Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Biserica ortodoxa > Biserica Ortodoxa Romana
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #11  
Vechi 25.08.2009, 14:40:09
ClaudiuT's Avatar
ClaudiuT ClaudiuT is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 30.04.2009
Locație: Vatra Dornei, student: Cluj-Napoca
Religia: Ortodox
Mesaje: 147
Implicit

Citat:
În prealabil postat de cristinalex Vezi mesajul
Si de mult ma intreb... de ce la finalul Slujbei de Dumnica, inainte sa vina enoriasii, credinciosii la Sfanta Impartasanie, Parintele spune " Cu FRICA... apropiati-va de Dumnezu.."
De ce cu "FRICA" ?!? Cum sa ma apropii cu "frica" de Dumnezeu ?!? De Domnul ma apropii cu dragoste! N-am inteles niciodata asta , cum n-am inteles niciodata de ce spune cu atata mandrie un om "numa' de Dumnezeu mi-e frica!" Pai, cum sa-ti fie frica de Bunul Dumnezeu?!? Dumnezeu ne iubeste si ne iarta cel mai mult pacatele, cum sa ne fie frica de Domnul ?!? Nu-mi place cum suna...
Iubite frate, cand esti la Sfanta Liturghie si mai ales cand inaintea ta este Sfantul Potir in care se afla Trupul si Sangele Domnului, care din nou s-au frant pentru noi spre iertarea pacatelor este normal sa stai cu FRICA si cu CUTREMUR, gandindu-te ca esti nevrednic de toata aceasta jertfa si iubire de oameni pe care Dumnezeu o face pentru noi. Apoi trebuie sa te mai apropii cu frica pentru ca din cauza nevredniciei ai putea sa te "arzi" si sa manci "osanda vesnica" cum spun cuvintele Sf. Ap. Pavel. Iata cateva argumente, dar pe masura ce vei sporii in smerenie vei intelege tu singur mai bine.
Iarta-ma si Dumnezeu sa te binecuvinteze!


Har si Pace de la Domnul!
Reply With Quote
  #12  
Vechi 25.08.2009, 15:10:17
Marius22 Marius22 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 23.07.2007
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.345
Implicit

Citat:
În prealabil postat de costel Vezi mesajul
Frica de Dumnezeu este "inceputul intelepciunii". Deci, inceputul, nu intelepciunea! Pentru ca sfarsitul intelepciunii este dragostea, iar ea este asa de puternica, incat in ea nu mai ramane nici urma de frica.
La acelasi lucru se referea Sfantul Antonie cel Mare cand a spus ca el nu se mai teme de Domnul, caci il iubeste pe El. Din acest moment singura frica a omului e fata de sine insusi, ca nu cumva sa se imputineze dragostea sa catre Dumnezeu.
Reply With Quote
  #13  
Vechi 25.08.2009, 15:27:44
marioad24's Avatar
marioad24 marioad24 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 24.02.2009
Locație: bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 161
Trimite un mesaj prin Yahoo pentru marioad24 Send a message via Skype™ to marioad24
Implicit Frica de Dumnezeu

Eu vad aici un indemn la a ne controla bine inainte de a lua Sfanta Impartasanie. Probabil suntem indemnati sa ne gandim la ce ne asteapta daca avem hainele murdare cand participam la Nunta; sa ne fie frica de pedeapsa pe care o putem primi daca luam nepregatiti Sfanta Impartasanie. Undeva, parca la Iisus Sirahul, se spune: frica de Dumnezeu este inceputul intelepciunii. Ca persoana , Dumnezeu nu poate fi tratat cu usurinta. Si de aceea trebuie sa ne fie frica nu de Dumnezeu, ci de ceea ce ne asteapta daca IL persiflam pe Dumnezu sau Ii luam numele indesert.
Citat:
În prealabil postat de costel Vezi mesajul
Frica de Dumnezeu este "inceputul intelepciunii". Deci, inceputul, nu intelepciunea! Pentru ca sfarsitul intelepciunii este dragostea, iar ea este asa de puternica, incat in ea nu mai ramane nici urma de frica.
__________________
Cu noi este Dumnezeu,
Intelegeti neamuri si va plecati
Caci cu noi este Dumnezeu
Reply With Quote
  #14  
Vechi 25.08.2009, 15:36:24
costel's Avatar
costel costel is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 21.09.2006
Mesaje: 4.827
Implicit

