Credința catolică nu îngăduie mirenilor să citească Biblia şi Evanghelia

[stireana]

În prealabil postat de laurastifter

să fie conştientizată, iar conştientizarea bolii e - nu-i aşa? - primul pas către vindecare.

Acum, în timpul nostru, când cer cătunelor convertiri in corpore în schimbul a două vedre de vin şi a câtorva poale de mălai, e "conştientizare"? De ce nu-i ajută fără să-i transforme-n neofiţi?

Conştientizarea asta nu-i altceva decât... "ci ne izbăveşte de cel viclean".

[catalin2]

În prealabil postat de laurastifter

Şi de această dată, sunt întru totul de acord cu Fani71.

La fel cum invatatura ortodoxa este aceeasi pentru cei ce cred in ea, conceptiile ecumeniste sunt aceleasi. Toti cei ce au aceste conceptii cred in aceleasi lucruri si gandesc la fel, deci e normal sa impartaseasca aceleasi puncte de vedere. Difera doar gradul de implicare, cei mai moderati spun ca ortodoxia e cea mai buna, iar celelalte culte sunt putin mai jos, iar ecumensimul radical sustine ca toate cultele sunt la fel de bune, fara diferentieri.
Scriam in alt mesaj ca intrand pe un forum baptist am avut discutii in contradictoriu mai mult cu un ortodox cu astfel de conceptii ecumeniste. Facuse si facultatea de teologie, preda religia sau a predat. Spunea ca fratele sau e preot greco-catolic, iar prietenul cel mai bun e baptist. M-a surprins cand a spus ca i-ar parea rau ca prietenul sa renunte la baptism si sa devina ortodox, cam la asta se ajunge cu ecumensimul.

În prealabil postat de laurastifter

Hmm... Cred că îngerii căzuţi şi-au luat demult doctoratul... din data de 16 iulie 1054.
Acum, însă, din fericire, mişcarea ecumenică a început să le conteste din ce în ce mai puternic validitatea tezei de doctorat. :)

Asta scriam in mesajul anterior celui scris de tine, cred ca nu l-ai citit. Ce rezultate a avut in cei 100 de ani miscarea ecumenista? S-a unit vreun cult cu altul? Sau au venit din alte culte la ortodoxie? Eu stiu un efect, chiar de la inceputul ei, schisma stilistilor. S-a datorat eforturilor Patriarhiei ecumenice de a merge pe calea ecumenismului. In 1920 au vrut sa faca unele concesii pentru apropierea de celelelalte culte. Au propus mai multe, printre altele schimbarea calendarului, a posturilor, etc. S-a aprobat doar schimbarea calendarului, singura care nu avea legatura cu dogma sau canoanele. Si asa s-a produs o schisma.

[laurastifter]

În prealabil postat de catalin2

Din cate stiu eu toti crestinii sunt uniti si se afla intr-o singura Biserica. O sa gasesti texte mult mai aspre referitoare la catolici la sfintii din secolul XX. Nu-i putem cenzura pe sfinti pentru ca se supara cei ce nu sunt in Biserica. Nu exista mai multe biserici, acesta conceptie infiltrata si in ortodoxie, la unii credinciosi, este exclusiv protestanta. Nici BO nici BC nu au sustinut pana la aparitia ecumenismului ca ar fi mai mult de o Biserica.
De 100 de ani sunt dialoguri, ai auzit sa se fi unit vreun cult, cat de mic ar fi el? Dimpotriva, au aparut si mai multe culte, iar cele existente s-au impartit in mai multe. Singurul efect al ecumenismului a fost propagarea dogmelor protestante, chiar si printre ortodocsi. Scriam pe un blog baptist ca pentru ortodoxie si ortodocsi ecumensimul e un fel de lucrare de doctorat a ingerilor cazuti. Vazand ca de aproape 1000 de ani nu au mai aparut erezii si dezbinari din aceasta cauza in Biserica, au conceput o invatatura in care sa nu mai conteze adevarul, erezia, la ce se inchina omul, etc. Astfel au gasit o forma sa propage ideile lui Luther si printre credinciosii din Biserica, celor ce nu voiau sa paraseasca Biserica.
Din fericire dupa Sinodul BOR din 2008 s-a interzis participarea la slujbe comune a preotilor, iar participarea ortodoxa a devenit in tara mai mult simbolica la sptamana de confuzie spirituala. Nimic nu-i opreste pe cei ce nu sunt ortodocsi sa se uneasca si sa vina in Biserica, daca vor. Noi stim ca adevarul e in ortodoxie nu doar pentur ca ne-am nascut intr-o tara ortodoxa, ci pentur ca am si cercetat. Ecumenismul ortodox insemana sa ii ajutam si pe cei ce sunt in afara Bisericii sa afle adevarul, si astfel sa vina in Biserica. Evident ca unii nu vor vrea, dar macar stiu care e adevarul, daca nu s-au obosit sa il caute pana atunci.

Hmm... Cred că îngerii căzuţi şi-au luat demult doctoratul... din data de 16 iulie 1054.

