Sunt singura!

In primul rand stiu ca subiectul pe care urmeaza sa il expun este unul despre care s-a mai dicutat pe forum, insa eu as vrea sa vorbesc despre ceea ce ma framanta pe mine ca sa pot sa primesc sfaturi particulare si nu generalitati. Asa cum am si ales titlul, sunt singura... adica nu am pe nimeni, in sensul de iubit. Niciodata nu am avut si am 25 de ani. Si imi doresc foarte mult. De 3 ani in fiecare an de ziua mea aceasta este dorinta pe care mi-o pun: ca la anul sa fie cineva langa mine si doar atat sa imi spuna La multi ani si sa imi ofere o imbratisare. Dar cand se implineste anul tot nu este nimeni, ceea ce ma face sa plang de fiecare data. Sufar foarte mult din cauza asta si de multe ori adorm foarte tarziu, dupa ora 1, 2 noaptea... tot asa plangand si rugandu-ma din tot sufletul sa imi dea si mie Dumnezeu pe cineva, un om bun, credincios si milos. Si nu apare nimeni. As vrea sa stiu ca exista undeva cineva caruia ii lipsesc atat de mult cum imi lipseste el mie si ca ma cauta cum il caut si eu...
Dar cateodata cred ca nu o sa vina niciodata.... ceea ce ma sfasie... Acesta este singurul lucru care mi-l doresc pe lume, inafara de sanatatea si viata lunga a parintilor mei.
Acum 2 ani (in 2012) am cunoscut un baiat pe internet, prin intermediul unui prieten comun, el i-a povestit lui despre mine. Si am inceput sa ne cunoastem, el era student la farmacie in an terminal si chiar in vara aceea isi daduse licenta. Totul parea sa duca spre ceva frumos, vorbeam la telefon, mai conversam pe internet, la un moment dat s-a intalnit cu prietenul comun si i-a spus ca este foarte foarte incantat de mine, considera ca sunt o fata cuminte, credincioasa si ca ii place eleganta mea. Intr-o zi el mi-a marturist ca si-ar fi dorit foarte mult sa urmeze cursurile facultatii de Teologie, la vremea aceea nu stiam ca este vorba despre Teologie Greco-Catolica, dar ca parintii lui nefiind prea religiosi i-au interzis sub orice forma, lucru care l-a afectat teribil. In perioada aceea el imi spunea mereu ca merge la Biserica noaptea de la ora 22:00. Am vorbit prima data pe 18 iulie 2012 iar undeva la inceputul lui septembrie lucrurile s-au stricat. Trebuie sa precizez ca in luna august mi-a dat de inteles ca ar vrea sa ne intalnim, am discutat si am fost de acord doar ca a inceput sa gaseasca pretexte ca la inceputul lui august sa se arate chiar nemultumit de mine. Eu am foste mereu grijulie cu el, ii trimiteam mesaje afectuoase si ii spuneam ca sunt mandra de el. L-a un moment dat l-am intrebat de bunica lui si mai ales daca o mai ajuta la diverse treburi iar lucrul acesta la iritat. Am uitat sa precizez ca eu sunt de conditie modesta, poate putin mai putin decat modesta si desi imi spunea ca si el este modest a tinut totusi sa imi spuna ca a avut o iubita a carei mama a lucrat la Universitate, si ca a fost singura pe care a adus-o acasa... lucru care pe mine m-a facut sa ma simt inferioara. Apoi a continuat sa imi spuna niste lucruri care ma defavorizau. Povestea mereu ca el prefera nu stiu ce sortiment de vin foarte scump, ca se intalneste cu prietenii in localuri foarte scumpe... iar eu nu sunt genul care sa imi placa opulenta, eu sunt mai degaba genul care este orientat spre nevoile celorlalti si daca detin o anumita suma de bani ajut un copil, un batran, lucruri caruia lui nu-i prea conveneau. In perioada aceea eram proaspat absolventa de facultate si nu aveam un loc de munca, dar totusi se intrezarea o minima sansa sa lucrez intr-un domeniu public, a fost foarte incantat la auzul aceste vesti pentru ca atunci cand i-am spus ca nu am reusit sa se poarte foarte zeflemitor cu mine si sa ma jigneasca chiar. La sfarsitul lui septembrie inceputul lui august a fost apogeul si mi-am dat seama ca este un om care cauta doar foloase materiale si nu iubire adevarata. Ca sa nu mai spun ca in tot acest timp prefera o alta fata, o fata cu situatie materiala buna, fata pe care de alfel am visat-o o data ca era cu el, iar el atunci mi-a spus ca visul meu este o prostie. Cert este ca aceasta incercare m-a facut sa sufar enorm timp de un an de zile, mi-am facut atatea iluzii si mi-am pus toate sperantele in el. Am vrut doar sa ne iubim, sa ne respectam, nimic mai mult, nu i-as fi cerut niciodata nimic material, dar el m-a ranit si nici macar nu a vrut sa mai auda de mine, toate acestea pentru ca nu eram bogata. Si gand ma gandeam ca dorea sa fie Teolog, sau Preot Greco-Catolic... care sunt cunoscuti pentru modestia si bunatatea oferitacelor necajiti.