Parintele Dumitru Staniloae spunea: "scriitorii duhovnicesti deosebesc doua feluri de frica de Dumnezeu: frica de robi adica, frica de pedeapsa Lui, si frica din iubire, adica frica de a nu ne lipsi de bunatatea Lui. Prima e a incepatorilor, a doua, a celor progresati". Asa vom intelege mai bine chemarea "cu frica..." de la impartasire.
Reply With Quote
  #15  
Vechi 07.11.2009, 23:50:24
Floar3's Avatar
Floar3 Floar3 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 29.10.2009
Mesaje: 99
Implicit !!!

Citat:
În prealabil postat de cristinalex Vezi mesajul
Si de mult ma intreb... de ce la finalul Slujbei de Dumnica, inainte sa vina enoriasii, credinciosii la Sfanta Impartasanie, Parintele spune " Cu FRICA... apropiati-va de Dumnezu.."
De ce cu "FRICA" ?!? Cum sa ma apropii cu "frica" de Dumnezeu ?!? De Domnul ma apropii cu dragoste! N-am inteles niciodata asta , cum n-am inteles niciodata de ce spune cu atata mandrie un om "numa' de Dumnezeu mi-e frica!" Pai, cum sa-ti fie frica de Bunul Dumnezeu?!? Dumnezeu ne iubeste si ne iarta cel mai mult pacatele, cum sa ne fie frica de Domnul ?!? Nu-mi place cum suna...
28. După aceea Dumnezeu a zis omului: Iată, frica de Dumnezeu, aceasta este înțelepciunea, iar în depărtarea de cel rău stă priceperea". (Iov - capitolul 28)
Reply With Quote
  #16  
Vechi 08.11.2009, 00:00:24
glykys's Avatar
glykys glykys is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 13.08.2009
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 5.712
Implicit

Intre frica și iubirea de Dumnezeu
Frica de Dumnezeu pare să fie printre lucrurile care nu mai interesează pe nimeni, nici măcar pe credincioși, deoarece oamenii își închipuie că au prea multă iubire. Iar iubirea vine și înlocuiește sentimentul mult mai prozaic, mai banal, mai ignobil, de slugă cumva, al fricii. Dar o înlocuiește numai în imaginația unora. Căci, atâta vreme cât în lume crește dezinteresul pentru împlinirea poruncilor lui Dumnezeu, cât viața noastră este tot mai îndepărtată de sursa ei divină, nu putem susține că avem iubire față de El. Există, desigur și o frică lașă, paralizantă, dar nu pe aceasta o vrea Dumnezeu de la noi. Frica cea bună îl duce pe om către împlinirea poruncilor, îl face să aibă mintea ațintită cu grijă către Dumnezeu. Împlinirea poruncilor, prin care ne purificăm de eul egoist, este o etapă obligatorie în dobândirea iubirii.

