Articolul de azi - Impacarea cu cei care ne-au suparat!

În prealabil postat de sophia

Eu nu mai stiu cum sa procedez cu oamenii. Nu mai stiu.
Ma ranesc in fiecare zi.
Repet, un om nesimtit, tare, nu-i problema, iarta, ebun, uita, trece mai departe.Dar unul mai sensibil pentru care o vorba inseamna o rana in inima, cat poate indura? Hai, iei si medicamente, dar pana cand?
Si daca ai stii ca foloseste la ceva bunatatea ta si iertarea...Dumnezeu vede, ce-i drept, dar mai departe?

A fi bun şi a ierta nu înseamnă să fii nesimţit. Iar sensibilitatea nu este neapărat o calitate, dacă ascunde orgoliul de a nu suporta o vorbă mai aspră.
A nu da o replică nu înseamnă neapărat iertare. Iertarea ar trebui simţită în suflet, şi atunci nu mai simţi nicio supărare şi nicio rană.

[glykys]

Sophia, uite, poate te ajuta - http://www.sfintiiarhangheli.ro/sa-ne-vindecam-iertand. E ca la scoala, ai vreo doua pagini de citit per seminar si ai o tema pe care o trimiti apoi pe mail si primesti raspuns. Tine cont ca Maica Siluana e de formatie psiholog, deci cred ca te poate ajuta foarte mult si gratis.
Iata care e prima tema (dupa ce citesti primul curs):

1. Faceţi o listă cu lucruri pe care le-aţi iertat celor care v-au rănit de-a lungul vieţii.
2. Faceţi o listă cu lucruri pe care vi le-au iertat cei cărora le-aţi greşit şi le sunteţi recunoscători pentru asta.
3. Faceţi o listă cu lucruri pe care nu le puteţi ierta.
4. Faceţi o listă cu lucruri care credeţi că nu vă pot fi iertate.
5. Faceţi o listă cu lucruri pe care credeţi că nu vi le puteţi ierta.
6. Ce credeţi că vă împiedică să iertaţi când nu puteţi ierta?
7. Comparați listele și cugetați la asemănările pe care le sesizați între voi și cei ce v-au rănit. Notați ce simțiți și ce gândiți despre asta.

Doamna/domnisoara Sophia dvs pareti o persoana mai sensibila,care se consuma,puneti la inima cum se spune.Trebuie insa sa intelegeti ca mediul virtual,ca si viata reala,nu este un mediu ,,steril",dezinfectat de patimi de toate felurile(ci dimpotriva in mediul virtual ele cresc in intensitate) si trebuie cumva sa va ganditi cum sa va protejati.Altfel doar dvs veti avea de suferit,ori evitati cumva sursele de tulburare ori gasiti o metoda sa va intariti.Finalul de la ultima dvs postare mi s-a parut foarte trist,trebuie sa faceti cumva fata acestei realitati.Este,intradevar,trista realitatea dar nu trebuie sa va lasati demoralizata in acest mod.

[sophia]

În prealabil postat de glykys

Sophia, uite, poate te ajuta - http://www.sfintiiarhangheli.ro/sa-ne-vindecam-iertand. E ca la scoala, ai vreo doua pagini de citit per seminar si ai o tema pe care o trimiti apoi pe mail si primesti raspuns. Tine cont ca Maica Siluana e de formatie psiholog, deci cred ca te poate ajuta foarte mult si gratis.
Iata care e prima tema (dupa ce citesti primul curs):

1. Faceţi o listă cu lucruri pe care le-aţi iertat celor care v-au rănit de-a lungul vieţii.
2. Faceţi o listă cu lucruri pe care vi le-au iertat cei cărora le-aţi greşit şi le sunteţi recunoscători pentru asta.
3. Faceţi o listă cu lucruri pe care nu le puteţi ierta.
4. Faceţi o listă cu lucruri care credeţi că nu vă pot fi iertate.
5. Faceţi o listă cu lucruri pe care credeţi că nu vi le puteţi ierta.
6. Ce credeţi că vă împiedică să iertaţi când nu puteţi ierta?
7. Comparați listele și cugetați la asemănările pe care le sesizați între voi și cei ce v-au rănit. Notați ce simțiți și ce gândiți despre asta.

Multumesc mult pentru idee. Cred ca este un seminar pe care ar trebui sa-l urmam toti si sa lucram treptat problemele. Toti avem nevoie de asa discutii psihologice.

