Ce e iertarea?

[rainrainbow]

@par balai
stiu ca ma 'iubesti',dar ia o mai usor ca s mai retrasa de fel.si mi deschid greu <3 inimioara.

[vsovivivi]

În prealabil postat de rainrainbow

uite..eu n am timp sa te dadacesc sau cum vrei tu sa spui.in fond si timpul pierdut aiurea este o jertfa pt satana.asa ca ti dau un raspuns cat mai scurt.

Tăcerea ta ascunsă în avalanşa vorbelor nu este un răspuns iar ce ai dat tu este aşa, un fel de frecţie la piciorul de lemn... sau la cârjă, sau la atelă, sau la gamelă, sau la piciorul de la pat..imă.

ma bucur ca ai invatat sa mai scrii mai trebuie putin.eu chiar stiu mai putine decat toti,uita te si u la mesajele celorlalti.in fine.stai afara cu Azorica(Aghiuta)?ma bucur ca va intelegeti.

Învăţ mereu să scriu cât mai frumos... ca să acopăr să nu se vadă eticheta, şi prostia. Cu Azorel stau afară ca să nu stric cheful şi petrecerea... până vi tu cu un răspuns pentru care să se merite ca să intru... la tine... la chef.

nu te am jignit cum crezi u.esti ceea ce vrei sa pari.dar daca asa ai interpretat ..cine sunt eu sa te contrazic?.si tu esti istet,nu te mai subestima atata .mi ai descoperit 2 pacate(analizeaza ti mesajele tale,daca ai uitat).nu te am jignit,ti am admirat lookul indraznet si ti am dat o floricica.ar trebui sa te bucuri ca ti am dat un trandafir si nu o papadie,de unde daca inca n au rasarit?

Păi a-rond coadă de maimuţă şi acolada şi apoi tragi cu ochiul dar fără guriţă tu ce crezi, cum se poate decodifica decât aşa cum ţi-am decodificat eu?

n am nevoie de puncte,ca doar nu platesc la vami cu ele.

Da cu ce? Păi dacă n-ai strâns puncte suficiente nu te califici şi stai acolo până la soroace căci cu bani pe mână sau cu pungi pe mână dacă ai e degeaba că nu primesc dracii decât 'aur' pur de 24 carate dacă vrei la schimb şi aşa ceva n-au decât sfinţii ăia mari.

raspunsul la intrebarea nr 1: motivul-mandria.intrebarea nr 2: de prost si de lacom de placeri pacatoase.

Ţi-am zis că ai fuşerit pilda, şi răspunsurile tale nu puşcă bine. Fratele mai mare era curat şi drept iar ăla micu avea roşcoave de cai morţi din belşug din moment ce el hrănea porcii de care se îngrijea. Uite îţi dau totuşi acel indiciu să nu zici că-ţi dau un test prea greu: Pilda asta este simbolul Sfintei Treimi. Aştept răspunsuri mai drepte la întrebări, prin care să se vadă că ţi-ai folosit şi mintea, ştii tu, smerita cugetare care străpunge inimioara.

mai exista pe forum pilda cu fiul risipitor.vezi acolo mai multe detalii.trebuia sa te duci la biserica sa ti spuna pilda mai clar sa intelegi ca toti suntem fii risipitori.ne am ingropat talantii si n am orbit de pacate.

Tocmai că am orbit de tot... mai ales că dăm trimiteri ca ştiinţificii, vai nouă. Ştiu că e-ul lipsă era din cele nevăzute care sunt, aşa că iartă-mi sofismul. Nu merge doar să repeţi cultura generală chiar dacă s-ar potrivi.

Te rog deci să răspunzi cinstit la cele două întrebări, dar ţi-am zis că n-ai să poţi dacă nu te în-duioşezi cu compasiune creştină. Hai răspunde-mi frumos, aşa cum ştii tu.

[rainrainbow]

gluma ca gluma da mai ho k incep sa ma plictisesc,nu mi cere mie explicatii ca nu s teolog si n am nimic de demonstrat.
daca te plictisesti du te in comunitatea ta si acolo te vei 'distra' de minune si vei gasi multe pagini 'interesante',mai pe placu tau asa...
www.facebook.com/eusuntdumnezeu?ref=ts&fref=ts
pagina gasita este a unuia dintre prietenii tai care si demonstreaza 'iubirea' fata de crestini.