In prezent cu toata experienta acesta neplacuta simt manifest o usoara depresie, atat de mult ma framant pentru ca nu am pe cineva. Ma doare mai ales pentru ca cei din jurul meu ma condamna oarecum ca nu am pe cineva ( Chiar o ruda de gr.I mi-a spus: "Imediat o sa ai 30 de ani si n-ai barbat si copii" si asta este ca o rana care sangereaza ori de cate ori imi aduc aminte. Mi se pare foarte crud! Nu vreau sa ajung la 30 de ani singura, nu as vrea sa mai traiesc!

Daca exista niste rugaciuni, acatiste ajutatoare, va rog sa imi spune-ti, va rog sa ma ajutati cumva....

[aubergine]

În prealabil postat de Ana Tr.

In primul rand stiu ca subiectul pe care urmeaza sa il expun este unul despre care s-a mai dicutat pe forum, insa eu as vrea sa vorbesc despre ceea ce ma framanta pe mine ca sa pot sa primesc sfaturi particulare si nu generalitati. Asa cum am si ales titlul, sunt singura... adica nu am pe nimeni, in sensul de iubit. Niciodata nu am avut si am 25 de ani. Si imi doresc foarte mult. De 3 ani in fiecare an de ziua mea aceasta este dorinta pe care mi-o pun: ca la anul sa fie cineva langa mine si doar atat sa imi spuna La multi ani si sa imi ofere o imbratisare. Dar cand se implineste anul tot nu este nimeni, ceea ce ma face sa plang de fiecare data. Sufar foarte mult din cauza asta si de multe ori adorm foarte tarziu, dupa ora 1, 2 noaptea... tot asa plangand si rugandu-ma din tot sufletul sa imi dea si mie Dumnezeu pe cineva, un om bun, credincios si milos. Si nu apare nimeni. As vrea sa stiu ca exista undeva cineva caruia ii lipsesc atat de mult cum imi lipseste el mie si ca ma cauta cum il caut si eu...
Dar cateodata cred ca nu o sa vina niciodata.... ceea ce ma sfasie... Acesta este singurul lucru care mi-l doresc pe lume, inafara de sanatatea si viata lunga a parintilor mei.
Acum 2 ani (in 2012) am cunoscut un baiat pe internet, prin intermediul unui prieten comun, el i-a povestit lui despre mine. Si am inceput sa ne cunoastem, el era student la farmacie in an terminal si chiar in vara aceea isi daduse licenta. Totul parea sa duca spre ceva frumos, vorbeam la telefon, mai conversam pe internet, la un moment dat s-a intalnit cu prietenul comun si i-a spus ca este foarte foarte incantat de mine, considera ca sunt o fata cuminte, credincioasa si ca ii place eleganta mea. Intr-o zi el mi-a marturist ca si-ar fi dorit foarte mult sa urmeze cursurile facultatii de Teologie, la vremea aceea nu stiam ca este vorba despre Teologie Greco-Catolica, dar ca parintii lui nefiind prea religiosi i-au interzis sub orice forma, lucru care l-a afectat teribil. In perioada aceea el imi spunea mereu ca merge la Biserica noaptea de la ora 22:00. Am vorbit prima data pe 18 iulie 2012 iar undeva la inceputul lui septembrie lucrurile s-au stricat. Trebuie sa precizez ca in luna august mi-a dat de inteles ca ar vrea sa ne intalnim, am discutat si am fost de acord doar ca a inceput sa gaseasca pretexte