|
#1
|
||||
|
||||
Lepadarea de sine si chipul Lui Dumnezeu in om.
Cum împăcati cerinta "lepădării de sine" cu necesitatea
restaurării "chipului Lui Dumnezeu" în noi? Ce presupune prima cerintă si ce presupune cealaltă? Ce trebuie făcut?
__________________
Făcutu-ți-s-a ocara ca și lauda, paguba precum câștigul și străinul ca fratele? Cum nu înțelegeți că nu despre pâini v-am zis? Ci feriți-vă de aluatul fariseilor și al saducheilor! (Matei 16:11) Omul deține atâta Adevăr câtă Iubire dăruie. |
#2
|
||||
|
||||
Din cate stiu, lepadarea de sine presupune ascultarea de poruncile divine ale Legii noi, adica taierea poftelor trupului, ascultarea smerita si mai presus de toate jertfa sinelui din dragoste pentru ceilalti, respectiv pentru Dumnezeu.
Toate acestea se fac intru asemanarea cu Chipul divin, cu Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul care este Iubire pana la Jertfa, care face ascultare voita de Tatal, care a dus o viata exemplara ca Om pe pamant, care este modelul dupa care noi am fost creati. Creatia dupa Chip presupune existenta, nemurire, libertate, ratiune si sentimente. Toate acestea sunt insusiri ale oricarei fiinte umane, insa primele patru il fac pe om sa aleaga in ce fel va trai vesnic: asemanator cu Dumnezeu in iubire sau impreuna cu ingerii cei rai, intr-o lipsa de iubire.
__________________
Să nu abați inima mea spre cuvinte de vicleșug, ca să-mi dezvinovățesc păcatele mele; Psalmul 140, 4 Ascultați Noul Testament ortodox online. |
#3
|
||||
|
||||
Lepadarea de sine inseamna a-L lasa pe Hristos sa gandeasca in tine. Asta nu inseamna distrugerea noastra, caci Hristos nu a venit sa piarda pe cineva. Nu poti simti prezenta lui Hristos in tine, atat timp cat in noi e loc numai de noi insine.
|
#4
|
|||
|
|||
Citat:
Trebuie ca acest trup al nostru sa fie o jertfa vie lui Dumnezeu pentru ca El ne-a pus deoparte spre slujire cand vom invia Despre restaurarea Chipului Lui Dumnezeu in noi aceasta este lucrarea de sfintire a Duhului Sfant in noi,care prin credinta si supunere o putem accelera sau incetini Biblia spune in EVREI 12:14 : "Căutați pacea cu toți și sfințenia, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul" Cat despre impacarea cerintei "lepadarii de sine" cu necesitatea de care zici,asta e o chestiune mai delicata care aduce uneori multe controverse Astazi multi preoti in Biserica mai ales in cea Ortodoxa si cea Catolica "incurajeaza" uneori oamenii sau le lasa impresia ca pot avea pe amandoua,si viata vesnica si liberatea vietii lor; Asta se intampla pentru ca e MULTA PRESIUNE din partea credinciosilor si preotii fac ENORMA greseala sa lase oamenilor impresia asta Bunul Dumnezeu insa stie ca trebuie sa ne ingrijim si de cele necesare vietii dar cu conditia sa nu primeze aceste griji slujirii si iubirii lui Dumnezeu,pana la urma Iisus ne-a spus in MATEI 6:33 "Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate acestea se vor adăuga vouă." |
#5
|
||||
|
||||
Citat:
Ioan 5, 24: Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu și crede în Cel ce M-a trimis are viață veșnică și la judecată nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viață.
__________________
Să nu abați inima mea spre cuvinte de vicleșug, ca să-mi dezvinovățesc păcatele mele; Psalmul 140, 4 Ascultați Noul Testament ortodox online. |
#6
|
||||
|
||||
Despre lepadarea de sine, in Pateric se spune: "in ce loc vei merge, nu te numara pre tine si vei fi odihnindu-te..." Este un lucru greu pentru omul din zilele noastre sa nu se numere pe sine. Si gasim si talcuirea: "A nu te numara pe tine inseamna a te smeri, a te aseza la urma celorlalti, a-l socoti pe aproapele cu un pas inaintea ta".
|
#7
|
||||
|
||||
Sa consideram lepadarea de sine ca pe o kenoza a omului
de slava lumii in vederea imbracarii cu duhul Lui Hristos?
__________________
Făcutu-ți-s-a ocara ca și lauda, paguba precum câștigul și străinul ca fratele? Cum nu înțelegeți că nu despre pâini v-am zis? Ci feriți-vă de aluatul fariseilor și al saducheilor! (Matei 16:11) Omul deține atâta Adevăr câtă Iubire dăruie. |
#8
|
||||
|
||||
Cand am folosit cuvantul impacare m-am gandit la urmatorul
aspect: Chipul Lui Dumnezeu in noi sta la baza persoanei noastre, a unicitatii si libertatii sale, iar lepadarea de sine ar putea fi interpretata de cineva din afara crestinismului ca un fel de depersonalizare. Cum argumentam ca nu e asa?