[vsovivivi]

1. Pe cine şi de ce şi pentru ce s-a mâniat fratele cel mare?
2. De ce n-a intrat ci a rămas afară cu Azorică?
3. De ce murea de foame fiul cel mic între străini din moment ce avea belşug de roşcoave de cai morţi cu care hrănea porcii de care se îngrijea?
4. Cine a preparat boul-viţel foarte bine îngrăşat atât de gustos?
5. Ce simbolizează inelul de pe deget dăruit de Tatăl său?
6. De ce se temea fiul cel mic de a preferat să-şi ceară partea lui din avere?
7. De ce nu a mai îndrăznit să-i spună Tatălui să-l facă şi pe el ca pe unul din argaţi?

Io intreb io răspund, eroare, Domnul răspunde:

1. S-a mâhnit când i-a fost pusă iubirea ascultătoare şi altruistă la încercare pentru că sluga aia penibilă l-a păcălit că cică Tatăl l-a primit sănătos inducându-i în minte ideea că Tatăl său era nebun din moment ce o faptă atât de rea şi urâtă a fost preschimbată defapt într-o faptă bună, deci s-a îndoit de Cuvântul Tatălui pentru că nu-i era iubirea altruistă suficient de curată şi astfel a căzut la examenul umilinţei căci dacă s-ar fi umilit şi înduioşat atunci ar fi priceput că nu fapta desfrânării şi risipirii averii credinţei a primit-o Tatăl ca pe una sănătoasă ci pocăinţa şi umilinţa totală a fiului risipitor care s-a lepădat complet de sine, şi pentru aşa o faptă bună Tatăl a şters toate faptele cele rele primindu-l sănătos pe fiul umilit şi smerit de la a mai repeta nebunia, căci chiar se însănătoşise, se găsise şi înviase dintre toţi morţii care-şi îngroapă una-ntruna pe morţii lor.

2. Păi nu era frumos să intre la chef îmbufnat şi să pună întrebări urâte şi jignitoare şi având duh de mânie şi de revoltă asupra Tatălui sau a slugilor sau asupra sărbătoritului, deci a preferat să-l cheme pe părinte afară şi să nu deranjeze simţămintele şi bucuria di-năuntru.

3. Murea de foame pentru că toţi porcii erau egoişti, şi asta e definiţia porcului, iubirea de sine egoistă că de aia se face gras ca porcul din lăcomie egoistă, şi deci toţi ceilalţi tovarăşi de muncă erau egoişti şi el deşi dădea la toţi roşcoave de cai morţi cu toate astea lui nimeni nu-i dădea, deci e vorba că nimeni nu împărţea nimic cu el, nici chiar din roşcovele pe care el le împărţea altora nu primea nici măcar una înapoi în nevoie nici dacă ar fi cerut... deci era vorba de foamea iubirii milostive şi altruiste de care ducea lipsă grozavă căci toţi se iubeau doar pe ei înşişi.

4. Păi cine mai poate prepara aşa de bine şi de gustos un viţel afară de Marta? Fireşte că Maria.

5. Inelul dăruit unui fiu rătăcitor întors acasă este simbolul căsătoriei şi al fidelităţii şi fireşte că este sigiliul proprietăţii, domeniul peste care eşti pus ca stăpânitor. Deci Tatăl i-a dăruit şi o femeie ca s-o ia de nevastă şi o moşie s-o stăpânească.

6. Fiul cel mic şi prea alintat se temea să fie pus la lucru şi se temea să-i fie aflate păcatele iubirii egoiste pe care le săvârşea în ascuns şi voia să se laude şi să nu mai trebuiască să dea socoteală aşa că a găsit scuza, împărţirea averii ca să nu-l mai 'terorizeze' fratele mai mare cu tot felul de mustrări... deci pentru grija aia foarte serioasă a dreptăţii... fariseice.

7. Păi cum putea să-i ceară tatălui să-l pună şi pe el ca pe unul din argaţi din moment ce el a risipit tot capitalul, a încercat toate muncile posibile şi nici ca porcar n-a fost în stare să se întreţină. S-a lepădat pe drum de încrederea în sine amăgitoare şi înşelătoare şi a recunoscut că nu este bun de nimic... fără Dumnezeu.

[vsovivivi]

În prealabil postat de rainrainbow

gluma ca gluma da mai ho k incep sa ma plictisesc,nu mi cere mie explicatii ca nu s teolog si n am nimic de demonstrat.
daca te plictisesti du te in comunitatea ta si acolo te vei 'distra' de minune si vei gasi multe pagini 'interesante',mai pe placu tau asa...
www.facebook.com/eusuntdumnezeu?ref=ts&fref=ts
pagina gasita este a unuia dintre prietenii tai care si demonstreaza 'iubirea' fata de crestini.