ca la inceputul lui august sa se arate chiar nemultumit de mine. Eu am foste mereu grijulie cu el, ii trimiteam mesaje afectuoase si ii spuneam ca sunt mandra de el. L-a un moment dat l-am intrebat de bunica lui si mai ales daca o mai ajuta la diverse treburi iar lucrul acesta la iritat. Am uitat sa precizez ca eu sunt de conditie modesta, poate putin mai putin decat modesta si desi imi spunea ca si el este modest a tinut totusi sa imi spuna ca a avut o iubita a carei mama a lucrat la Universitate, si ca a fost singura pe care a adus-o acasa... lucru care pe mine m-a facut sa ma simt inferioara. Apoi a continuat sa imi spuna niste lucruri care ma defavorizau. Povestea mereu ca el prefera nu stiu ce sortiment de vin foarte scump, ca se intalneste cu prietenii in localuri foarte scumpe... iar eu nu sunt genul care sa imi placa opulenta, eu sunt mai degaba genul care este orientat spre nevoile celorlalti si daca detin o anumita suma de bani ajut un copil, un batran, lucruri caruia lui nu-i prea conveneau. In perioada aceea eram proaspat absolventa de facultate si nu aveam un loc de munca, dar totusi se intrezarea o minima sansa sa lucrez intr-un domeniu public, a fost foarte incantat la auzul aceste vesti pentru ca atunci cand i-am spus ca nu am reusit sa se poarte foarte zeflemitor cu mine si sa ma jigneasca chiar. La sfarsitul lui septembrie inceputul lui august a fost apogeul si mi-am dat seama ca este un om care cauta doar foloase materiale si nu iubire adevarata. Ca sa nu mai spun ca in tot acest timp prefera o alta fata, o fata cu situatie materiala buna, fata pe care de alfel am visat-o o data ca era cu el, iar el atunci mi-a spus ca visul meu este o prostie. Cert este ca aceasta incercare m-a facut sa sufar enorm timp de un an de zile, mi-am facut atatea iluzii si mi-am pus toate sperantele in el. Am vrut doar sa ne iubim, sa ne respectam, nimic mai mult, nu i-as fi cerut niciodata nimic material, dar el m-a ranit si nici macar nu a vrut sa mai auda de mine, toate acestea pentru ca nu eram bogata. Si gand ma gandeam ca dorea sa fie Teolog, sau Preot Greco-Catolic... care sunt cunoscuti pentru modestia si bunatatea oferitacelor necajiti.

In prezent cu toata experienta acesta neplacuta simt manifest o usoara depresie, atat de mult ma framant pentru ca nu am pe cineva. Ma doare mai ales pentru ca cei din jurul meu ma condamna oarecum ca nu am pe cineva ( Chiar o ruda de gr.I mi-a spus: "Imediat o sa ai 30 de ani si n-ai barbat si copii" si asta este ca o rana care sangereaza ori de cate ori imi aduc aminte. Mi se pare foarte crud! Nu vreau sa ajung la 30 de ani singura, nu as vrea sa mai traiesc!

Daca exista niste rugaciuni, acatiste ajutatoare, va rog sa imi spune-ti, va rog sa ma ajutati cumva....

Buna!

Ceva acatiste anume nu cunosc, dar puteti sa va rugati cu cuvintele d-voastra, sa rugati pe Dumnezeu in aceasta problema. Intre timp, nu stati cu mainile in san.....

