Varsta si credinta omului - Comunicarea intre generatii

[sophia]

Mi-am propus de mai multa vreme sa deschid acest fir si o fac acum, dupa ce am terminat cu postul si Sfintele Pasti

Ideea mi-a incoltit de la anumite conflicte intre generatii care exista pe acest forum. Au existat unele discutii, unele persoane s-au retras, neintelegand adevarata problema.

Problema a inceput sa apara odata cu venirea pe forum a unor fete tinere si luptatoare, care au deschis fire incendiare, care scriu comentarii total incompatibile cu varsta lor.
Astfel de conflicte exista nu numai pe forumuri, dar si in viata reala, in chiar in biserica, dar si in afara ei.

Ideea este ca eu mai intai as vrea sa-mi cer scuze, desi ar putea sa-mi fie fiice.
Nu vreau sa existe conflicte pe forum si nici sa plece lumea din astfel de motive.
Imi doresc sa ne resepectam si comunicam in pace. Nu am nimic personal nici cu cele 2-3 Laure tinere, nici cu Yasmine si nici cu Parascheva. Ele se pare ca sunt cele mai tinere forumiste la ora asta.

Mai intai as vrea sa inteleg unde este problema, caci ea este mai profunda, nu numai legata de credinta.
Cred ca cele doua generatii nu se cunosc prea bine intre ele. Vremurile s-au schimbat mult, poate chiar prea mult si rapid.
Si cred ca este vorba, poate in primul rand, de educatia din familie. Chiarsi asta difera in timp, in general.

Am sa pun cateva intrebari ca sa lamurim de la inceput niste lucruri. Ma refer mai ales la cele cateva fete tinere mentionate.

1. De unde aveti educatia religioasa? Din familie, din scoala? Aveti modele, sau duhovnici severi?
Se pare ca aveti o educatie foarte stricat, chiar habotnica as spune. In sensul ca mi se pare ca nu lasati sa patrunda sufletul, sau ratiunea, sau moderatia. Nu acceptati cai de mijloc, sau adaptari la situatii speciale.

2. Cum vedeti voi comunicarea cu generatiile mai varstnice? Cum ati fost educate in sensul asta? De exemplu eu am fost educata sa respect mult pe cei varstnici. Sa fiu mai retrasa, sa le dau intaietate si practic, dar si in discutii, sa nu ranesc, sa nu fiu obraznica. Cu alte cuvinte, sa ma retrag eu in fata lor. Generatia mea era la tinerete mai moale, mai respectuoasa. Nu eram asa rebeli si taiosi.
In schimb nu stiu sa umblu cu tinerii. Ii consider pana la o varsta (25 ani sa spunem) copii. Dar acum se pare ca nu mai este asa. Nu mai sunt ei copii nici la 10 ani (unii).

3. Aveti anumite experiente de viata mai dure/triste care va determina sa ganditi intr-un anume fel? Pentru ca mi se par cam dure, pline de amar de multe ori comentariile voastre. Parca ati avea 70-80 ani, si nu 18-20.
Aveti probleme in viata? Vad in voi un fel de "lasa ca acum le aratam noi ce stim noi si ce grozavi sunt tinerii", un fel de frustrare si dorinta de afirmare.
Inteleg ca viata de acum nu este usoara, ca poate aveti probleme in a va defini, in a va afirma in lume, in viata profsionala. Nu stiu.
Mi se pare ca mai toate sunteti in alte tari. O fi asta o explicatie: alte mentalitati preluate de acolo, sau greutatea adaptarii, singurtatea.

Incerc sa va inteleg.

Si ca sa intelegeti si voi generatia noastra si modul nostru de abordare a problemelor, am sa va spun ceva despre noi.
Si noi am avut si avem inca greutati in viata.
Pe de o parte nu am avut parte de ceea ce aveti voi astazi: plecat in lume, burse in strainatate, au fost perioade (poate ati auzit de la parinti) de lipsuri. Ce stiti voi de fapt despre viata de dinainte de 1989?
Pe urma ne este greu si azi: apara intr-o viteza nebuna tot felul de lucruri noi, pe care noi trebuie sa le intelegem, sa le invatam folosirea si poate ca nu ne place si nu ne este usor: PC, tot felul de programe care se schimba in tr-una, carduri la banca, conturi, tablete, celulare, smartphone, internet si toate facute online, nu mai spun de toate descoperirile stiintei in toate domeniile.

Si nu mai spun de somaj. Pentru noi ceva necunoscut si dezastruos, pentru ca la varsta noastra sansele stau altfel

Pentru voi astea sunt...lucruri de bebelus.

Noi n-am invatat religie. Nu am avut ore in scoala si nu exista catehism in bisericile ortodoxe. Citim ce putem, cand putem.
Pe de alta parte am avut alte lucruri bune, pe care voi azi nu le aveti (serviciu sigur, casa etc.)