De data asta a răspuns Domnul în locul tău, mai sus... data viitoare însă nu ştiu cum va fi ţie.
Principalul este ca pe viitor să nu mai împrăştiem viclenia 'mântuitoare' că m-am cam săturat ca şi mârţoagă de cât am împrăştiat din ea bătând şaua să priceapă iapa.

[vsovivivi]

De la un timp, în fiul risipitor care s-a întors acasă prin puterea Duhului Sfânt de a lepăda iubirea egoistă dusă la extrem, până la altruismul egoist feroce care se autoflagelează absurd în deşert, dintr-o conştiinţă pitonicească până se sufocă singur de frică, disperat că nu este aplaudat, iată că acasă după ce a mâncat bine de tot viţelul cel îngrăşat, şi a luat în primire femeia şi domeniul dat de Tatăl Său pentru că aia voise el de la început, să dovedească lumii că şi el poate să aibă slugi şi belşug şi iubire de moşie, ceva s-a întâmplat, de la o vreme a început să nu-i mai pese de datoria milei prin înduioşare pentru dragostea altruistă... şi a început să se simtă deranjat şi furios ori de câte ori cineva i-ar fi tulburat nepăsarea cea tulburată, supărată şi înfuriată cu care el se liniştea mulţumindu-se cu sine şi cu faptele sale... rele văzute în sine ca pe nişte fapte ale unui foarte apostol sau teolog din moment ce s-a perindat prin toată glumea experiind tot ce a auzit şi a văzut ca nebunul.

S-a întors, însă a căzut sărmanul din lac în puţ şi din puţ în pui, în pui de pui, iar şi iar, din robie în robie... şi acum avea de toate: avea slugi multe şi munceau slugile sale din greu după poruncile sale foarte 'serioase', îl ajuta pe el la toate nevoile şi îndatoriile chiar şi fratele cel mare iar Tatăl şi Mama îl cocoloşeau şi-l alintau în toată clipa dar se pare că nu era deajuns pentru el asta şi de la ovreme i s-a suit la cap şi el se credea că-l răsfăţau toţi pe drept, şi astfel petrecând, iubirea lui păcătoasă, iubirea de sine, ca o neghină dădea să iasă din pământ odrăslind şi crescând din ceva rămîşiţe de rădăcină spurcată uitată pe undeva prin el şi voia să-nflorească spre a plăcea la toată lumea tot felul de flori mari şi albastre şi de toate culorile curcubeului, dacă nu chiar flori albe curate şi pline de amar şi roşii sânge pline de nectar.

Şi atunci Tatăl pregătindu-se prin post şi veghe sfântă ca să rabde răul care venea şi nu se lăsa a încercat să-l facă pe fiul cel mic să ia aminte prin rugăciuni şi ascultare la înfricoşătoarea judecată a Cuvântului Sfânt, sfătuindu-l cu blândeţe că nu e bine să fugă ca prostul de răul şi de mânia care vine printr-o nepăsare înfuriată care nu suportă nimic bun şi care se simte mereu deranjată şi lovită în orgoliul împărătesc şi făţarnic de parcă mustrarea pe faţă venită din dragostea lui Dumnezeu ar fi defapt o bârfă rea spusă pe la spate, după paravan ca să-l discrediteze în ochii suporterilor şi ai admiratorilor, deci l-a sfătuit că nu e bine să fugă la greu ca să se semeţească ci că trebuie, ar fi frumos şi bine, este obligatoriu ca el să caute să iasă cu orice chip din puşcăria eului credul şi prefăcut care se mituie şi se flatează cu plăceri, să iasă definitiv din puşculiţa păcatelor, din înălţarea mincinoasă a iubirii de sine plină de ispite sadice ca nu cumva să se preschimbe sufletul său bun într-un duh egoist necurat, duh de lampă cu păcură şi să rămână blocat pe veşnicie într-o sticlă mică şi plată de vodkă scârboasă şi mânjită şi pe dinăuntru şi pe dinafară cu murdărie ieşită din tot felul de vorbe urâte şi pline de venin rostite pe faţă sau după paravan, în ascuns, cu vicleană împrăştiere 'mântuitoare' căci s-ar putea trezi din prinţişor smerit un ditamai păcălici uituc însă foarte mare sminţişor grozav... de care va râde până la urmă până şi râmele cele pline de inele şi zvârcoliri că până şi ele ies la suprafaţă când vine ploaia ştiind că e posibil să se apropie potopul din vina lor şi nu din vina luminii aşa cum crede el de la o vreme acuzând pe toţi în stânga şi în dreapta ca 'înţeleptul'.