Sunteti ortodoxa? Frecventati biserica? Aveti un cerc de prieteni credinciosi?
Dati sfoara in tara printre ei ca va cautati prieten, ca sa va faca cunostiinta cu amicii lor baieti. Nu e nici o rusine, sunt sigura ca se vor gasi cativa care sa va ajute sa va faciliteze intalniri. Mai exista ortodoxia tinerilor, unde puteti intra in vorba cu baieti, am o prietena care asa si-a gasit sot. Mai sunt pelerinajele, tabere organizate de acelasi site. Chiar si aici pe crestin ortodox sunt baieti care isi cauta perechea, ramane numai sa descoperiti d-voastra cine, daca o sa mai cititi mesajele pe aici....
Mai este si posibilitatea daca aveti voce, sa cantati in corul bisericii si acolo va puteti gasi prieten si viitor sot.

Doamne ajuta!

[AlinB]

Rezumat:

În prealabil postat de Ana Tr.

mi-am facut atatea iluzii si mi-am pus toate sperantele in el.

Nu e vorba de el, e vorba de tine.
Asuma-ti greseala, va fi mult mai usor.
Cand faci dintr-un necunoscut un idol..multe lucruri rele se pot intampla.

In prezent cu toata experienta acesta neplacuta simt manifest o usoara depresie, atat de mult ma framant pentru ca nu am pe cineva.

Dar alte bucurii in viata, nimic..?

Nu vreau sa ajung la 30 de ani singura, nu as vrea sa mai traiesc!

Cu adevarat singur este omul fara Dumnezeu.

Daca exista niste rugaciuni, acatiste ajutatoare, va rog sa imi spune-ti, va rog sa ma ajutati cumva....

"butonul magic" pe care il cauti se numeste "metanoia"...

[Andreea25]

Draga prietena (iarta-ma ca iti spun asa, desi nu te cunosc),
mesajul tau m-a emotionat profund intrucat stiu, intrucatva, prin ce treci. Si eu am asteptat ani multi pana sa ma casatoresc, si am facut-o dupa 30 ani... Nu imi doream foarte mult sa ma casatoresc, chiar dimpotriva, dar asa a aranjat Dumnezeu. Din mesajul tau vad ca esti profund credincioasa, frumoasa si ai o cumintenie pe care, la momentul potrivit, ti-o va aprecia Printul inimii tale, care va fi un print in carne si oase, cat se poate de real. Cand nu se potriveste gandul sau dorinta noastra cu ceea ce ni se intampla in realitate, poate nu este timpul sa se intrupeze acea dorinta, si mai trebuie sa asteptam. Eu spun sa nu iti pierzi credinta, nici nadejdea si, mai ales, sa nu pleci inima si fruntea ta la ce ti se spune din anturaj. Nu e cinstit sa spui asemenea lucruri cuiva si cei care o fac, de cele mai multe ori, nu au ei insisi casnicii prea frumoase. Eu am asteptat ani multi, crezand ceva si Dumnezeu mi-a randuit cu totul altceva, dar atata implinire este in ceea ce a dat Dumnezeu, incat e minunat! Cand va veni acel moment, acea persoana, vei sti cu toata inima ca doresti sa iti petreci viata cu ea, in mod simplu si natural. Stiu ca e usor de spus si mai greu de infruntat aceste dureri, dar eu sunt sigura ca sangerarea inimii tale e cea mai mare rugaciune. Ceea ce mai poti face, concret, este sa te rogi Maicii Domnului sa iti randuiasca ce e mai bine pentru tine, sa mergi la biserica, sa faci bine cat poti, sa fii deschisa si naturala cu toti cei din jur si sa vorbesti, neaparat, cu duhovnicul tau. El iti va da cele mai bune sfaturi. Si fii linistita ca tot ce ai putut face ai facut! Si Dumnezeu va face la randul Sau, numai sa fii deschisa la orice vei primi de la El. Ai doar incredere! Mie, cel putin, mi-ai inspirat multa incredere desi nu te-am cunoscut.

[tabitha]

În prealabil postat de Ana Tr.