Iubirea creștină este amestecată cu „sloganul masonic al drepturilor omului”, iar produsul obținut duce la o iubire drăcească, în care sunt acceptate acele abateri de la credință de care Sfinții Părinți s-au lepădat. Adevărata iubire creștină cere să nu-l lăsăm pe cel ce a greșit în rătăcirea sa, ci să încercăm să îl aducem pe calea cea bună, arătându-i unde a greșit, să ne silim să-l îndreptăm, nu să îi spunem că este perfect așa cum este el, că nu are nimic de schimbat. Faptul că este respinsă erezia sau homosexualitatea, sau alte feluri de păcate, nu se răsfrânge și asupra persoanelor care au respectivele păcate. Ba din contră, drept-credinciosul are milă de ei, se poate ruga în taină pentru îndreptarea lor, va suferi pentru patimile la care sunt ei supuși. În schimb însă, în numele unei presupuse armonii universale, de dragul păcii, ni se cere să trecem peste toate diferențele, să acceptăm toate patimile, să fim toți la fel, globalizați și, astfel, mai ușor de adus laolaltă într-un stat mondial.
Dacă vrem să ne apropiem de Dumnezeu (ceea ce nu ni se întâmplă, totuși, decât la câțiva dintre noi), atunci preferăm calea îndrăznelii din iubire, nu a fricii. Frica ni se pare un sentiment josnic, însă dacă avem răbdarea de a citi rândurile Părintelui Grigorie, care se bazează pe texte din Biblie și din Sfinții Părinți avem posibilitatea de a ne apropia de o cale mântuitoare mai ocolită, dar mai sigură, mai ferită de pericole, căci aceasta a fost calea cea mai mult folosită în trecut. Frica nu este o spaimă teribilă care te pironește în loc, nelăsându-te să faci vreun pas de teama de a nu greși, ci este grija de a împlini prouncile dumnezeiești, este dorința de a nu dezamăgi iubirea lui Dumnezeu. Ea aduce în suflet bucurie, pace și veselie duhovnicească.
Frica e mai cuminte, mai la îndemâna noastră. Nu avem atâta dragoste cât să fim îndrăzneți către Dumnezeu, așa că, dacă avem îndrăzneală în manifestarea noastră față de Dumnezeu, fie avem mai multă dragoste decât proorocii și sfinții lui Dumnezeu, fie suntem, mult mai probabil, inconștienți. Umblând însă pe calea arătată nouă de sfinții din trecut, primim întâi înțelepciunea, sădită în noi de Duhul Sfânt, care aduce frica, iar frica, prin paza poruncilor, ne apropie de Dumnezeu. Iar apropierea de Dumnezeu ne aduce în suflet iubirea. Această frică este mai degrabă o grijă care ne conduce treptat de la credință la dragoste prin intermediul lucrării virtuților și al poruncilor.
Există o creștere și o împreună rodire a fricii și iubirii. Se folosește în carte o frumoasă metaforă a Sfântului Grigorie Teologul, în care viața creștină este asemănată cu mersul pe o coardă. Dedesubt se află abisul pierzării, la un capăt coarda e ținută de frica de Dumnezeu, iar la celălalt de iubire. Înaintarea se face dinspre frică spre iubire, dar permanent trebuie să le avem pe amândouă cu noi spre a nu cădea. Iar rezultatul iubirii de Dumnezeu este dorința tot mai mare de a fi cu El, privirea lumii prin ochii Lui, necedarea la vreuna din ispitele care se ivesc la tot pasul.
Lumea de azi se lasă tot mai mult sedusă de mirajul comodității și tinde spre o postură din care să obțină multe drepturi pentru tot mai puține obligații. Rigoarea pe care vrea să o păstreze Părintele Grigorie în numele tradiției autentice a Ortodoxiei intră în conflict cu duhul căldicel al lumii acesteia. Nici de sfânta euharistie nu se mai apropie credincioșii așa cum se cuvine. Îndrăzneala pe care o avem, de a cere deasa împărtășire, ar trebui să se bazeze pe mai multă nevoință, nu pe pogorăminte.
Înșelarea ia în lumea noastră forme mai drastice decât oricând în trecut. Dacă înainte diavolul ataca pe fiecare personal, acum, grăbit că i se apropie sorocul, a trecut la înșelarea sistematică, a societăților întregi. Așa este cazul în Apus, unde catolicismul, și apoi protestantismul s-au îndepărtat de la calea cea bună. Problema cea mai gravă este că acum se încearcă aducerea aceluiași spirit și în Biserica Ortodoxă. Ori de câte ori sunt primite ajutoare pentru diverse categorii defavorizate, bolnavi, bătrâni, cei din închisori, este adus cu ele și duhul protestant al celor ce alocă fondurile respective.
Relația mea cu Dumnezeu este ca și cum numai eu și Dumnezeu am exista. Atunci, lumea, pentru că și ea există, trebuie gândită, recuperată, acceptată numai prin Dumnezeu și în El. Daca nu îl iubim întâi pe Dumnezeu, nu îi vom putea iubi nici pe oameni, și nici lumea, căci iubirea noastră va fi pătimașă, și ne va menține în eul nostru egoist. În schimb însă, prin deschiderea către Dumnezeu ne vom deschide către oameni și vom putea realiza starea noastră proprie, aceea de ființe în comuniune.
http://www.rostonline.org/rost/nov2008/dumnezeu.shtml
__________________
Pe noi inșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.
Reply With Quote
  #17  
Vechi 11.01.2010, 20:25:22
cozymin cozymin is offline
Junior Member
 
