De ce nu traim cu adevarat credinta?

[Daniel777]

În prealabil postat de iosif

Eu m-am intrebat de multe ori si am simtit ca Dumnezeu nu poate locui doar intr-un colt al inimii mele. Am simtit ca eu trebuie sa ii daruiesc totul, sa ii daruiesc inima intreaga asa cum si El imi daruieste intotdeauna deplin iubirea Lui. Am invatat ca atunci cand aud glasul lui Dumnezeu si vreau sa ii deschid usa, trebuie sa o deschid larg si sa-L poftesc pe locul in care odinioara nu stateam decat eu insumi. Am inteles ca egoismul meu ma impiedica sa-L las pe Dumnezeu sa fie Domnul inimii mele. Am inteles ca nu vreau sa ma autodepasesc si sa traiesc cea mai frumoasa poveste de iubire. Am inteles ca refuz sa traiesc suprema iubire pentru ca sunt un las, un ignorant, un tradator.

Am inteles ca relativizez prea mult adevarul divin si nu sunt in stare sa risc totul pentru a castiga totul. Am inteles ca pe Dumnezeu nu-L pot castiga decat printr-o vointa puternica si o cautare neobosita, prin increderea pe care trebuie sa I-o acord neconditionat asa cum si El imi daruieste Iubirea Sa.

Am inteles ca n-am reusit niciodata pana acum sa inteleg deplin cat de bine este sa traim pe calea ce duce la mantuire. Am inteles insa ca vreau sa raman pe cale si sa ma straduiesc si mai mult sa spulber orice rezerva, orice neputinta si sa dau rod cat de putin, dar sa fie rod.

Am inteles ca Dumnezeu imi este alaturi si ca prin El si laolalta cu El voi gusta din bucuria biruintei.

Am inteles ca trebuie sa renunt la mine ca sa ma regasesc in Mana lui Dumnezeu asa cum ma vrea El, asa cum m-a chemat El sa fiu dintru inceput. Am inteles ca vreau sa fiu eu cu adevarat si ca sa fiu cu adevarat EU insumi, trebuie sa fiu in ADEVAR. Iar adevarul este Iubirea si Iubirea este Dumnezeu.

Si am inteles ca lupta mea e o lupta pentru adevar si pentru iubire!

Asta am inteles si eu,dar intrebarea este cand te apuci de treaba? Cand vei ajunge sa-i dai mai mult lui Dumnezeu? Cand ai sa ajungi in aceasta stare sa ne dai un semn.Ne vom bucura cu totii...

[Rodica50]

Asa este, drumul spre Dumnezeu este greu, dar nu imposibil. E nevoie de vointa si calcarea voii ...

[speranta1970]

În prealabil postat de costel

numai diavolul da buzna in inima omului. Si ajuns acolo da nastere numai la tulburare.

Dumnezeu poate locui deplin in om, daca acesta doreste. Si cand ajunge in inima, ii iubesti si pe cei ce iti fac rau ca si cand sunt izvoratori de bine.

De ce nu locuieste dumnezeu in noi? Pentru ca nu avem multe camere in fiinta, ci una singura, iar aceasta este ocupata de gandurile patimase.

frumos spus. Asa este, cata dreptate ai.

[cristiboss56]

În prealabil postat de Rodica50

Asa este, drumul spre Dumnezeu este greu, dar nu imposibil. E nevoie de vointa si calcarea voii ...

Pocainta nu este doar un dar ; ea este o datorie . Datoria decurge din primirea darului. " Trebuie sa dau inapoi ce n-am furat . Dumnezeule , Tu cunosti nebunia mea , si greselile mele nu-Ti sunt ascunse " . Iata ceva de folos de citit inainte de a incheia si aceasta zi istovitoare :http://www.razbointrucuvant.ro/2007/...e-deznadejdii/

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de iosif

Te-ai intrebat vreodata de ce esti atat de rezervat(a) fata de credinta? Te-ai intrebat vreodata de ce in inima ta credinta nu poate sa dea rod? Te-ai intrebat de ce oare Dumnezeu nu poate locui in inima ta in mod deplin? Daca da, ce raspuns ai gasit?

Este din cauza neimpartasirii frecvente cu Sfantul Trup si Sange al Lui Hristos, fara de care e cu neputinta sa aducem roade si sa ne inmultim talantii.