As vrea sa stiu prin acest fir deschis daca exista o relatie intre varsta si credinta. Daca cei tineri au mai multa credinta, sau cei mai in varsta. Daca cei tineri tind mai mult spre extreme (ateism si habotnicie), sau cei in varsta.
Daca diferain functie de varsta si modul in care traim credinta, necesitatile/asteptarile noastre intru credinta.

Mai vreau sa stiu daca problemele astea de comunicare intre generatii apar din cauza educatiei sau a credintei, sau a mentalitatii diferite.

Ce asteptati voi de la credinta? Ce va adus spre credinta? Cum o traiti?
Aveti totul clar si sigur? Aveti dubii? Mai invatati, sau va credeti deplini in credinta? Acceptati totul, sau aveti limite?

Si mai este ceva legat de discutiile de pe acest forum:
Am observat ca va implicati mult pe subiecte in care nu aveti experienta/cunostinte: copii, nastere, avort, alaptat, casatorie etc. De ce?
Aproape ca indrazniti prea mult, in sensul ca veniti cu sfaturi si comentarii puternice la adresa unor persoane care au trecut deja prin aceste experiente intr-un fel sau altul, care au niste traume.
Ce va da dreptul sa scrieti astfel, in primul rand sa participati la astfel de discutii? Eu n-as fi facut-o si nu o fac nici acum, decat daca scriu ceva ce am citit sau am observat in jurul meu.
Nu ma pricep la nascut, alaptat, hranit copii. Nu am scris in sensul asta decat asa in linii mari ce am vazut in jur sau in carti si nu ma pun/nu contrazic mamele cu copii. Dar voi fete asa tinere le stiti pe toate si bateti cu pumnul in masa, ca sa spun asa.

Am scris candva pe un forum de alta nationalitate. Eu straina si putin mai in varsta. Am scris ceea ce stiam din tara, cum se face la noi, cum scrie in cartile noastre, cum mi-au spus persoane de specialitate din tara (medici, sau mai stiu eu). Am fost urgent pusa la punct: "cum vin eu sa scriu asa prostii si lucruri din Evul Mediu?"
Si aveau dreptate: ei stiau altfel de lucruri, depare de alea romanesti. Si am plecat.

M-au durut la un moment dat niste comentarii ale unei Laure de aici, foarte rau. Pentru ca eu am experienta mea de viata si traumele mele. Si asa m-a pus la punct si m-a terminat ca nici acum nu-mi revin.

Eu va admir credinta si faptul ca va informati si stiti multe. Dar trebuie sa tineti cont si de experienta de viata a persoanelor mai in varsta. Sa le respectati, sa stai mai deoparte pe unele discutii si sa mai ascultati si invatati.
Credinta cuprinde si partea asta practica a vietii, nu numai scripturile.

Casnicia este o loterie, la fel si copiii. Poti sa ai sot/sotie, sau nu, poti sa ai copii, sau nu. Este si voia lui Dumnezeu si nu intotdeauna tine de credinta cuiva.
La fel credinta este ceva individual, tine de suflet, este traita individual.

Si exista teme, ca de ex. militatul pentru sau impotriva unui lucru ( de ex, avortul) unde nu este suficient a veni cu lozinci si pumni, ci trebuie aduse solutii, trebuie sa fie aduse alternative pentru oamenii aflati in astfel de situatii.
Ce e aia iesim pe strada, scriem petitii, sau aratam filme horror cu avortul? Bun, este rau, dar ce sa faca oamenii in schimbul lui? Ce alternative au?

Aveti multa energie. Trebuie s-o canalizati cum trebuie. Trebuie sa mai invatati, sa mai ascultati de cei mai in varsta si sa-i respectati.
Credinta inseamna smerenie, dragoste de aproape, blandete, ajutat practic.

Fiti bune si blande, lasati gingasia si naivitatea tineretii/copilariei (inca sunteti copile) sa mai ramana in voi. Aveti destul timp pentru maturitate si griji si lupte.

Eu va imbratisez si va doresc numai bine. Si va intind mana pacii.

Sophia, este lăudabil că ai întins o mână de împăcare (sper să nu fie niciodată prea târziu).

Însă nu cred că e cazul să discriminăm pe cineva pe motivul că e prea tânăr. Putem să învăţăm câte ceva de la oricine. Este posibil ca la 20 de ani să fii mai idealist şi să vorbeşti mai mult teoretic şi nu din experienţă, dar asta nu e un păcat. Dacă punem în balanţă experienţa unuia mai vârstnic, care poate presupune şi o mulţime de patimi adânc înrădăcinate, cu idealismul unuia mai tânăr, poţi spune fără echivoc care e mai bun şi care mai puţin bun? Până la urmă nu e musai să le comparăm, ci să încercăm, prin comunicare, să luăm ce e mai bun din fiecare.