Sigur că e bine că s-a întors acasă fiul risipitor, însă judecata virtuţilor neegoiste şi a dreptăţii drepte care nu se lasă mituită şi nu caută ale sale 'nu te iartă' nici dac-ai fi pui de pui, pui de om, fiu de împărat bun de tot... aşa că nu te baza, fiule risipitor reîntors acasă şi casnicizat între perne moi, pe privilegiul hainelor strălucitoare şi de lux şi pe puterea primită în dar căci slugile, tâlharii şi desfrânatele vor intra înaintea ta în împărăţia vieţii căci au auzit mai degrabă decât tine şi au şi împlinit iar tu s-ar putea să-ţi pierzi ca surdul toată inima frântă şi umilă în jocool de-a întrecerea cu premii în bani frumoşi pentru cel ce are cel mai mare conac şi cea mai luxoasă căruţă cu amantă drăguţă cu tot, îngânfându-ţi-se de parcă le-ai fi meritat pe toate pe drept din pricina înţelepciunii tale ieşită din comun de care toată gLumea e îndrăgostită lulea privindu-te ca drosofilele melanogangster îmbătate cu o fericire alcoolică luminoasă asemenea celor ce vedeau de departe farul din Alexandria... ştiind că vor avea parte de comerţ fructuos din moment ce nu s-au sfărâmat de stânci din pricina ceţii.

Deci degeaba te-ai întors acasă fiule risipitor şi rătăcitor dacă ai păstrat în tine năravul tăcutochi care în ascuns slujeşte tăişului ascuţiş ca să se închine lăcomiei lepădării de Dumnezeu, exact aşa cum a văzut el la cei din lume, pe acolo pe unde s-a tooot perindat, căci pe acolo ăia erau socotiţi foarte mari şi tari de proşti şi de orbi şi de toţi păcătoşii, ţapii ăia cei mai tartori şi unşi cu toate alifiile şi care ştiau împunge pe toţi cei ce nu le credeau lăudăroşeniile lor sexuale sau aventuriere, fiindcă ei credeau că ştiu să se bat ca nimeni altul şi îndrăzneau să se certe cu oricine fără frică de moarte... de moartea celorlalţi prin viclenie şi răutate, a entuziaştilor naivi ce le cădeau în capcană ca nişte victime sigure şi uşor de păcălit.

Va fi degeaba şi cu mult amar căci cu toate bunătăţile puse la cheremul tău vei sfârşi mult mai rău:
nu-ţi va mai păsa de loc de nimeni şi-L vei biciui chiar şi pe tatăl tău că de mamă ce să mai vorbim, sau pe fratele tău dacă îndrăzneşte vreunul ca să-i fie Lui milă de vre-o fiinţă de pe domeniul tău moşieresc unde stă scris cu litere de aur la loc de cinste pentru veşnicie: INTERZIS MILA CONTRA PĂCATULUI!.. ca nu cumva să-ţi vie şi să-ţi fie şi ţie înduioşare dreaptă de mai mici, de mai săraci şi umili căci s-ar putea socoti că este dovada lipsei de putere şi demnitate şi de credibilitate în afaceri... în tranzacţiile cu suflete, pentru că astfel ştii că îţi pierzi atracţia puterii şi mândriei plină de poftă ce mai rea şi de trufia absurdă şi absolută, şi asta ţie, fiule rătăcitor şi risipitor, nu ţi-ar conveni absolut deloc... niciodată.

[vsovivivi]

Râs cu plâns balegă de mânz.

Dar mai este o problemă de lămurit la fiul cel mare rămas acasă, păi el mărturisind cu reproş că n-a primit niciodată măcar un ied ca să se bucure cu prietenii lui sărbătorind câte ceva, el s-a dovedit mult prea exagerat de ascultător deoarece neavând încredere în Tatăl său îl slujea fără suficientă dragoste şi încredere, mai mult din frică superstiţioasă, şi atunci de aia Tatăl i-a spus că toate ale Sale sunt şi ale lui deci ar fi putut liniştit să se bucure cu prietenii săi sărbătorind şi jertfind câte ceva din avere căci El, Tatăl are deplină încredere în fidelitatea lui credincioasă... iar la capitolul acesta, al încrederii, iată că cel mic s-a arătat mult mai plin de încredere în Părintele său din moment ce ştia cât rău şi necaz a făcut slujind el iubirii sale egoiste şi plină de înălţare mincinoasă de sine şi cu toate astea când a ajuns atât de trist şi singur, în pragul disperării, el a crezut în bunătatea părintelui şi în dobândirea milei şi iertării sale... deci e clar:

''Nici abuzul, nici refuzul'' şi nici între ele ca vicleanool că e păcat împotriva Duhului Sfânt. (Păr.Pror.A.Boca)

[cristiboss56]

În prealabil postat de Marta

Intr-o duminica, cand se predicase despre iertare, veniti acasa, la un moment dat sotul meu ma intreaba ce e iertarea!! Hm, ar fi trebuit sa stiu!! Si stiu, teoretic!! practic, nu am stiut sa-i explic ce este. Cand consideram ca am iertat pe cineva?!

