"12" este un film care ne trezeste din amorteala si ne face sa cugetam serios la valoarea vietii omului. Este un film despre superficialitate si despre puterea gandului bun. Doisprezece jurati trebuie sa hotarasca soarta unui tanar cecen condamnat pentru ca si-ar fi omorat tatal vitreg. Un singur jurat reuseste sa-i puna pe ganduri pe toti ceilalti, care isi dau seama ca verdictul nu este tot atat de evident pe cat acesta parea in sala de judecata.

Filmul "12", aparut in toamna anului 2007, este o productie ruseasca. In acelasi an, filmul a fost decernat cu premiul "Leul de Aur", in cadrul Festivalului International de Film, din Venetia. Are o durata de 159 de minute. Regizor este Nikita Mikhalkov, iar scenariul este scris tot de acesta, impreuna cu Aleksandr Novototskiy Vlasov si Vladimir Moiseenko. "12" este o reproducere a filmului "12 oameni furiosi", aparut in anul 1957, sub regia lui Sidney Lumet, cu un scenariu scris de Reginald Rose.

12, un film de Nikita Mikhalkov

Un tanar cecen isi pierde parintii in razboi, iar tatal sau vitreg, un ofiter rus, il ia pe acesta sa locuiasca cu el in Moscova. Pe fondul conflictelor ruso-cecene, cand tatal vitreg este gasit mort, tanarul cecen este condamnat pentru omor.

Dupa ce avocatii isi incheie pledoariile, grupul format din 12 jurati se retrage intr-o camera adiacenta, pentru a scrie sentinta. Pentru ca hotararea finala era evidenta pentru toata lumea, in lipsa unui spatiu adecvat, cei 12 jurati sunt asezati intr-o sala de sport din cladirea alaturata. Cinci minute erau de ajuns.

Grupul de jurati intruneste caractere dintre cele mai diferite: un sofer de taxi rasist, un doctor suspicios, un producator de mass-media deosebit de oscilant in opinii, un supravietuitor al holocaustului, un muzician ostentativ, un administrator de cimitir etc. Fiecare jurat intruchipeaza cu lux de amanunte cate o categorie sociala reprezentativa pentru societatea contemporana.

Ceea ce se prezinta ca fiind un caz simplu si inchis inca de la inceput se transforma intr-un catalizator al intregului grup de jurati. Un singur jurat pledeaza in favoarea tanarului, chiar daca nici el nu stie exact de ce. Pur si simplu i se pare nefiresc sa fie hotarata atat de usor o condamnare definitiva a celui in cauza. Prin rezerva pe care si-o exprima un singur jurat, in a nu-l condamna atat de usor pe tanarul judecat pentru omor, toti ceilalti ajung sa-si exprime si sa-si observe prejudecatile si lipsurile.

In cele din urma, crima se dovedeste a fi mai complicata decat parea a fi la inceput. Pe langa multe alte detalii, valoarea cladirii in care locuiau cei doi, ofiterul rus si tanarul cecen, fusese trecuta cu vederea. Unul cate unul, fiecare jurat ajunge sa creada in nevinovatia celui acuzat.

Daca, la inceput, sentinta nu putea fi hotarata din pricina unui singur jurat, care pleda pentru nevinovatia tanarului, acum, la sfarsit, sentinta nu poate fi luata tot din cauza unui singur jurat, care pledeaza insa pentru vinovatia lui. Acesta din urma ramane consecvent in hotararea de a-l condamna pe tanarul cecen tocmai pentru faptul ca este convins de nevinovatia lui.

Filmul ramane captivant pana in ultimul minut.

Teodor Danalache

• Ce este dreptatea dumnezeiasca si cum se aplica aceasta?
  Publicat in : Credinta
• Cateva ganduri despre dreptatea lui Dumnezeu
  Publicat in : Editoriale
• Dreptatea lui Dumnezeu si dreptatea omeneasca
  Publicat in : Religie
• Mila si dreptatea dumnezeiasca
  Publicat in : Credinta
• Dreptatea divina sau judecata particulara
  Publicat in : Dogma