Acum, însă, din fericire, mişcarea ecumenică a început să le conteste din ce în ce mai puternic validitatea tezei de doctorat. :)

[AlinB]

În prealabil postat de laurastifter

Acum, însă, din fericire, mişcarea ecumenică a început să le conteste din ce în ce mai puternic validitatea tezei de doctorat. :)

Nu fii atat de naiva, nu exista nici o miscare ecumenica de proportii in sensul sanatos al cuvantului.

Desi am cunoscut oameni implicati in ea, oameni care evident aveau un statut duhovnicesc si care in mod sigur nu ajung la astfel de afirmatii care s-au facut pe aici, afirmatii care relativizeaza importanta adevarului de credinta.

Cred ca singura miscare cu adevarat ecumenica este ca eu sa ma inteleg cu fratele meu, indiferent de convingerile lui si fara sa trebuiasca ca pentru asta sa-i aprob expres convingerile.

Insa e o chestiune rara pentru ca multi nu rezista tentatiei de a provoca pe celalat la o discutie care de multe ori poate sa nu se termine intr-un mod fericit pentru relatia in sine.

[aubergine]

De curiozitate, cati dintre d-voastra ati participat la saptamana de rugaciune comuna cu celelalte culte la d-voastra la biserica? Dintre ortodocsi?

Eu nu am participat si recunosc ca nu voi participa niciodata si nu sunt de acord cu ea, parintele ne-a chemat dar eu nu m-am dus, am protestat prin absenta.

Am vrut sa deschid un topic nou cu aceasta intrebare, profit ca ati deschis subiectul, sunt foarte interesata ce parere au ortodocsii de aici.

[stireana]

"Scoaterea lemnului crucii din locaşurile de cult creştin, evitarea facerii semnului sfintei cruci, tăcerea în jurul jertfei supreme sunt tot atâtea dovezi de nerecunoştinţa flagrantă, de ipocrizie istorică şi de complexă (psiho*patologică) voinţă de a uita finalitatea vieţii pământeşti a lui Hristos, Care neîncetat şi în cele mai diverse prilejuri S-a referit la moartea de care avea să aibă parte.

Un creştinism fără cruce este identic celui propus într-una din cele mai teribile povestiri ale Martorilor Patimilor de Giovanni Papini. (Marele rabin oferă Papei convertirea tuturor evreilor cerând în schimb ştergerea din Evanghelii a episodului Răstignirii.) Prin jertfa Sa pe cruce S-a dovedit Iisus Hristos Fiu al lui Dumnezeu şi Fiu al Omului. Pentru aceasta I S-a dat puterea de a judeca lumea, fiindcă a cunoscut-o cum nu se poate mai temeinic, mai nemijlocit: prin suferinţă, prin suferinţa rezervată celor mai netrebnici dintre oameni. Socrate, omul, a murit înconjurat de discipoli fideli, tratat cu deferentă, sorbind din cupa cu otravă nedureroasă, filosofând, senin şi demn: ca un zeu. Hristos-Dumnezeu şi-a ales partea cu tâlharii şi netrebnicii (dte Geacbtcteri). A murit părăsit de ai săi, expus gol, plin de răni, de vânătăi şi de sânge, pe un dâmb spurcat, luat în derâdere, provocat, aparent de-a pururi biruit şi compromis, exemplificând - vertical şi exasperat - condiţia umană.

Care nu e numai a Sa. E a noastră a tuturor. Acoperind-o, ne minţim pe noi înşine, ne trădăm, ne lipsim de lucrul acela prin care s-a înfăptuit mântuirea noastră. Măreţia lui Hristos, spre deosebire de mult onorabilul sfârşit al lui Socrate, este de a fi consimţit să moară ca ultima dintre făpturile Sale, nemân*gâiat, cunoscător al deznădejdii (şi ce ar fi suferinţa omenească lipsită de simţământul deznădejdii altceva decât o pseudosuferinţă?), zdreanţă omenească prinsă în cuie spre dispreţul, ocara şi distracţia adversarilor Săi (sau a numeroşilor amatori de spectacole tari). Socrate moare ca un zeu, imperturbabil şi distins, Hristos, ca răufăcătorul cel mai vulgar. Aceasta e dovada divinităţii Sale, a integralităţii şi integrităţii întrupării Sale. Fără de cruce şi răstignire, Hristos ar fi fost un mare şi nobil propovăduitor. Numai prin ele Se mărturiseşte Fiu al lui Dumnezeu, Fiul al Omului şi Izbăvitor. A ne lepăda de cruce - chiar fără intenţii rele şi hulitoare - înseamnă a nu înţelege misiunea pământească a lui Hristos, voinţa Sa de a se identifica soartei omeneşti, de a o cunoaşte în forma sa cea mai neprefăcută. Ecce homo, vorba aceasta a lui Pilat, îl identifică pe Fiul lui Dumnezeu cu omul şi destăinuie omului cât de mare a fost dragostea Ziditorului

pentru făptura Sa. Pe cruce s-au unit dumnezeirea şi omenirea - indisolubil - şi s-a pecetluit îndumnezeirea făpturii. Aşezând crucea la loc de cinste în biserică şi în casă, purtând-o sub chip de cruciuliţă pe trupul sau veşmintele noastre, ne afirmăm de fapt con-dumnezeirea, aducem prinos de cunoaş*tere condiţiei omeneşti care nu-i decât vrerea de teandrie."