Am insa o intrebare/nelamurire - am vazut in material cu surpriza ca Maica Siluana sustine niste lucruri:
- iertarea nu inseamna uitare
- iertarea nu inseamna impacare
- iertarea nu inseamna scuzare (a unor fapte/persoane)
Dar eu am citit totusi in alte parti ca dimpotriva a ierta inseamna si a uita raul, inseamna a te impaca.
Imi place ceea ce scrie ea acolo (asa vad si eu lucrurile), dar sunt total opuse celor ce se spun in biserica.

http://www.crestinortodox.ro/pilde/i...re-128279.html

[glykys]

În prealabil postat de sophia

Multumesc mult pentru idee. Cred ca este un seminar pe care ar trebui sa-l urmam toti si sa lucram treptat problemele. Toti avem nevoie de asa discutii psihologice.

Am insa o intrebare/nelamurire - am vazut in material cu surpriza ca Maica Siluana sustine niste lucruri:
- iertarea nu inseamna uitare
- iertarea nu inseamna impacare
- iertarea nu inseamna scuzare (a unor fapte/persoane)
Dar eu am citit totusi in alte parti ca dimpotriva a ierta inseamna si a uita raul, inseamna a te impaca.
Imi place ceea ce scrie ea acolo (asa vad si eu lucrurile), dar sunt total opuse celor ce se spun in biserica.

Sper din tot sufletul sa iti fie de folos. Se pare ca maica raspunde tuturor cursantilor care ii trimit temele pe mail. Pai citeste mai departe, sa vezi ca sunt niste nuantari... Vrea sa spuna doar ca iertarea, uitarea, impacarea si scuzarea sunt lucruri diferite, nu sunt sinonime, in sensul ca poti uita fara sa ierti sau sa ierti fara a putea uita sau sa te impaci dara a ierta sau sa ierti fara a te putea impaca - pentru ca in impacare e nevoie de doi si daca tu ai iertat si celalalt nu, atunci tu ti-ai facut treaba, dar de impacare nu se poate vorbi. Nu sunt total opuse celor ce se spun in biserica, sunt doar niste nuantari psihologice. Ti-am spus, sper sa il parcurgi si sa iti foloseasca, ca sa poti vedea lucrurile altfel. Uite, in loc sa te connsumi atat pe forum, timpul acesta l-ai putea investi in parcurgerea seminarului si in pregatirea temelor aferente.

[Marcel_Ionut]

În prealabil postat de glykys

Raman la ideea ca daca am citi mai multa literatura profana, cu un minim de discernamant, am fi niste crestini mai buni.

Cand vezi si cand citesti cat de crestineste s-au comportat semenii nostri care, unii dintre ei nici nu stiau de Dumnezeu si de crestinism, ti-e teribil de rusine, in calitate de crestin ortodox, sa spui ca nu e posibil sa iti ierti aproapele care ti-a gresit.

Sa ne dea Dumnezeu taria de a-i indeplini poruncile!

Si care ar fi acea literatura profana ca mor de curiozitate, da-mi niste exemple sau si mai bine o lista!

[Lucian008]

În prealabil postat de sophia

- iertarea nu inseamna uitare

Depinde ce inseamna uitare. Nu poti sa iti impui sa stergi evenimentele petrecute din registrul amintirilor. A uita, in cazul acesta presupune a nu pastra resentimente.

În prealabil postat de sophia

- iertarea nu inseamna impacare

Daca iertarea nu inseamna impacare nu inseamna nimic. Chiar sunt curios cum poti ierta, dar sa nu te impaci? Care mai este rolul iertarii?

În prealabil postat de sophia

- iertarea nu inseamna scuzare (a unor fapte/persoane)

Daca punem problema asa inseamna ca analizam evenimentele,oamenii si il judecam pe celalalt, deci nu am iertat.
Altfel zis, iertarea le implica pe toate acestea. Altfel nu este iertare.

Referitor la topic, mai oameni buni, noi nu suntem perfecti. Poate ca nu ne "iese" punerea in aplicare a tuturor faptelor ce trebuie sa caracterizeze un adevarat crestin, poate ca nu ne ferim de toate pacatele, poate ca nu imbratisam toate virtutile, poate ca nu urmam Calea cu strictete si asta pentru ca suntem oameni supusi slabiciunilor. Dar acesta este un aspect. In schimb sa contestam posibilitatea de a le implini pe toate cele de mai sus este grav. Asta inseamna sa Il acuzam pe Dumnezeu de nedreptate. Dumnezeu S-a intrupat si ne-a dat exemplu, ne-a aratat ca se poate. Si apoi altii, urmandu-I exemplul au aratat ca se poate. Sa spunem ca pe acestea le pot face doar sfintii, iar este nedrept. Ce sunt sfintii? Nu sunt oameni? Sunt doar unii "destinati" sa fie sfinti? Sunt doar unii alesi de Dumnezeu sa fie sfinti? Nu. Toti sunt "destinati" pentru asta. Acesta trebuie sa fie scopul tuturor. Daca nu acceptam acest lucru uzurbam numele de crestin si il folosim abuziv. Deci toate acestea sunt cu putinta, doar este nevoie de vointa si exercitiu. Si bineinteles harul lui Dumnezeu.
Acelasi lucru se intampla si in cazul pacatelor care ni se par greu de evitat in societatea contemporana. Dar faptul ca noi alegem sa fim bobul de grau ce cade intre maracini si nu vrem sa ne lepadam de pacat nu il face mai putin pacat. Nici faptul ca "toata lumea" il face. NU.
In ceea ce priveste faptul ca anumite persoane, care dau in general sfaturi bune si invata urmarea lui Hristos, pot sa spuna si prostii solutia este simpla: sa cunoastem noi invatatura Bisericii si asa ne ferim de invataturile gresite.