[windorin]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Este din cauza neimpartasirii frecvente cu Sfantul Trup si Sange al Lui Hristos, fara de care e cu neputinta sa aducem roade si sa ne inmultim talantii.

Bine spus. Insa este nevoie de o neincetata pregatire pentru aceasta.
Zilnic avem nevoie de rugaciune si de cugetare la pacatele noastre si la dragostea lui Dumnezeu.
Niciodata sa nu indraznim a ne apropia de Sfintele Taine fara rugaciune, post si Spovedanie.
Sa citim cat mai des din Sfanta Scriptura, sa facem si cateva metanii, sa mergem si la slujbele de seara.

Calea spre Imparatie e cea mai frumoasa cale, insa e si cea mai grea, pentru a pasi pe ea fiind nevoie sa ne nastem din nou, sa ne schimbam mintea, sa moara omul nostru cel vechi si sa invieze cel nou, avand "mintea lui Hristos" si harul Duhului Sfant.

[Doriana]

În prealabil postat de iosif

Te-ai intrebat vreodata de ce esti atat de rezervat(a) fata de credinta? Te-ai intrebat vreodata de ce in inima ta credinta nu poate sa dea rod? Te-ai intrebat de ce oare Dumnezeu nu poate locui in inima ta in mod deplin? Daca da, ce raspuns ai gasit?

Nu ne putem trai credinta cum trebuie pentru ca pur si simplu iubim mai mult lumea decat pe Dumnezeu. Ne place sa traim in firea pamanteasca si sa-i satisfacem pornirile, sa cautam a ne imbogati, a trai bine si fara griji, punanadu-L pe Dumnezeu pe un plan secundar. Alergam, adunam, uram, ne certam, mintim si inselam , vorbim de rau, pacatuim...

Dumnezeu nu e ceva auxiliar, El trebui sa fie pe primul loc in viata noastra orice ar fi. In fiecare zi trebuie sa traim raportandu-ne la El, sa actionam gandindu-ne in permanenta daca Lui ii place ceea ce facem, sa cautam imparatia Lui si toate celelale ni se vor da pe deasupra. Dar de multe ori mergem pe caile noastre lasand-L pe Dumnezeu sa astepte intr-un colt pana ne vom implini scopurile noastre egoiste...iar El asteapta...inca ne asteapta sa ne pocaim...

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de windorin

Bine spus. Insa este nevoie de o neincetata pregatire pentru aceasta.
Zilnic avem nevoie de rugaciune si de cugetare la pacatele noastre si la dragostea lui Dumnezeu.

De acord.

În prealabil postat de windorin

Niciodata sa nu indraznim a ne apropia de Sfintele Taine fara rugaciune, post si Spovedanie.

Rugaciunea trebuie oricand - dar nu putem face asta citind tot timpul din carti. Se spune ca trebuie sa facem cele 12 rugaciuni pregatitoare inainte de a primi Sfintele Taine. Eu ma multumesc sa fiu atent la rugaciunile Bisericii care alcatuiesc Liturghia din Duminica respectiva.

Trebuie sa tinem posturile randuite de Traditie. Daca avem dezlegare la o impartasanie deasa, atunci cand nu este post nu e nevoie sa postim. Ca fapt divers, eu oricum evit carnea, afara de peste, pentru sanatatea proprie, nu pentru altceva.

Spovedania inainte de Impartasanie este obligatorie numai daca intre timp s-au comis pacate de moarte sau mai mari. Sfantul Nicolae Cabasila ne da detalii in privinta asta:

