S-a lansat "Trusa pentru inmormantare" :|

[florentina26luca]

"Trusa" are ceva vechime(daca dai o cautare pe google o gasesti la jumate de pret,bineinteles sub un alt aspect),doar ca acu' s-a gasit presa sa mai critice putin Biserica si preotimea.Din cate am inteles banii castigati din vanzari vor fi folositi in scopuri caritabile,plus de asta nu e obligatorie,deci nu ne obliga nimeni sa dam banii pe ea.Cumpara cine vrea ,dar asa suntem noi "crestinii ortodoxi",vedem doar partea goala a paharului.

[maria32]

În prealabil postat de sophia

Vreo adresa de astfel de magazin in Bucuresti?
In biserici exista mai mult lumanari, carti si icoane de vanzare. Tamaie iti mai da preotul daca te cunoaste, poate.

Sophia nu stiu sa-ti spun acum adresa exacta a unui magazin. Eu ma aprovizionez de la oricare dintre bisericile care-mi ies in cale, eu pana acum nu am intrat in vreo bisericuta in Bucuresti unde sa nu gasesc tamaie, candela sau fitile pentru candela. Pana si in piata Bucur Obor se gasesc vreo 4-5 tarabe cu astfel de lucruri.

Magazin de haine si materiale bisericesti in Bucuresti eu stiu pe calea Victoriei (lipit de fostul magazin Muzica) si pe Magheru langa Coltea.

Pangare mai mari unde gasesti orice fel de obiecte bisericesti sunt la Manastirea Radu Voda, la manastirea Cernica, la Biserica Sf. Gheorghe (de la capatul tramvaiului 21 - intre Unirii si Universitate).

Dar eu intelesem ca tu nu locuiesti in tara. Poti ruga pe cineva insa sa-ti cumpere si sa-ti trimita daca ai nevoie de astfel de lucruri.
Repet tamaie se gaseste si la piata 1 leu pliculetul.

[costel]

Atat timp cat este optional, o cumperi daca vrei, deci nu obligat, nu vad nimic rau in treaba asta cu trusa de inmormantare. Sper ca optiunea sa nu devina obligatie.

[gabriela8]

Si eu consider "trusa" necesara celor aflati in aceste imprejurari. Efectiv nu stii incotro sa apuci, ce sa faci si e buna initiativa dar asa cum spunea mai sus Costel, cred ca nu e obligatorie.

[maria32]

Ce trebuie sa facem cand moare cineva:

Actele necesare pentru declararea decesului

Pentru ridicarea certificatului de deces de la primarie sunt necesare urmatoarele acte:
1. certificatul constatator al decedatului;
2. buletinul sau cartea de identitate a persoanei decedate;
3. certificatul de nastere al persoanei decedate;

Certificatul de constatare al decesului se poate elibera numai dupa 24 de ore de la momentul decesului. Daca decesul a avut loc din motive violente, constatarea decesului se va face de catre o echipa de la Institutul Medico-Legal.

Certificatul de deces se poate obtine numai in baza actelor mentionate mai sus, de la Primaria in raza careia s-a petrecut decesul.

Cand se intampla decesul, familia trebuie sa anunte preotul parohiei din care decedatul face parte, pentru a primi informatiile necesare inmormantarii. De la biserica se vor solicita un sfesnic, lumanari, tamaie, carbune pentru ars tamaia, toiagul (o lumanare mare de ceara curata in forma de colac), si o icoana.

Impreuna cu preotul, se fixeaza data si ora inmormantarii si orele pentru slujbele de seara premergatoare inmormantarii (stalpii). Clopotarul parohiei, va trage clopotul bisericii, "pentru a vesti si celorlalti membri ai parohiei ca unul dintre ei a plecat pe calea vesniciei, indemnandu-i sa se roage pentru acesta".