[aubergine]

În prealabil postat de sophia

http://www.crestinortodox.ro/sfaturi...at-141817.html

Autorul lui chiar crede ce a scris acolo? Chiar a scris din proprie experienta?
A iertat pe cei care i-au facut rau? Cu adevarat? Si cum s-a simtit?

"Inca si mai mult de atat ne cere Dumnezeu !

Mantuitorul Iisus Hristos ne spune: "Nu va impotriviti celui rau; iar cui te loveste peste obrazul drept, intoarce-i si pe celalalt. Celui ce voieste sa se judece cu tine si sa-ti ia haina, lasa-i si camasa, iar de te va sili cineva sa mergi o mila, mergi cu el doua" (Matei 5, 39-41).

Si inca: "Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va vatama si va prigonesc, ca sa fiti fiii Tatalui vostru Celui din ceruri, ca El face sa rasara soarele si peste cei rai si peste cei buni si trimite ploaie peste cei drepti si peste cei nedrepti. Caci daca iubiti pe cei ce va iubesc, ce rasplata veti avea? Au nu fac si vamesii acelasi lucru? Si daca imbratisati numai pe fratii vostri, ce faceti mai mult? Au nu fac si neamurile acelasi lucru? Fiti, dar, voi desavarsiti, precum Tatal vostru Cel ceresc desavarsit este" (Matei 5, 44-48).

Sa cerem iertare din inima celor care ne gresesc noua !"

Eu stiu ca este in principiu un lucru bun. Dar cred ca pentru oameni nu este posibil. Numai la Dumnezeu.
Sau depinde de caz. Daca nu esti asa afectat, sau nu direct...
Dupa ce esti traumatizat, poate si fizic si mai ales psihic, sa ierti si iubesti acea persoana? Daca in mod in tentionat ti-a facut rau?
Si daca celalalt continua sa-ti faca rau?
Ne spunea preotul la o predica un fapt: dreptatea omeneasca este altfel decat cea La Dumnezeu.

Ceea ce la Dumnezeu este drept, la om nu e si invers.
Si sa-ti ceri iertare tu, de la cel care iti face rau?
Si de ce sa nu ceara iertare cel care face rau? Sau el ce ar avea de facut?
Nu stiu, mi se pare ceva sado-maso.

Cred ca sunt cazuri si cazuri si trebuie sa ai o tarie deosebita.

Este posibil sa ierti dusmanului,chiar om fiind, poti orice prin Hristos, numai prin El. El iti da dragostea adevarata pentru oameni, prin care poti ierta.

[glykys]

În prealabil postat de Marcel_Ionut

Si care ar fi acea literatura profana ca mor de curiozitate, da-mi niste exemple sau si mai bine o lista!

Literatura profana e diferita de cea religioasa, e compusa din carti scrise de autori laici, fara vreo intentie religioasa, ci doar literara, dar in care poti gasi si lectii folositoare unui crestin. Mari autori universali - Homer, tragicii greci (Sofocle, Eschil, Euripide), Dante, Shakespeare, Moliere, Cervantes, Goethe, V. Hugo, Ch. Dickens, Dostoievski si muuulti altii au lasat niste opere foarte frumoase si valabile in orice vreme.

Nu erai tu forumistul care dadea bacul si a postat candva un citat al unui parinte care isi indemna ucenicul sa citeasca nu cine stie ce carti religioase grele, ci David Copperfield? :) Parca dadusem si acolo o lista. Uite, poti incepe cu Mizerabilii de V. Hugo, daca nu l-ai citit deja, dar te previn ca e o carte lunga, in cinci volume groase.

Uite, mie imi place foarte mult tragedia Alcesta de Euripide, scrisa acum vreo 2400 de ani, o gasesti pe scribd. e povestea unui rege caruia zeii, in semn de recunostinta, i-au daruit posibilitatea amanarii mortii, in schimbul unei alte vieti. Insa nu vrea nimeni sa isi jertfeasca viata petru rege decat sotia lui, Alcesta. Niciunul dintre supusi, nici macar parintii lui batrani. Intreaga tragedie e o dezbatere a sensului vietii si al mortii si e o poveste despre omenie si responsabilitate. O sa vezi cum se termina, daca o sa doresti sa citesti, e scurta, cateva zeci de pagini.

