Capodoperele din curtea Bisericii

În prealabil postat de ovidiu b.

Cred că se teme ca mama lui să nu fie pedepsită pentru că vorbeşte în altă limbă decât cea oficială. Probabil mama grăieşte în cecenă. :)

Ovidiu, am revazut scena si mi-am dat seama de ceva: comparativ cu alte imagini in care apare mama condamnatului, imagini in care ea e mereu surazatoare (pana la un pic de iritare, pentru mine, iar aici e un intreg talc pe care poate il abordam cu alt prilej), de data aceasta mama e in sfarsit serioasa. Hotarata, grava. Priveste-i expresia, privirea, mimica!
Oare ce mesaj ii transmite fiului?
E limpede ca il confrunta. Pentru prima data, in expunerile din film, mama isi confrunta copilul. Cerinta lui trece parca prin ea fara sa o atinga. Cliveaza, se evapora ca de la sine. Lucru neasteptat in raporturile dintre mama si fiu!
Darzenia ei ma face sa inteleg ca ii transmite un mesaj extrem de important, dincolo de presantele nevoi imediate ale copilului , asa cum le resimte acesta. Fiul ii vorbeste despre legea pamantului, care pare sa il copleseasca acum; ea ii da replica in termenii, parca, ai unei alte legi!
Sa fie acesta o simpla replica la dorinta fiului de a se supune, inspaimantat, stapanirii lumesti?
Cred ca nu e vorba de asta, ar fi fost, oricum, un mesaj superfluu - fiul ei este deja la cheremul "bunavointei" carmuirii, sub legile clare ale lumii sovietelor.
Atunci, oare ce anume ii transmite mama?
Sa notam si "amanuntul" ca ea nu mai este acasa, in satul natal, dimpreuna cu sotul si cu bunul unchi...
Ce mesaj atat de grav ii transmite mama, acestui condamnat aflat in momentul marii cumpene?
Nu stiu, am vrut sa cugetam impreuna...:)

[Mihailc]

Din nefericire (sau din fericire??), viaţa în Adevăr nu se rezumă la literatură, emoţii rafinate şi metadiscurs calofil, deşi frumuseţea este dintotdeauna umbra luminoasă a Adevărului odihnindu-se peste fiinţe şi lucruri.

Iar metanoia înseamnă multă durere, suferinţă, harul transfigurează eu-ul modelând-ul la temperaturi înalte, imposibil de măsurat. Aur lămurit în foc, "ţine-ţi mintea în iad şi nu deznădăjdui"!

Mult are de îndurat eu-ul până devine altar al templului întâlnirii cu Tu!

Si daca tot am adus in discutie seriozitatea, darzenia, mimica grava
mai observ ceva: condamnatul si presedintele juriului au o mimica asemanatoare.
Tot timpul sunt gravi, cu emotii putin exprimate pe chip. Cumva estompate, retinute, nedeplin slobozite. Par a fi, cumva, mai putin sau nedeplin participanti la aceasta lume.
Ma uitam, de data asta cu ochii pe personajul "presedinte", la mai toate secventele in care e prins in cadru: prea putine variatii emotionale ale expresivitatii. O anumita seninatate in registru grav, o oarecare asteptare nedefinita...
Ici/colo tresare si el, zambeste, gesticuleaza, suspina chiar... (aici iarasi ar fi de talcuit sensul suspinului... sau poate ca nu trebuie sa explicitam orice, unele lucruri pot ramane foarte bine nespuse). Insa o face oarecum mai retinut, fara extroversia imprastiatului, fara (totdata) cu vreun efort vizibil.
Pur si simplu el pare angajat in altceva, altunde.
Cumva, pe versanti diferiti, acesti doi oameni (condamnatul si presedintele) imi par foarte aproape, gata sa isi dea mana. E nevoie doar sa atinga piscul si gata, mainile lor se intrepatrund. Pentru totdeauna. Daca pana atunci ei par despartiti de un intreg munte, acum parca muntele se topeste sub suflarea lor. Care sa fie mestesugul intalnirii acesteia incredibile, de muta si muntii din loc?