In prezent cu toata experienta acesta neplacuta simt manifest o usoara depresie, atat de mult ma framant pentru ca nu am pe cineva. Ma doare mai ales pentru ca cei din jurul meu ma condamna oarecum ca nu am pe cineva ( Chiar o ruda de gr.I mi-a spus: "Imediat o sa ai 30 de ani si n-ai barbat si copii" si asta este ca o rana care sangereaza ori de cate ori imi aduc aminte. Mi se pare foarte crud! Nu vreau sa ajung la 30 de ani singura, nu as vrea sa mai traiesc!

Daca exista niste rugaciuni, acatiste ajutatoare, va rog sa imi spune-ti, va rog sa ma ajutati cumva....

Dragă Ana,

Știu că or să sară cârcotașii de pe forum (se știu ei care!!), că de ce dăm sfaturi și nu te trimitem la duvohnic -
dar cu toate astea aș vrea să-ți scriu și eu câteva cuvinte:

1. 25 de ani este o vârstă frumoasă, și nu cred că trebuie să te îngrijorezi așa tare că nu ai iubit;

2. altele sunt pe cale să ajungă la 40 ani și tot fără cineva stabil lânga ele - dar nu se deznădăjduiesc. Numai omul fără Dumnezeu este singur cu adevărat.

3. pentru căsătorie Sf.Nicolae făcătorul de minuni este grabnic ajutător, după cum se știe și din istoria vieții sale. Citește-i acatistul și roagă-te să te ajute !

4. să nu-ți dorești niciodată să nu mai trăiești, asta numai Dumnezeu hotărăște.

Maica Domnului să te țină sub Sfântul ei Acoperământ !

Doamne ajută.

Mirela

[tabitha]

În prealabil postat de Ana Tr.

Ma doare mai ales pentru ca cei din jurul meu ma condamna oarecum ca nu am pe cineva ( Chiar o ruda de gr.I mi-a spus: "Imediat o sa ai 30 de ani si n-ai barbat si copii" si asta este ca o rana care sangereaza ori de cate ori imi aduc aminte.

Apropo de asta, să îți spun o glumă ca să te mai înveselești un pic. :)
Era un tânăr care, de câte ori se ducea la câte-o nuntă, mătușile sale tot țineau să-i amintească de faptul că trebuie să se căsătorească și îi spuneau : you are next !
Până când într-o bună zi la o înmormântare, le-a zis și el : You are next !!

Sper că ți-am mai descrețit fruntea un pic.

[oaie_cugetatoare]

În prealabil postat de Ana Tr.

Nu vreau sa ajung la 30 de ani singura, nu as vrea sa mai traiesc!

Ce bine ar fi sa-l cauti pe Dumnezeu cu atat vointa cu cat ii cauti pe catolici.
Tu traiesti pentru tine sau pentru lume ?
Pentru ca daca traiesti pentru lume si pentru ce spune lumea, atunci nu respecti darul pe care ti l-a dat Dumnezeu:viata.
Dumnezeu te-a creat ca sa tii cont de parerile lumii? Dumnezeu te-a creat
ca sa slujesti lumii ? Dumnezeu te-a creat ca sa alergi dupa catolici ?

Eu zic ca foarte bine s-a intamplat ca tipul ala a disparut din viata ta.
Este unul din modurile tainice in care Dumnezeu are grija de oile sale si
le desparte de lupii catolici.

Acum ceea ce o sa zic eu o sa ti se para o gluma(tinand cont starea
psihologica in care esti:adica in depresie si in una serioasa de tot) dar:
Multumeste-i lui Dumnezeu ca ai doi ochii si poti sa vezi rasaritul soarelui
si apusul lui.
Multumeste-i lui Dumnezeu ca ai doua urechi ca sa auzi.
Multumeste-i lui Dumnezeu ca nu esti muta si poti vorbi.
Multumeste-i lui Dumnezeu ca esti intreaga si poti sa te misti .
Multumeste-i lui Dumnezeu ca ai mintea intreaga si poti rationa.

Si dupa ce-i multumesti lui Dumnezeu despre aceste daruri, apoi poti sa
treci mai departe la alte cereri.