În Erminia sa el spune astfel: Cât timp suntem uniţi şi păstrăm legătura cu Hristos, trăim viaţă sfântă, sorbind izvor de sfinţenie prin Sfintele Taine; dar dacă ne despărţim de Biserică – Trupul tainic al Său –, în zadar vom gusta din Sfintele Taine, căci seva de viaţă nu mai curge prin mădularele moarte şi tăiate. Şi cine desparte mădularele de Trup? „Păcatele voastre stau ca un zid despărţitor între Mine şi voi”, zice Domnul. Dar oare orice păcat ucide pe om? Nicidecum! Ci numai păcatul de moarte. Tocmai de aceea se şi numeşte de moarte; căci există păcate care nu sunt spre moarte, spune Sfântul Ioan (I Ioan 5,17). Prin urmare credincioşii care n‑au săvârşit păcate de moarte nu sunt întru nimic opriţi să se împărtăşească cu Sfintele Taine şi să devină părtaşi la sfinţire, ca unii ce sunt încă mădulare vii, pentru că păstrează unitatea cu Capul (Hristos).Mai mult decât atât, în tratatul său Despre viaţa în Hristos, Nicolae Cabasila face o afirmaţie şi mai directă spunând: pe cât este de nedrept să te împărtăşeşti din Sfintele Daruri dacă ai săvârşit păcat de moarte şi nu te‑ai spovedit, tot pe atât de mare greşeală ar fi să fugi de această„Pâine”când n‑ai greşit de moarte!Pentru a clarifica şi mai mult lucrurile, dorim să arătăm care sunt aceste păcate de moarte pentru care Sfinţii Părinţi opresc de la Împărtăşanie. Povăţuirile de la sfârşitul Liturghierului opresc de la Împărtăşanie pentru următoarele păcate: trufia, iubirea de argint, desfrânarea (sub orice formă: malahie, adulter, sodomie, gomorie etc.), mânia şi răzbunarea, lăcomia, zavistia şi lenevirea spre faptele cele bune.La acestea se adaugă o altă categorie de păcate la fel de grave (sau chiar mai grave unele dintre ele) şi care, de asemenea, opresc automat de la Împărtăşanie. Acestea sunt: minciuna şi mărturia falsă, descântecul şi vrăjitoria (atât cel care face, cât şi cel căruia i se face), furtul sau orice alt fel de nedreptate socială, bătaia şi omorul (inclusiv avortul), răspândirea sau simpla aderenţă la o idee sectară (eretică) sau antieclesială, furtul de cele sfinte şi nerespectarea rânduielilor bisericeşti (suprimarea samovolnică a posturilor, afară de motiv de boală; comuniunea euharistică cu eterodocşii; încălcarea gravă a Canoanelor bisericeşti etc.), hula împotriva lui Dumnezeu şi negarea existenţei Lui, fie prin ateism, fie prin sincretism (creştinism + yoga, credinţa în reîncarnare, meditaţia transcendentală etc.) Toate aceste păcate (şi altele înrudite cu ele) sunt grave sau deosebit de grave şi de aceea nici un duhovnic nu le poate dezlega fără a da vreun canon (epitimie), cât de mic, dar şi în aceste cazuri se pot admite şi excepţii.Iar creştinii care au făcut măcar unul dintre aceste păcate (indiferent de treapta ierarhică) trebuie să meargă neapărat la duhovnic să se spovedească, să‑şi facă canonul şi abia după aceea să îndrăznească să se apropie de Sfintele Taine.

În prealabil postat de windorin

Sa citim cat mai des din Sfanta Scriptura, sa facem si cateva metanii, sa mergem si la slujbele de seara.

Calea spre Imparatie e cea mai frumoasa cale, insa e si cea mai grea, pentru a pasi pe ea fiind nevoie sa ne nastem din nou, sa ne schimbam mintea, sa moara omul nostru cel vechi si sa invieze cel nou, avand "mintea lui Hristos" si harul Duhului Sfant.

E grea daca ne luptam singuri. Daca Il lasam pe Hristos sa ne ajute, atunci noi punem vointa si El puterea.

[umilul]

Eu cred ca e din cauza lipsei de dragoste ce o avem unii fata de altii. Unde exista dragoste nu exista neintelegeri, iar acolo unde nu exista neintelegeri, nici cel rau nu-si poate face de cap. Suntem cu totii pacatosi si eu sunt cel mai mare dintre noi. Dragostea si mila Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos sa ne imbucure pe noi toti. Pace tuturor si iertati-ma daca v-am gresit !!