Mai vad ca baiatul, in temnita lui, atunci cand incepe sa se "dez-morteasca", nu merge firesc in ritmul numaratorii de la 1 la 5.
Ci merge cand inainte, cu fata, cand cu spatele/inapoi, ceea ce ma duce cu gandul la miscarea unui pendul, dintr-o parte in alta.
Soarta lui penduleaza...
El nu masoara dimensiunile celulei, voluntar, cu pasul; ci joaca expresiv pendularea sufleteasca: intre viata si moarte, purtat fiind, pe mari nebanuite, dincolo de puterea lui...

Uneori a te indoi este tocmai procesul de trecere intre doua lumi. Suntem purtati de leganarea indoielii.
Sa nu dispretuim indoiala, si nici sa nu o aplaudam cu frenezie! Cine stie incotro ne poarta?
Indoielii i se cuvine oarecare respect, daca prea multa iubire nu ii putem, fireste, acorda...

http://www.crestinortodox.ro/editori...ov-141499.html

Un bun rezumat, limpede si concis.
Din pacate prea descriptiv, fugitiv... Parca autorul are si el de prins vreun tren dupa vreo ora sau se pregateste de cina, pe undeva...:)
Speram sa gasesc mai multe nuantari, ferestre care mie imi scapa deocamdata.
Are cineva vreo cronica a filmului? Vreo analiza, ceva?
Multumesc frumos!

http://www.raftulcuidei.ro/jagten-ve...arelui-de-nea/

In sfarsit, o cronica ceva mai nuantata: http://elena-dulgheru.blogspot.ro/20...1_archive.html

Aveti si alte surse/trimiteri?

Stop joc! Avem o victima!

[delia31]

În prealabil postat de ahilpterodactil

http://www.crestinortodox.ro/editori...ov-141499.html

Un bun rezumat, limpede si concis.
Din pacate prea descriptiv, fugitiv... Parca autorul are si el de prins vreun tren dupa vreo ora sau se pregateste de cina, pe undeva...:)
Speram sa gasesc mai multe nuantari, ferestre care mie imi scapa deocamdata.
Are cineva vreo cronica a filmului? Vreo analiza, ceva?
Multumesc frumos!

Verdictul cinematic dat de Nikita Mikhalkov Rusiei Contemporane - o critica a filmului "12", realizata de Yuliya Ladygina

http://reconstruction.eserver.org/Is...a_yuliya.shtml

Din cuprins:
- Despre conflictul ruso-cecen si prezentarea lui distorsionata in media vizuala din mainstream-ul rusesc
- Atitudinea anti-cecena, insidios inoculata in mentalul colectiv al Rusiei contemporane, dupa modelul retoricii anti-teroriste de la Washington, de dupa 11 septembrie 2001
- Incadrarea peliculei "12' in contextul mai larg al genului de filme de razboi
- Contextul socio-politic si optiunea pentru limbajul cinematic inedit al lui Nikita Mikhalkov, voit ambiguu si uneori greu de docodat, tehnica subversiva si procedeul suprapunerii sincrone multi-strat a mesajelor vizuale in tesatura naratiunii

Articolul e foarte lung si lasa impresia ca e doar o introducere socio-culturala si geo-politica in analiza filmului "12", Interesanta desigur, dar nu exhaustiva.

Da, interesant.
Ma preocupa in special doua directii de analiza/interpretare: artistica (jocul actorilor, regia etc.; filiera literara - opere din literatura rusa, in special, care par a alimenta povestea) si teologica.
Ceea ce ma mira este ca in comentariile gasite pana acum tocmai aceste directii nu prea sunt abordate. Exceptind articolul dnei Dulgheru. In definitiv e vorba despre un film, o productie artistica (si cu multe elemente care amintesc mai degraba de arta teatrala). Un film artistic cu o puternica miza teologica. Oare am inteles gresit?
Intrebare: credeti ca in film gasim un exemplu de spovedanie publica? Daca da, ce s-ar putea spune despre aceasta? Stiu ca a fost o practica destul de raspandita la un moment dat insa, din motive nu foarte limpezi pentru mine, am inteles ca s-a renuntat la aceasta practica.

În prealabil postat de ahilpterodactil

Ce mesaj atat de grav ii transmite mama, acestui condamnat aflat in momentul marii cumpene?
Nu stiu, am vrut sa cugetam impreuna...:)

Nu pot să-mi dau seama, ai o variantă? :)