[laurastifter]

În prealabil postat de catalin2

Din cate stiu eu toti crestinii sunt uniti si se afla intr-o singura Biserica. O sa gasesti texte mult mai aspre referitoare la catolici la sfintii din secolul XX. Nu-i putem cenzura pe sfinti pentru ca se supara cei ce nu sunt in Biserica. Nu exista mai multe biserici, acesta conceptie infiltrata si in ortodoxie, la unii credinciosi, este exclusiv protestanta. Nici BO nici BC nu au sustinut pana la aparitia ecumenismului ca ar fi mai mult de o Biserica.
De 100 de ani sunt dialoguri, ai auzit sa se fi unit vreun cult, cat de mic ar fi el? Dimpotriva, au aparut si mai multe culte, iar cele existente s-au impartit in mai multe. Singurul efect al ecumenismului a fost propagarea dogmelor protestante, chiar si printre ortodocsi. Scriam pe un blog baptist ca pentru ortodoxie si ortodocsi ecumensimul e un fel de lucrare de doctorat a ingerilor cazuti. Vazand ca de aproape 1000 de ani nu au mai aparut erezii si dezbinari din aceasta cauza in Biserica, au conceput o invatatura in care sa nu mai conteze adevarul, erezia, la ce se inchina omul, etc. Astfel au gasit o forma sa propage ideile lui Luther si printre credinciosii din Biserica, celor ce nu voiau sa paraseasca Biserica.
Din fericire dupa Sinodul BOR din 2008 s-a interzis participarea la slujbe comune a preotilor, iar participarea ortodoxa a devenit in tara mai mult simbolica la sptamana de confuzie spirituala. Nimic nu-i opreste pe cei ce nu sunt ortodocsi sa se uneasca si sa vina in Biserica, daca vor. Noi stim ca adevarul e in ortodoxie nu doar pentur ca ne-am nascut intr-o tara ortodoxa, ci pentur ca am si cercetat. Ecumenismul ortodox insemana sa ii ajutam si pe cei ce sunt in afara Bisericii sa afle adevarul, si astfel sa vina in Biserica. Evident ca unii nu vor vrea, dar macar stiu care e adevarul, daca nu s-au obosit sa il caute pana atunci.

"O sa gasesti texte mult mai aspre referitoare la catolici la sfintii din secolul XX. Nu-i putem cenzura pe sfinti..."
Desigur că nu-i putem cenzura pe Sfinţi, ei fiind, prin excelenţă, modelul persoanelor libere spiritual, libere în conştiinţă, gândire, vorbire şi trăire.
Tocmai din acest motiv, unii Sfinţi au avut, de-a lungul timpului, inclusiv opinii diferite şi polemici între ei, ba chiar învăţături care, ulterior, nu au mai fost receptate de către Biserică, sau chiar au fost combătute sinodal.
Exemple (care-mi vin acum în minte):
Polemica publică dintre Sf. Petru şi Pavel (Gal2);
anumite învăţături dogmatice problematice... ale Sf. Justin Martirul şi Filosoful (ştiţi de ce nu-i considerat Părinte al Bisericii, ci doar scriitor bisericesc?);
3. Sf. Grigorie al Nyssei şi apocatastaza şi reticenţa faţă de icoane (ca să nu-i spun "iconoclasm", ar fi anacronic);
Sf. Isaac Sirul;
Fer. Augustin (de fapt, Sfânt în calendar şi, oricum, în BO nu avem o distincţie clară între "Sfinţi" şi "Fericiţi", aşa că e tot sfânt) şi anumite învăţături dogmatice neortodoxe (nu vi le spun, "antiecumeniştii" să cerceteze...).
Exemplele pot continua.
Vedeţi şi diferenţele de raportare la ecumenism dintre anumiţi duhovnici îndrăgiţi contemporani: N. Steinhardt, pr. Stăniloae ş. a. pe de o parte, pr. Cleopa, Arsenie Papacioc etc pe de altă parte.
Sfinţii erau liberi şi originali în gândire, iar nu înregimentaţi ideologic şi instituţional.
Ei îşi foloseau raţiunea, nu se sfiau să polemizeze între ei (evident, în mod constructiv şi în duhul iubirii) şi, de multe ori, "contraria sunt complementaria", nu-i aşa?
Pe Sfinţi îi unea, însă, dragostea şi încrederea necondiţionată în dulcele lor Mântuitor şi Domn! În privinţa asta... n-au intrat în polemici. :)

[AlinB]

În prealabil postat de laurastifter

Vedeţi şi diferenţele de raportare la ecumenism dintre anumiţi duhovnici îndrăgiţi contemporani: N. Steinhardt, pr. Stăniloae ş. a. pe de o parte, pr. Cleopa, Arsenie Papacioc etc pe de altă parte.

Vedem diferentele, problema este ca sunt destul de mari ca sa admitem ca toti aveau dreptate.