[windorin]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Trebuie sa tinem posturile randuite de Traditie.
Daca avem dezlegare la o impartasanie deasa, atunci cand nu este post nu e nevoie sa postim.
(...)
Spovedania inainte de Impartasanie e obligatorie numai daca intre timp s-au comis pacate de moarte sau mari.
.
Sfantul Nicolae Cabasila ne da detalii in privinta asta: (...) Credincioşii care n‑au săvârşit păcate de moarte nu sunt întru nimic opriţi să se împărtăşească cu Sfintele Taine şi să devină părtaşi la sfinţire, ca unii ce sunt încă mădulare vii, pentru că păstrează unitatea cu Capul (Hristos). (...) Pe cât este de nedrept să te împărtăşeşti din Sfintele Daruri dacă ai săvârşit păcat de moarte şi nu te‑ai spovedit, tot pe atât de mare greşeală ar fi să fugi de această„Pâine”când n‑ai greşit de moarte!
.
Pentru a clarifica şi mai mult lucrurile, dorim să arătăm care sunt aceste păcate de moarte pentru care Sfinţii Părinţi opresc de la Împărtăşanie. Povăţuirile de la sfârşitul Liturghierului opresc de la Împărtăşanie pentru următoarele păcate: trufia, iubirea de argint, desfrânarea (sub orice formă: malahie, adulter, sodomie, gomorie etc.), mânia şi răzbunarea, lăcomia, zavistia şi lenevirea spre faptele cele bune.
.
La acestea se adaugă o altă categorie de păcate la fel de grave (sau chiar mai grave unele dintre ele) şi care, de asemenea, opresc automat de la Împărtăşanie. Acestea sunt: minciuna şi mărturia falsă, descântecul şi vrăjitoria (atât cel care face, cât şi cel căruia i se face), furtul sau orice alt fel de nedreptate socială, bătaia şi omorul (inclusiv avortul), răspândirea sau simpla aderenţă la o idee sectară (eretică) sau antieclesială, furtul de cele sfinte şi nerespectarea rânduielilor bisericeşti (suprimarea samovolnică a posturilor, afară de motiv de boală; comuniunea euharistică cu eterodocşii; încălcarea gravă a Canoanelor bisericeşti etc.), hula împotriva lui Dumnezeu şi negarea existenţei Lui, fie prin ateism, fie prin sincretism (creştinism + yoga, credinţa în reîncarnare, meditaţia transcendentală etc.)
.
Toate aceste păcate (şi altele înrudite cu ele) sunt grave sau deosebit de grave şi de aceea nici un duhovnic nu le poate dezlega fără a da vreun canon (epitimie), cât de mic, dar şi în aceste cazuri se pot admite şi excepţii.Iar creştinii care au făcut măcar unul dintre aceste păcate (indiferent de treapta ierarhică) trebuie să meargă neapărat la duhovnic să se spovedească, să‑şi facă canonul şi abia după aceea să îndrăznească să se apropie de Sfintele Taine.

Ma bucur sa vad ca intelegi multe si ca ai si ravna, insa ma tulbur, daca am intele bine ce ai zis mai sus.

Ai zis asa: "Daca avem dezlegare la o impartasanie deasa, atunci cand nu este post nu e nevoie sa postim. (...)
Spovedania inainte de Impartasanie este obligatorie numai daca intre timp s-au comis pacate de moarte sau mai mari."

Niciodata nu te poti apropia de Euharistie fara minim o zi de post.
Niciodata nu te poti apropia de Euharistie fara a fi spovedit, caci "nu poate omul trai o zi fara a pacatui". Daca intre Spovedanie si Euharistie mai pacatuiesti cu vreun gand sau fapta marunta (desi nu e pacat "mic") aceasta este din pricina ca nu intotdeauna te poti impartasi la minut, dupa Spovedanie. Este de inteles insa ca intre ele nu poate trece o mare perioada.

Din cele citate de tine mai sus reiese aceasta: in cazul pacatelor de moarte, nu se da dezegare pentru Impartasanie, in momentul in care mergi la spovedit si spui parintelui pacatele. Parintele te asculta, iti da sfat sau canon, apoi mergi acasa. Peste o vreme, vii iar la spovedit. Daca insa omul nu are pacate de moarte, insa din indiferenta, lipsa de evlavie si lene, sta departe de Sfintele Taine, atunci el greseste fata de dragostea si chemarea lui Iisus Hristos. Nicaieri si nimeni nu spune ca "cel fara pacate de moarte se poate apropia de Taine fara de Spovedanie". Ba inca si mai mult, care om nu face pacatele enumerate mai sus? Care nu se manie, care nu se mandreste in inima lui, macar o data in zi? Care nu desfraneaza cu gandul?

Toti avem nevoie de Spovedanie (si post), mai inainte de Sfintele Taine. Sa avem grija in pastrarea dreptei credinte.

Aceasta este insa o disputa renumita a vremii trecute. Ma feresc a o deschide, atat din pricina nepriceperii mele in a o puncta cat mai bine, cat si din teama de conflicte de ideri, uitand esentialul cerut de Hristos.