Iar apoi, ii poti cere lui Dumnezeu sa te ajute sa vezi cu ochii mintii, nu
ce vrei tu sa vezi, ci Adevarul.

Daca exista niste rugaciuni, acatiste ajutatoare, va rog sa imi spune-ti, va rog sa ma ajutati cumva....

Incepe ca dimineata sa spui rugaciunile de dimineata(toate rugaciunile de
dimineata) si seara sa spui rugaciunile de seara(toate rugaciunile de seara).

Apoi dupa ce ai spus rugaciunile roaga-l pe Dumnezeu sa-ti dea intelepciunea si puterea necesara ca sa-l ignori pe fiul minciunii si ispitele acestuia.

In timpul zilei, daca cate ori esti nelinistita spune rugaciunea mintii:
"Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!", iar la asta poti sa adaugi de la tine:
"Si de vreau si de nu vreau, mantuieste-ma Doamne"

Si sa vezi cum incep sa se aseze lucrurile in viata ta si cei care te
zoresc inceteaza si isi gasesc alte activitati.

Auzi tu, sa tii cont de gura lumii...Eu nu dau doi bani pe ce spune lumea.
Iar daca pentru o clipa as tine cont de gura lumii, inseamna ca incep sa ma
plictisesc si pierd timpul in desert.

[guardian knight]

În prealabil postat de oaie_cugetatoare

Ce bine ar fi sa-l cauti pe Dumnezeu cu atat vointa cu cat ii cauti pe catolici.
Tu traiesti pentru tine sau pentru lume ?
Pentru ca daca traiesti pentru lume si pentru ce spune lumea, atunci nu respecti darul pe care ti l-a dat Dumnezeu:viata.
Dumnezeu te-a creat ca sa tii cont de parerile lumii? Dumnezeu te-a creat
ca sa slujesti lumii ? Dumnezeu te-a creat ca sa alergi dupa catolici ?

Eu zic ca foarte bine s-a intamplat ca tipul ala a disparut din viata ta.
Este unul din modurile tainice in care Dumnezeu are grija de oile sale si
le desparte de lupii catolici.

Acum ceea ce o sa zic eu o sa ti se para o gluma(tinand cont starea
psihologica in care esti:adica in depresie si in una serioasa de tot) dar:
Multumeste-i lui Dumnezeu ca ai doi ochii si poti sa vezi rasaritul soarelui
si apusul lui.
Multumeste-i lui Dumnezeu ca ai doua urechi ca sa auzi.
Multumeste-i lui Dumnezeu ca nu esti muta si poti vorbi.
Multumeste-i lui Dumnezeu ca esti intreaga si poti sa te misti .
Multumeste-i lui Dumnezeu ca ai mintea intreaga si poti rationa.

Si dupa ce-i multumesti lui Dumnezeu despre aceste daruri, apoi poti sa
treci mai departe la alte cereri.

Iar apoi, ii poti cere lui Dumnezeu sa te ajute sa vezi cu ochii mintii, nu
ce vrei tu sa vezi, ci Adevarul.


Incepe ca dimineata sa spui rugaciunile de dimineata(toate rugaciunile de
dimineata) si seara sa spui rugaciunile de seara(toate rugaciunile de seara).

Apoi dupa ce ai spus rugaciunile roaga-l pe Dumnezeu sa-ti dea intelepciunea si puterea necesara ca sa-l ignori pe fiul minciunii si ispitele acestuia.

In timpul zilei, daca cate ori esti nelinistita spune rugaciunea mintii:
"Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!", iar la asta poti sa adaugi de la tine:
"Si de vreau si de nu vreau, mantuieste-ma Doamne"

Si sa vezi cum incep sa se aseze lucrurile in viata ta si cei care te
zoresc inceteaza si isi gasesc alte activitati.

Auzi tu, sa tii cont de gura lumii...Eu nu dau doi bani pe ce spune lumea.
Iar daca pentru o clipa as tine cont de gura lumii, inseamna ca incep sa ma
plictisesc si pierd timpul in desert.