Cu adevărat este greu să ierți pe cel ce te-a nedreptățit. Este greu să nu te întrebi tu, nedreptățitul: ”De ce trebuie să-i iert tot eu răutatea? După ce a făcut din sufletul meu tobogan pe care a dănțuit el cu satana, tot eu sunt cel care trebuie să-l iert pe el?”. Pare absurd și chiar este. Dar aici, cred eu, se petrece minunea metanoiei creștine: să ierți până la capăt, până la capătul răbdării tale și dincolo de el. Și acum vorbesc din mine, , poate nu cu aceeași răutate, dar am greșit și eu! Și atunci, mai pot eu să-I spun Domnului diseară, ”Și ne iartă nouă greșelile noastre precum și noi iertăm greșiților noștri?” Va trebui să pot! Chiar va trebui să iert! Și va trebui să uit că cineva a greșit! Poate și Dumnezeu va șterge fărădelegea mea, ”că fărădelegea mea înaintea mea este pururea . . ” și altele și mai rele am făcut! Iartă-l Doamne, că eu l-am iertat și mă iartă și pe mine, nevrednicul, Te rog!

[cristiboss56]

http://www.crestinortodox.ro/predici...re-128512.html

[fallen]

În prealabil postat de cristiboss56

Cu adevărat este greu să ierți pe cel ce te-a nedreptățit. Este greu să nu te întrebi tu, nedreptățitul: ”De ce trebuie să-i iert tot eu răutatea? După ce a făcut din sufletul meu tobogan pe care a dănțuit el cu satana, tot eu sunt cel care trebuie să-l iert pe el?”. Pare absurd și chiar este. Dar aici, cred eu, se petrece minunea metanoiei creștine: să ierți până la capăt, până la capătul răbdării tale și dincolo de el. Și acum vorbesc din mine, , poate nu cu aceeași răutate, dar am greșit și eu! Și atunci, mai pot eu să-I spun Domnului diseară, ”Și ne iartă nouă greșelile noastre precum și noi iertăm greșiților noștri?” Va trebui să pot! Chiar va trebui să iert! Și va trebui să uit că cineva a greșit! Poate și Dumnezeu va șterge fărădelegea mea, ”că fărădelegea mea înaintea mea este pururea . . ” și altele și mai rele am făcut! Iartă-l Doamne, că eu l-am iertat și mă iartă și pe mine, nevrednicul, Te rog!

Ca sa nu mai deschid un topic nou, incerc sa ma incadrez aici.
Atunci cand gresim fata de cineva, un semen, chiar foarte apropiat ( sot, parinte, copil, frate,e tc), adica el considera ca am gresit in fata lui, facand ceva ce stiam ca nu e de acord sa facem, sau fara sa-i cerem incuviintarea in prealabil, insa noi consideram, din puctul nostru de vedere, ca am procedat corect, am facut ceea ce trebuia ( de ex am cheltuit niste bani, fara incuviintarea sotului, sau am imprumutat pe cineva).este absolut necesar, in acest context, sa ne cerem iertare de la persoana respectiva? Sau mai trebuie sa ne si spovedim, sa cerem iertare lui Dumnezeu? Ce se intampla daca persoana respectiva nu vrea sa ne ierte, nici daca se apropie vreo sarbatoare mare, Pastele sau Craciunul? Ne mai putem apropia de sfantul potir daca persoana respectiva nu ne iarta, chiar daca, repet, noi consideram ca nu am gresit, cel putin in fata lui Dumnezeu ( in fine, dreptatea noastra e o carpa lepadata, insa poate noi am facut un bine ajutand pe cineva, insa altcineva mai apropiat noua se considera nedreptatit ca nu a beneficiat el de binele acela, de exemplu)
( daca vrea cineva detalii particulare ale situatiei, pt a se lamuri mai bine, le pot dezvalui, nu e un secret, dar n vreau sa plictisesc pe nimeni. Nici macar pe duhovnicul meu nu l-as deranja cu asta, desi tare mi-ar fi folosit parerea d-lui )