Data înregistrării: 08.09.2009
Mesaje: 8
Post

Citat:
În prealabil postat de cristinalex Vezi mesajul
Si de mult ma intreb... de ce la finalul Slujbei de Dumnica, inainte sa vina enoriasii, credinciosii la Sfanta Impartasanie, Parintele spune " Cu FRICA... apropiati-va de Dumnezu.."
De ce cu "FRICA" ?!? Cum sa ma apropii cu "frica" de Dumnezeu ?!? De Domnul ma apropii cu dragoste! N-am inteles niciodata asta , cum n-am inteles niciodata de ce spune cu atata mandrie un om "numa' de Dumnezeu mi-e frica!" Pai, cum sa-ti fie frica de Bunul Dumnezeu?!? Dumnezeu ne iubeste si ne iarta cel mai mult pacatele, cum sa ne fie frica de Domnul ?!? Nu-mi place cum suna...
Frica de care se vorbeste nu este frica pe care o simtim noi.E vorba de o alta duhovniceasca, teama de a nu-l pierde pe Dumnezeu prin pacat, sfiala, modestie, fior sfant si nu indiferenta sau obligatie.
Reply With Quote
  #18  
Vechi 11.01.2010, 21:46:30
Ioan-Victor
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Pe mine alt proces ma pune pe ganduri la Sfanta Liturghie si anume ritualul proscomidiei...In urma acestui ritual se constituie trupul si sangele Domnului...Iar asta inseamna ca prescura il reprezinta pe Mantuitorul nostru Iius?
Reply With Quote
  #19  
Vechi 11.01.2010, 22:37:50
iustin10 iustin10 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 02.01.2010
Mesaje: 2.305
Implicit

Dumnezeu a savarsit o taina infricosatoare lasand mortii pe propriul sau Fiu,pentru mantuirea noastra.
Mai mult,pentru stergerea pacatelor curente din viata noastra,a inlocuit jertfa taurilor si a viteilor,cu jertfa omeneasca.Caci painea si vinul de care ne apropiem ,reprezinta,SUNT, Trupul jertfit al Domnului,care e Dumnezeu si Om. Deci vedeti ce taina infricosatoare se afla in acel pahar
De aici si infricosarea noastra,groaza de pacatele viitoare,care ar putea spurca pe Dumnezeul care tocmai intra in tine.
Reply With Quote
  #20  
Vechi 11.01.2010, 22:53:29
Ioan-Victor
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de iustin10 Vezi mesajul
Dumnezeu a savarsit o taina infricosatoare lasand mortii pe propriul sau Fiu,pentru mantuirea noastra.
Mai mult,pentru stergerea pacatelor curente din viata noastra,a inlocuit jertfa taurilor si a viteilor,cu jertfa omeneasca.Caci painea si vinul de care ne apropiem ,reprezinta,SUNT, Trupul jertfit al Domnului,care e Dumnezeu si Om. Deci vedeti ce taina infricosatoare se afla in acel pahar
De aici si infricosarea noastra,groaza de pacatele viitoare,care ar putea spurca pe Dumnezeul care tocmai intra in tine.
Deci permiteti-mi sa ma ingrozesc...Mi se pare foarte ciudat sa iti jertfesti propriul Salvator inaintea fiecarei Sfinte Liturghii...Si jertfinu-L pe El nu ne asemanam noi oare cu acei oameni fara suflet care chiar L-au rastignit? Mie personal rastignirea mi se pare cel mai necinstit lucru s-a intamplat vreodata si mi se pare foarte trist ca este reconstituit atat de des...Mi se pare foarte ciudat...
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Va intreb, la randul meu adrian010155 Generalitati 20 11.06.2010 16:19:11
intreb si eu... umila123 Generalitati 19 27.01.2010 11:28:38
Ce va place, si ce nu va place, la propria dumneavoastra persoana??? lavinia40 Generalitati 32 11.12.2009 18:20:00
Hai ca ma suna cineva pe celalalt mobil Ioan_Ciobota Generalitati 6 12.10.2008 20:48:18
Vorba sună, fapta tună Laurentiu Generalitati 5 14.01.2008 00:20:41