Cum pregatim trupul celui decedat pentru inmormantare

Trupul mortului este spalat (scaldat) cu apa curata, care aminteste de apa botezului prin care cel raposat a devenit membru al Bisericii, este imbracat apoi cu haine noi si curate (inchipuind vesmantul cel nou al nestricaciunii, cu care vom invia la ziua judecatii) si este pus in sicriu, cu privirea spre rasarit (intrucat de acolo va veni Hristos la invierea tuturor).

Pe piept i se pune o icoana sfintita (pentru a arata ca respectivul crestin isi da duhul intru Hristos) si langa mainile care stau incrucisate pe piept (dreapta peste stanga), toiagul care se aprinde atunci cand preotul slujeste.

Trupul e acoperit apoi cu o panza alba, aratand ca raposatul se afla sub acoperamantul lui Hristos.

La capatul mortului se asaza sfesnicul in care rudele si cunoscutii care vin la inmormantare aprind lumanari, rostind rugaciunea scurta "Dumnezeu sa-l/s-o ierte!"

Lumanarile care se aprind in sfesnic ori se tin in maini de catre cei prezenti, in timpul slujbei, ca si lumanarea care arde pe pieptul mortului simbolizeaza faptele bune cu care crestinul va intampina pe Hristos la Judecata de Apoi.

Deasupra usii de la intrarea in casa se asaza o panza de doliu (de culoare neagra).

De retinut:

Nu este potrivit si nici ingaduit ca pe icoana ori pe trupul mortului sa se aseze bani de catre rude si cunoscuti.

Rudele apropiate ale decedatului poarta pe reverul hainelor o panglica mica de culoare neagra, numita doliu. De regula, acest doliu se poarta 40 de zile ori un an.

De la moarte pana la inmormantare, salutam pe membrii familiei (cand mergem la casa celui decedat ori cand plecam de acolo, precum si la biserica, cu ocazia slujbei inmormantarii) cu cuvintele "Dumnezeu sa-l/s-o ierte!"

Acelasi este salutul cu care ne adresam si cunoscutilor sau strainilor pe care-i gasim adunati langa trupul raposatului.


(Sursa: http://www.crestinortodox.ro/inmorma...eva-97033.html)

În prealabil postat de horatiu.miron

Foarte capitalista ideea, mai fac si ei un ban. De asemenea, nu pot sa nu observ cum Pr. Gheorghe se iteste din nou in discutie cand vine vorba de ochiul necuratului si biserica.

Doamne ajuta, frate! Doamne ajuta sa vedem bine, Doamne ajuta sa auzim bine, poate sa si traim mai bine, poate sa si devenim mai buni ...!

Pai daca dumneata crezi ca banul, in toate formele, este "ochiul dracului" nu cred ca-ti mai pot spune decat "piei drace", fiindca esti mai corupt decat mine de acesta (esti mai capitalist, nu?). Sau poate dumneata lucrezi ca voluntar in Tanzania, ca sa ingrijesti copiii sarmani, sau macar dai din salarul ala compus din "ochi de drac" un procent lunar pentru ingrijirea napastuitilor lumii! Daca nu crezi ca trebuie sa faci asta asculta ce-ti spun, esti o uscatura egoista care traiesti doar pentru pantecele tau si pentru asta esti vrednic de plans. Nu pentru necredinta ta, nu pentru rautatea varsata pe gura sau pe net, ci pentru goliciunea in care traiesti, omule!

Iti spun acestea pentru ultima data sperand ca poate vei intelege ceva, candva, si o fac doar pentru ca, ti-am mai marturisit, eu ca tine am fost, inca mai simt uneori gustul groaznic al mustrarilor de constiinta. Sa-ti dea Domnul (meu si al tau si-al tuturor) sa traiesti pentru un an macar, tu si casa ta, cu aceleasi venituri pe care le realizeaza o parohie din vanzarea de "truse/kituri" la care sa se adauge valoarea donatiilor pe care le vei primi de la cei care te iubesc! Amin!

Sa fii sanatos si sa deschizi ochii, cat nu este prea tarziu! Domnul cu tine!