Dacă e vorba să căutăm o problemă, singura problemă e aceea din noi înşine.

Părerea mea este că nu există o reţetă strictă de viaţă, de fericire etc. Nu trebuie să fie toţi cum ne-am aştepta noi. Nici nu avem nevoie de aprobarea altora pentru a fi noi înşine. Împăcarea cu alţii urmează împăcării cu noi înşine. Şi pentru asta e nevoie de sinceritate şi de nădejde în Domnul.

[sophia]

Multumesc pentru raspunsul frumos.
Totusi as vrea sa spun ca nu e vorba de discriminare, sau nu in directia aceea, ci in cea opusa. Ma simt eu cea discriminata.
Poate ca idealismul tanarului n-ar trebui comparat cu experienta de viata a celui mai in varsta. Dar se pot pune in balanta.

Inseamna ca tu spui ca experienta de viata si traumele unuia nu au nici o valoare? Asa sa inteleg? Tu tinzi sa sustii pe cei tineri.
Sa stii ca exista oameni care dupa anumite esperiente nefericte in viata, sau traume incep sa scrie carti, sa ofere cursuri. Exista dorinta de a impartasi din experienta proprie, pentru ca altiisa nu pateasca la fel.
Nu trebuie sa ignoram aceste aspecte.
Idealismul iti da o anumita forta, dar nevand o baza e cam greu sa izbandesti. Depinde...

Da, e vorba de comunicare, de aceea am dorit sa inteleg cate ceva de la cei tineri.
Dar cred, sau eu cel putin asa am invatat, ca trebuie sa ne respectam reciproc.
Nu trebuie sa discriminam si nici sa ranim pe cineva, indiferent de varsta.

Da, avem de invatat unii de la altii. Dar nu stiu de ce am senzatia ca cei tineri se simt tot mai siguri si mai stiutori, in timp ce noi cei mai in varsta tot mai nesiguri si mai nestiutori. De ce oare?

Am pus multe intrebari ca sa inteleg unele lucruri in atitudinea tinerilor. Repet, cu fiecare generatie suntem altfel. Noi n-aveam voie sa cerem, sa ne afirmam, sa vorbim, eram certati aspru de parinti si altii din jur mai in varsta.
Cu timpul s-au schimbat lucrurile. Poate ca toti traim anumite frustrari...Nu stiu.

Eu cred ca toti avem un loc si un rost pe lumea asta.

Da, sigur, fiecare avem rostul şi valoarea noastră. Eu spun că nu ar trebui să fii atât de afectată de atitudinea celorlalţi, tineri sau nu. Nimeni nu se poate pune în locul tău, sau al meu, ca să înţeleagă la fel de bine experienţele pe care le-am trăit.

Este important să ne împăcăm cu Dumnezeu şi cu noi înşine, astfel nu ne mai simţim atacaţi de alţii care, cel mai probabil, nu asta urmăresc. Nu trebuie să căutăm să fim cu toţii de acord, căci suntem mulţi şi diferiţi :-)

Dar tu vrei răspunsuri de la tineri, iar eu nu mai sunt dintre ei...

[Noesisaa]

În prealabil postat de sophia

Da, avem de invatat unii de la altii. Dar nu stiu de ce am senzatia ca cei tineri se simt tot mai siguri si mai stiutori, in timp ce noi cei mai in varsta tot mai nesiguri si mai nestiutori. De ce oare?

Poate pun sare pe rana, dar poate ca asa si e? A fi mai in varsta nu inseamna ca si stii, cel putin teoretic, mai mult decat cel mai tanar.

Poate ai citit ce a scris Matei Visiniec despre ce impresie i-a lasat lui Pastele in Bucovina, unde s-a nascut acum 50 si ceva de ani, si unde nu a mai fost de Pasti de mai mult de 10 ani. S-a plans de "rigorism religios" fiindca nu mai e cum era in timpul comunismului, cand oamenii mergeau, luau lumina in noaptea de Inviere, apoi plecau acasa si veneau mai pe la 7 sa sfinteasca cosurile. Nu, acum se sfintesc cosurile la ora 4 dimineata, tre sa stai la slujba.... Cat habotnicism este azi, nu mai este cum era.

[Decebal]

În prealabil postat de Noesisaa

Poate ai citit ce a scris Matei Visiniec despre ce impresie i-a lasat lui Pastele in Bucovina, unde s-a nascut acum 50 si ceva de ani, si unde nu a mai fost de Pasti de mai mult de 10 ani. S-a plans de "rigorism religios" fiindca nu mai e cum era in timpul comunismului, cand oamenii mergeau, luau lumina in noaptea de Inviere, apoi plecau acasa si veneau mai pe la 7 sa sfinteasca cosurile. Nu, acum se sfintesc cosurile la ora 4 dimineata, tre sa stai la slujba.... Cat habotnicism este azi, nu mai este cum era.