Tot pline de invataminte crestine sunt tragediile Oedip rege si urmarea ei, Oedip la Colonos si Antigona de Sofocle. E povestea unui rege caruia i s-a prezis la nastere ca are sa isi omoare tatal si ca are sa se casatoreasca cu propria mama. De aceea, tatal sau a dorit sa il ucida, insa copilul a fost salvat si a ajuns intr-o tara straina, la curtea unui alt rege, care l-a crescut ca pe copilul lui. In tinerete, Oedip afla si el profetia si fuge din tara aceea, ca sa scape de soarta. O sa vezi ce se intampla mai departe cu el, dar fii atent ca tragedia debuteaza cu Oedip ajuns rege al unei tari pe care a scapat-o de sub teroarea unui animal fantastic, sfinxul, si care acum e invadata de ciuma, iar un oracol ii spune ca aceasta ciuma se datoreaza faptului ca in tara se afla un om blestemat, care si-a ucis tatal si s-a insurat cu mama lui. Plin de manie, se hotaraste sa faca dreptate si sa izgoneasca acest om, dar pe parcursul tragediei, afla, incetul cu incetul, ca el este acela, desi se credea un om pios, care facuse numai bine. Eu am inteles tragedia ca pe un indemn de asumare al crucii, pentru ca marea greseala a lui Oedip a fost sa fuga din tara in care crescuse, de langa oamenii pe care ii credeau parintii lui. Bine, tragedia vorbeste si despre pacatele mostenite din neam si despre cum o crima naste alta crima si tot asa. Iar Antigona e povestea copiilor nascuti din incestul nestiut al lui Oedip - si aici e o lectie de omenie, de sacrificiu asumat si de responsabilitate. Le gasesti pe scribd.

Lista - in ordine aleatorie:
Don Quijote de la Mancha de Cervantes
Faust de Goethe - asta e micuta.
Marile sperante de Dickens
Print si cersetor de M. Twain
Tinerete fara batranete si viata fara de moarte de Eminescu - si asta e scurta
Printul fericit de O. Wilde
Singur pe lume de H. Malot - povestea unui copil orfan
Crima si pedeapsa si Idiotul de Dostoievski
Magicianul pe care l-a numit Cezar pe alt topic, de J. Fowles
Cuore, inima de copil de Edmondo de Amicis - povestiri scurte si pline de invataminte care se citesc usor.
Portretul lui Dorian Gray de Oscar Wilde
Sadoveanu - Dumbrava minunata
Creanga - Harap Alb care mi se pare ca a fost si in programa de bac. Basmele, in general, sunt foarte instructive pentru copiii mai mari si mai mici, pentru ca te invata valoarea binelui.

Mai sunt si multe altele, daca vrei, iti mai scriu. M-as bucura sa citesti tragediile grecesti de la inceput. Lectura placuta.


Lucian, vezi ca Sophia a scos din context anumite lucruri privitoare la iertare, poti citi si tu intregul material, ca sai iti faci o idee.

[Mena59]

În prealabil postat de cezar_ioan

1. Victor HUgo, "Mizerabilii" - scena cu Preotul şi Jean Valjean. Preotul îl găzduieşte peste noapte pe fostul ocnaş, acum ajuns pe drumuri, vagabond. Însă, la plecare, în loc de recunoştinţă Jean Valjean îi fură părintelui toată argintăria (tacâmurile, parcă). Apoi hoţul e prins de poliţie şi, aflîndu-se de la cine a fost furată argintăria, poliţiştii şi infractorul ajung acasă la părinte - pentru verificarea autenticităţii furtului. Surpriză, însă! Preotul declară poliţiştilor că Jean Valjean nu a furat nimic, subliniind că argintăria e darul părintelui pentru bietul pelerin necăjit...
Vezi, aşadar, ce înseamnă nobleţea sufletească?
Oare ce impact a avut gestul preotului asupra fostului ocnaş şi hoţ? I-o fi mişcat conştiinţa? I-o fi înmuiat inima?...
I-o fi adus reînvierea încrederii pierdute, mai demult, în oameni?...

2. Sfânta Evanghelie: Mt 18, 23-35

Da, da... cunosc cazul.
Da, stiu si ce ne invata Mantuitorul. Dar mie, nevrednica, imi e greu, aproape imposibil sa fac ascultare. Despre asta vosbesc eu, despre neputinta mea si nu numai a mea.
Cunosc porunca Domnului si stiu ca daca El a spus asa, asa trebuie sa fie. Insa... mi-e greu.

Dar dumneata ce ai face daca ai prinde in casa un strain furand? Ai face precum preotul, nu-i asa?
Te cred.