Cat despre ceea ce nu te poti opri sa atragi atentia lumii... ia uite ce spune o vorba inteleapta din popor: cainele moare de drum lung si prostu' de grija altuia! Multumesc de grija ce-mi porti, Domnul sa-ti rasplateasca dragostea! Chiar crezi ca pe forumul acesta doar acestea sunt discutiile in care se judeca o presupusa sau o reala lacomie a Bisericii fata de cele financiare, acestea in care eu am intervenit? Esti rau! Macar de-ai avea ceva de castigat, omule! Nu-ti dai seama, dar cel ce castiga iti sta pe umar si-ti sopteste la ureche! Ia gandeste-te sa-ti faci semnul crucii si-o sa vezi ce se intampla! Incearca numai!

[glykys]

În prealabil postat de sophia

Vreo adresa de astfel de magazin in Bucuresti?
In biserici exista mai mult lumanari, carti si icoane de vanzare. Tamaie iti mai da preotul daca te cunoaste, poate.

Pangarul de la Radu-Voda, de la Darvari, de la Antim, de la Biserica Sfantul Gheorghe Nou....
Pe strada Doamnei, e un magazin cu obiecte de cult, fix vis-a-vis de abticariatul albastru, la Unirii, vis-a-vis de Sophia, sunt doua magazinase cu obiecte de culte.... Sunt multe, multe in Bucuresti, pe cuvant! Mai e si unul langa biserica Kretzulescu, langa Libraria Humanitas si magazinul Muzica. la ultimul sigur au vesminte preotesti.

[glykys]

În prealabil postat de maria40

Mai urmeaza sa ne spuna sa ne cumparam anticipat cate un sicriu ca sa-l pastram pentru cand va muri unul din membri unei familii. Asa anticipat....
Pai daca eu cumpar un indrumator din asta membrii familiei mele ce vor crede? Pentru ce l-am cumparat? Pentru mine sau pentru ei?
Sunt batuti in cap! Doamne iarta-ma!

Ehe, eu am cumparat un indreptar din acesta, un chilipir, cu 2 lei, dintr-un anticariat, acum vreun an-doi, asa, ca sa ma instruiesc si eu putin si nu a comentat nimeni nimic de ce citesc asa ceva. Cand a murit bunica, nu am mai avut cand sa caut indreptarul, dar tot mi-a ramas in minte ca trebuie citita Psaltirea la capatai, ce semnificatie au icoana, crucea, cand si cum se fac pomenile si multe altele...

DIn proprie experienta va spun, cand da moartea peste cineva, nu mai are cand sa se pregateasca, se duce cu ce a agonisit pana atunci, tot astfel si rudele mortului, nu mai au cand sa se informeze, fac ce fac din (ne)stiinta lor dobandita pana atunci.

E o idee buna, pentru ca oamenii nu stiu, nu sunt informati si e bine sa le poata cumpara pe toata o data.

[maria40]

În prealabil postat de glykys

Ehe, eu am cumparat un indreptar din acesta, un chilipir, cu 2 lei, dintr-un anticariat, acum vreun an-doi, asa, ca sa ma instruiesc si eu putin si nu a comentat nimeni nimic de ce citesc asa ceva. Cand a murit bunica, nu am mai avut cand sa caut indreptarul, dar tot mi-a ramas in minte ca trebuie citita Psaltirea la capatai, ce semnificatie au icoana, crucea, cand si cum se fac pomenile si multe altele...

DIn proprie experienta va spun, cand da moartea peste cineva, nu mai are cand sa se pregateasca, se duce cu ce a agonisit pana atunci, tot astfel si rudele mortului, nu mai au cand sa se informeze, fac ce fac din (ne)stiinta lor dobandita pana atunci.

E o idee buna, pentru ca oamenii nu stiu, nu sunt informati si e bine sa le poata cumpara pe toata o data.