__________________
Făcutu-ți-s-a ocara ca și lauda, paguba precum câștigul și străinul ca fratele? Cum nu înțelegeți că nu despre pâini v-am zis? Ci feriți-vă de aluatul fariseilor și al saducheilor! (Matei 16:11) Omul deține atâta Adevăr câtă Iubire dăruie. |
#9
|
|||
|
|||
http://www.crestinortodox.ro/editori...-in-crestinism
Poate te ajuta acest articol. Eu nu vad nici o contradictie intre lepadarea de sine si restaurarea chipului lui Dumnezeu in om. Nu poti sa te afirmi pe tine (cu tot ce ai tu.. inclusiv unicitate, libertate..) si in acelasi timp sa il afirmi pe Hristos. Eu asta inteleg. Iar libertatea nu o ai decat in Hristos... ceea ce omul contemporan considera libertate, este altceva. Libertate nu inseamna pentru crestin sa o ia catre stanga sau dreapta sau sa faca ce vrea, ci sa fie LIBER DE PATIMI. Sunt unii oameni care intr-adevar au renuntat la tot ce au gasit in ei.. la viata, la inteligenta lumeasca (nebuni intru Hristos), la orice parere despre ei (smerenie).. Trairea crestina este o permanenta renuntare.. Depersonalizare? Eu cred ca oricum doar pentru Dumnezeu suntem persoane! Nu unii pentru altii, nu pentru diavoli... este interesanta o descriere a salasului din vazduh duhurilor cazute in cartea Sufletul dupa moarte a lui Seraphim Rose: "El a calatorit de trei ori intr-un loc de "pace desavarsita", plutind printre nori calzi, pufosi, care erau mangaiati de raze de lumina, care isi schimbau culoarea neincetat; fremata impreuna cu muzica fara cuvinte a corurilor. In jurul sau se aflau in aceeasi stare, fiinte fara nume, cu care nu avea nici o legatura sufleteasca." (http://www.crestinortodox.ro/carte-9...pitolul-vii-12) Descrierea este mai lunga... foarte interesant ca slujitorii lui satan erau impersonali. Nu suntem persoane decat pentru Dumnezeu, daca pe pamant suntem admirati, unici, originali... total irelevant! Important este sa traim viata nu cum vrem noi, ci dupa voia lui Dumnezeu. Cel putin asa inteleg eu lucrurile. Un monah a scris: "Nu e treaba mea sa construiesc case sau sa Ie varuiesc. Nu e treaba mea sa scriu si sa citesc. Care e chemarea mea? E aceea, daca e cu putinta, de a muri in Dumnezeu. Atunci voi trai si voi fi miscat de o alta putere. Atunci voi putea face toate lucrurile - sa sap, sa fac ordine, sa citesc si sa scriu - in chip liber, fara a ma alipi de nimic. Pot merge oriunde, insa oriincotro merg, trebuie sa merg cautand "singurul lucru de care e nevoie" (cf. Luca 10,42). Pot sa las sa treaca prin mine tot felul de "distractii" cata vreme caut in ele acel singur lucru care da seama de ele. Cand construiesti pentru a construi, iti largesti mormantul. Cand scrii pentru a scrie, iti tesi giulgiul. Dar cand traiesti si respiri cautand intotdeauna mila lui Dumnezeu, atunci un vesmant nestricacios se tese in jurul tau si gasesti dulceata unei incredintari ceresti tasnind inauntrul tau. Ce anume construiesti sau ce anume scrii, e cu totul secundar". (sursa: http://www.crestinortodox.ro/cuvinte...ata-suntem-vii) |
#10
|
|||
|
|||
Lepadarea de sine înseamna lepadarea de voia proprie pentru a face voia lui Dumnezeu.
Restaurarea chipului lui Dumnezeu înseamna restaurarea persoanei. Parintele arhimandrit Sofronie spune ca omul e potential persoana, dar în mod natural se manifesta ca individ, individul fiind opusul persoanei. Persoana e caracterizata de trairea neegoista, altruista, pentru ceilalti, în comunitate cu ceilalti iar individul îsi urmareste propriile scopuri. Deci cele doua, renuntarea la voia proprie si restaurarea chipului lui Dumnezeu sunt cam acelasi lucru, dar restaurarea se refera mai mult la starea psihologica care survine în urma vietii neegoiste, adica la ceea ce devenim, ce suntem nu la ceea ce facem. Lepadarea de sine cere la un moment dat si renuntarea la rationamentele produse din proprie initiativa. Aceasta poate parea pentru unii o depersonalizare dar ea afecteaza doar personalitatea adaugata, o manifestare de suprafata a eului, o structura bazata pe patimi, care ne înlantuie si ne duce la autodistrugere. Lepadarea de sine e benefica în doua moduri: 1. conserva puterile sufletesti ale omului prin înlaturarea eului fals, de suprafata care în timp devine o povara (vedem la unii batrâni ca sunt prizonierii gândurilor, ca ajung din pricina gândurilor la o uitare, pierdere de sine) 2. ne pastreaza placuti lui Dumnezeu. Fata de un om care îsi traieste viata Dumnezeu îsi raceste treptat dragostea.
__________________
Cereți și vi se va da; căutați și veți afla; bateți și vi se va deschide. Că oricine cere ia, cel care caută află, și celui ce bate i se va deschide Last edited by Traditie1; 06.11.2009 at 21:03:56. |
|
Subiecte asemănătoare | ||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Omul, chipul si asemanarea lui Dumnezeu | spre_rasarit | Generalitati | 1 | 09.01.2012 01:39:26 |
Chipul ca o catapeteasma | Marius22 | Generalitati | 12 | 19.09.2011 22:40:39 |
Lepadarea de credinta a patriarhului Serbiei | colaps | Generalitati | 84 | 19.12.2010 15:21:50 |
Chipul lui Adam | luceafaruldincer | Din Noul Testament | 19 | 14.02.2010 19:45:19 |
|