trebuie doar... "încăpăţânarea" şi "nebunia" sfântă a credinţei necondiţionate, ataşamentul total faţă de Mântuitorul Hristos!

Ştiu că am scris un mesaj foarte incoerent şi-ntr-un stil care nu prea-mi este caracteristic. De regulă, dau argumente, combat ideile adverse, explic, am impresia că pot învăţa pe alţii. Totuşi, din ceea ce ai scris, am înţeles că ai nevoie de altceva... de un cuvânt sincer de încurajare şi, în primul rând, de ceea ce doar Hristos îţi poate dărui. Noi nu ţi-L putem oferi pe Hristos... Îţi putem dărui doar predici despre El. Doar El Însuşi ţi se poate revela pe Sine, doar El Se poate apropia de sufletul tău învins, ducându-l la veşnica fericire şi biruinţă.
Domnul cu sufletul tău!
Cu respect şi sinceră înţelegere,
Laura Stifter

[anita]

În prealabil postat de Marcus Aemilius

Voia Sa a fost, deci, săparea unei prăpastii infinite între mine şi El, ceea ce înseamnă că eu nu sunt unul dintre cei aleşi.

De ce Dumnezeu se manifestă astfel, prin teste, încercări, chinuri şi piedici? Pentru ca un individ să primească salvarea, trebuie să cunoscă în mod obligatoriu suferinţa cu rol epurator, chiar dacă poate fi cel mai drept şi temător om de pe pământ? Din nou, acest fapt este nedrept.



Încă un lucru. Eu, când am postat pe acest site, nu am căutat argumente şi opinii care aparţin unui format standard, unui anumit şablon - ca unele de mai sus - ci am căutat explicaţii practice, realiste, care nu sfidează logica.

Toti suntem alesi ,precum a spus Mantuitorul "multi chemati ,putini alesi" dar sa raspundem chemarii ,sa ne apropiem de Dumnezeu.
Nu la confesiune veti gasi aceste raspunsuri.
Iar la ultima intrebare explicatia logica o gasiti aici ,in aceasta predica a unui sfant parinte ortodox:
http://www.nistea.com/boca-predici.h...20noastr%C4%83
Va rugam sa cititi si sa ne spuneti daca raspunsul e cel cautat de d-voastra.

[anita]

În prealabil postat de Marcus Aemilius

Pe baza acestui raţionament, se poate afirma că vrerea Lui a fost ca eu să pierd totul şi să sufăr pentru tot restul vieţii mele. Voia Sa a fost, deci, săparea unei prăpastii infinite între mine şi El, ceea ce înseamnă că eu nu sunt unul dintre cei aleşi.

Hristos a spus "Veniti la Mine cei obositi si impovarati si va voi odihni pe voi"
El spune sa ne luam crucea si sa Il urmam ,nu sa deznadajduim.
La confesiunea unde mergeti nu se citeste Biblia?
Nu se vorbeste despre Hristos?
Una din virtutile crestinului este speranta ,deci ati pierdut totul ,luati-o de la capat.
Vorbiti cu un bun duhovnic si veti gasi mai multe raspunsuri la necazurile care v-au coplesit.

[laurastifter]

În prealabil postat de anamaria simleu

Hristos este singurul prieten adevarat, care vegheaza necontenit...

Frumos şi adevărat! :)
Doamne ajută!

[laurastifter]

În prealabil postat de Patrie si Credinta

acum,noi nu intelegem material,cum lumina este si unda si particula,ceea ce este ceva f simplu,prin comparatie,cum am putea sa deslusim ceea ce ai enumerat mai sus,ca oameni cu creierasul finit.
cum ar spune si Petru Tutea:Un filozof care se zbate fie să găsească argumente pentru existenta lui Dumnezeu, fie să combată argumentele despre inexistenta lui Dumnezeu reprezintă o poartă spre ateism. Dumnezeul lui Moise este neatributiv. Cînd îl întreabă Moise pe Dumnezeu: Ce să le spun ălora de jos despre Tine? - Dumnezeu îi spune: Eu sînt cel ce sînt.

Foarte frumos aţi scris! :)

P. S. "Patrie si Credinta"... Dacă aş fi în locul dvs. aş scrie "Credinta si Patrie". :)