O, Doamne! La cate inmormantari am fost....si am avut parte de ele...n-am vazut pe ABSOLUT NIMENI, sa citeasca Psaltirea la capataiul mortului. Sunt constienta ca trebuie citita dar nu stiu cati practica cele ce scrie intr-un indrumator. Daca iti moare cineva tanar din familie iti plangi durerea crancena care te incearca. Nici chiar la sate unde cat de cat se mai pastreaza traditiile nu am vazut sa se citeasca din Psaltire. Toata lumea umbla dupa cei vii nu dupa cel mort. Oale cu sarmale, cozonaci si alte cele de parca e nunta nu inmormantare. De multe ori mortul ramane singur cuc in camera ptr ca membrii familiei obositi dupa atata alergatura se duc noaptea sa se culce in loc sa-l privegheze.
Se umbla dupa cele lumesti nu dupa ceea ce trebuie

[glykys]

În prealabil postat de maria40

O, Doamne! La cate inmormantari am fost....si am avut parte de ele...n-am vazut pe ABSOLUT NIMENI, sa citeasca Psaltirea la capataiul mortului. Sunt constienta ca trebuie citita dar nu stiu cati practica cele ce scrie intr-un indrumator. Daca iti moare cineva tanar din familie iti plangi durerea crancena care te incearca. Nici chiar la sate unde cat de cat se mai pastreaza traditiile nu am vazut sa se citeasca din Psaltire. Toata lumea umbla dupa cei vii nu dupa cel mort. Oale cu sarmale, cozonaci si alte cele de parca e nunta nu inmormantare. De multe ori mortul ramane singur cuc in camera ptr ca membrii familiei obositi dupa atata alergatura se duc noaptea sa se culce in loc sa-l privegheze.
Se umbla dupa cele lumesti nu dupa ceea ce trebuie

Eu fusesem pana atunci doar la un priveghi in biserica si la o inmormantare (la persoane diferite). Acesta au fost primele mele contacte cu moartea. La primul am fost din multa stima fata de decedat, la al doilea, din oaresce consideratie si curiozitate, ca nu mai vazusem pana atunci pe viu o inmormantare.

La priveghiul unui profesor tare credincios si om asa, dintr-o bucata, cu vorba semeata si raspicata, cu principii peste care nu trecea niciodata - semana cu Zaharia al nostru - s-au citit Stalpii, timp in care vaduva plangea incetisor pe mana lui, ca si cum ar fi fost absenta total. Ei bine, cum s-au terminat Stalpii si preotul a dat sa plece, ea s-a ridicat dintr-o data si l-a prins de mana, sa nu se duca, sa stea sa ii citeasca Psaltirea la capatai! Deci femeia, care tot timpul cat a durat slujba, nu a facut altceva decat sa planga si sa nu observe nimic altceva in jurul ei, cand a inteles ca preotul vrea sa plece, s-a sculat din durerea ei, si-a sters lacrimile si l-a rugat sa citeasca din psaltire! S-a rupt de durerea ei, ca sa implineasca randuiala, pentru ca stia ca plansul ei nu ii foloseste la nimic barbatului sau, dar cititul din psaltire da! El se grabea, a dat binecuvantare si a indemnat oamenii sa citeasca pe rand un psalm sau doi, pana cand se termina toata cartea (eram multi oameni). Eu trebuia sa plec, dar exact cand am iesit pe usa bisericii, mi-a sunat in ureche primul verset: "Fericit barbatul care nu a umblat in sfatul necredinciosilor..." si mi s-a parut ca descriere mai buna decat aceea pentru profesor nici ca poate exista. M-a marcat tare mult acel moment. Tot timpul slujbei am avut o stare atat de placuta, de pace sufleteasca, de incredintare ca exista cu adevarat viata cea vesnica, dar acel verset care se potrivea ca o manusa personalitatii sale mi-a intarit si mai tare convingerea ca omul acela, cu adevarat fericit, avea sa fie iertat.

Linsite si bucurie sufleteasca mai mare decat atunci cand priveam chipul senin si demn al mortului aceluia nu am mai avut niciodata pana acum, asa incat am tinut mereu minte momentul si faptul ca la capataiul decedatului se citeste Psaltirea.