Eu nu văd nici o legătură între ceea ce a spus doamna Sophia şi ceea ce spui tu.

Sau poate doar vroiai să te mai bagi în seamă cu pravoslavnicii după ce ne-ai făcut spectacolul pe care ni l-ai făcut acum exact doi ani de zile. Apropo, chiar nu ţi se pare nimic suspect la tine că te-ai dat în spectacolul în care te-ai dat acum doi ani? Spectacol cu publicul, nu?.. Nu sună nimic la capitolul făţărnicie, sau poate răzbunare / revanşă, sau poate spirit de frondă? Sau poate nu te simţeai suficient băgată în seamă şi ai vrut şi tu să fii personajul principal al forumovelei măcar o singură seară. Ai reuşit! Felicitări! "Ropote de aplauze!" "Bang-bang" :)))

[Noesisaa]

În prealabil postat de Decebal

Eu nu văd nici o legătură între ceea ce a spus doamna Sophia şi ceea ce spui tu.

Sau poate doar vroiai să te mai bagi în seamă cu pravoslavnicii după ce ne-ai făcut spectacolul pe care ni l-ai făcut acum exact doi ani de zile. Apropo, chiar nu ţi se pare nimic suspect la tine că te-ai dat în spectacolul în care te-ai dat acum doi ani? Spectacol cu publicul, nu?.. Nu sună nimic la capitolul făţărnicie, sau poate răzbunare / revanşă, sau poate spirit de frondă? Sau poate nu te simţeai suficient băgată în seamă şi ai vrut şi tu să fii personajul principal al forumovelei măcar o singură seară. Ai reuşit! Felicitări! "Ropote de aplauze!" "Bang-bang" :)))

Nici ce spui tu nu are nici o legatura cu ce spune Sophia.

In spectacol nu m-am dat eu, l-au facut altii. Eu doar am raspuns cinstit la intrebare.

Sper ca iti dai seama ca eu il criticam pe Matei Visiniec.

[sophia]

În prealabil postat de Noesisaa

Poate pun sare pe rana, dar poate ca asa si e? A fi mai in varsta nu inseamna ca si stii, cel putin teoretic, mai mult decat cel mai tanar.

Poate ai citit ce a scris Matei Visiniec despre ce impresie i-a lasat lui Pastele in Bucovina, unde s-a nascut acum 50 si ceva de ani, si unde nu a mai fost de Pasti de mai mult de 10 ani. S-a plans de "rigorism religios" fiindca nu mai e cum era in timpul comunismului, cand oamenii mergeau, luau lumina in noaptea de Inviere, apoi plecau acasa si veneau mai pe la 7 sa sfinteasca cosurile. Nu, acum se sfintesc cosurile la ora 4 dimineata, tre sa stai la slujba.... Cat habotnicism este azi, nu mai este cum era.

Nu reusesc sa-ti inteleg mesajul. Cum adica pleaca acasa si mai vin pe urma sa sfinteasca cosurile.
Eu nu stiu obiceiul din Bucovina.
1. La noi (in Bucuresti) nu erau cosuri. Poate ca era putin cozonac si oua.
Unde sunt eu acum sunt oameni din toate zonele si unele femei mai vin cu cos cu bunatati.
2. Stiu ca slujba de Inviere este foarte lunga. Dar 4 dimineata? Sau 7?
Multi nu rezista noapatea atatea ore, mai ales daca au si muncit peste zi, in loc sa doarma. Iar de copii ce sa mai zicem.

Marturisesc ca mi-este greu sa compar vremurile. Pentru ca nu mai stiu cum este acum in tara, iar in diaspora se mai fac si adaptari. Nu avem biserica la coltul strazii. Oamenii (cei cu masini) strabat zeci de km ca sa ajunga la o biserica romaneasca. Iar daca sarbatorile mai si pica separat si exista discriminare, asta este.
Cei care depind de transportul in comun nici nu pot sa circule noaptea (daca ne referim la Slujba de Inviere). In fine, sunt multe probleme.

Eu nu stiu ce anume ai vrut sa-mi spui cu aceste exemple.
Dar nu inseamna ca trebuie sa existe aici certuri si discutii. Fiecare om cu parerea si alegerile sale. Eu una te-am inteles atunci.

[DragosP]

În prealabil postat de sophia

Multi nu rezista noapatea atatea ore, mai ales daca au si muncit peste zi, in loc sa doarma.

Ca de obicei, e o plăcere să citesc.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de sophia

Iar daca sarbatorile mai si pica separat si exista discriminare, asta este.

Adica ? Ce discriminare exista ?