Nu stiu ce tot aveti cu catolicii ! In stilul asta nu facti decat sa va negati atributul din ciudatul pseudonim !!!

[guardian knight]

Mi se pare o dovada de habotnicie sa vrei ca partenerul tau sa aiba aceeasi religie ca tine, sau chiar sa fie crestin,si sa faci din aceste formalisme criteriile ultime ale alegerii in aceasta privinta casatoriei !

Musulman,mozaic,catolic sau ateu, potentialul partener trebuie respectat in primul rand ca om,iar apreciarea lui trebuie facuta nu dupa ritualisme goale de continut,ci numai dupa faptele concrete pe care le face,nici macar dupa vorbe !!!

O droaie de oameni de nimica se ascund dupa evalvii de vulpe si rirualisme de fatada,cand dupa faptele lor nu se ridica la inaltimea a ceea ce pretind a afisa !!!

Noi ca si crestini trebuie sa avem o viziune universalista si toleranta fata de alte culte crestine sau religii ale umanitatii si sa nu persistem intr-un dogmatism sec ,aducator de ura si aversiune !

Asa cum spunea Mantuitorul referitor la ziua Sabbathului,la fel as indrazni sa parafrazez si eu zicand : :Nu omul e facut pentru religie, ci religia e facuta pentru om !"
Aceasta e inalta viziune umanista cristica, pe care din pacate,multi capi religiosi au ignorat-o transformand religia prost inteleasa intr-o manipulare a urii fata de ceilalti frati umani !

În prealabil postat de guardian knight

Mi se pare o dovada de habotnicie sa vrei ca partenerul tau sa aiba aceeasi religie ca tine, sau chiar sa fie crestin,si sa faci din aceste formalisme criteriile ultime ale alegerii in aceasta privinta casatoriei !

Musulman,mozaic,catolic sau ateu, potentialul partener trebuie respectat in primul rand ca om,iar apreciarea lui trebuie facuta nu dupa ritualisme goale de continut,ci numai dupa faptele concrete pe care le face,nici macar dupa vorbe !!!

O droaie de oameni de nimica se ascund dupa evalvii de vulpe si rirualisme de fatada,cand dupa faptele lor nu se ridica la inaltimea a ceea ce pretind a afisa !!!

Noi ca si crestini trebuie sa avem o viziune universalista si toleranta fata de alte culte crestine sau religii ale umanitatii si sa nu persistem intr-un dogmatism sec ,aducator de ura si aversiune !

Asa cum spunea Mantuitorul referitor la ziua Sabbathului,la fel as indrazni sa parafrazez si eu zicand : :Nu omul e facut pentru religie, ci religia e facuta pentru om !"
Aceasta e inalta viziune umanista cristica, pe care din pacate,multi capi religiosi au ignorat-o transformand religia prost inteleasa intr-o manipulare a urii fata de ceilalti frati umani !

Eu nu am nimic impotriva catolicilor. :) Eu cred ca suntem doua religii surori si ar trebui sa ne intelegem ca fratii. Cred ca e oarecum un pacat sa afirmi ca o religie este mai buna ca alta. Deci eu sunt de acord cu tine. Pana la urma nimeni, dintre oameni, nu poate stii care este religia adevarata, cea care a fost prima. Pe de alta parte ar fi fost mai bine daca toti am fi avut aceeasi religie, sa fie doar una ca sa nu mai existe tot felul de critici. Eu as putea avea oricand un prieten, iubit, catolic spre exemplu fara sa nu fie nici-o problema. Din contra eu vad peste tot in lume catolici care traiesc MODEST pentru ca din banii lor ajuta fie copii fie batrani saraci, cred ca la capitolul bunatate sunt superiori multor ortodocsi. Ori, cred ca Dumnezeu asta isi doreste sa vada de la noi, cum ne ajutam unii pe altii nu cum aruncam cu pietrii, in fratii nostrii pana la urma. Ura aceasta fata de alte religii si cum spunea mai sus Guardian, fata de oameni nu mi se pare deloc crestineasca. Daca gresim noi sau daca gresiti voi asta numai Dumnezeu o sa judece.