Cugetari din Dharma

[florin.oltean75]

În prealabil postat de delia31

Pentru asta, creatura ar fi trebuit sa fie inzestrata de Creator cu atotcunoasterea inca din prima secunda a existentei. Cu alte cuvinte, creatura ar fi trebuit sa fie egalul lui Dumnezeu.

Incerc sa culeg piese de puzzle din genul asta de gandire buddhista. Esti amabil, te rog, sa-mi raspunzi cat mai obiectiv la cateva teme legate strict de doctrina, de invatatura de baza?

1. Divinitatea absoluta, aceea in care crezi tu, este o fiinta personala clar distincta de orice altceva? sau
2. Lumea cu tot ce exista are aceeasi esenta/natura cu ea?
3. Lumea cu tot ce exista si va exista etern, e o emanatie continua fara sfarsit a acestei divinitati absolute?

Daca in Vechiul Testament, Dumnezeii se tem ca Adam sa nu devina nemuritor si trimit ingerul cu sabie de foc sa pazeasca Pomul Vietii, Iisus ne indeamna sa devenim desavarsiti la fel ca Dumnezeu, adica cu totii Fii ai Lui Dumnezeu. Si atunci ne ridicam la statutul de Mama, Tata, Sora, Frate a Lui Dumnezeu.

Pot sa inteleg furia preotilor din acele vremuri, care-si vedeau credinta profund pervertita, fara sa inteleaga de fapt natura Lui Dumnezeu. Aceasta profanare nu putea fi pedepsita decat cu moartea, din punctul lor de vedere.

---------
Dumnezeu este o fiinta super-personala, in sensul descris de Ioan Damaschin. Nu impersonala, adica fara simtire si cunoastere.

Aceasta super-personalitate este conferita de dimensiunea ei apofatica care este necompusa, fara forma, nelimitata, atotpatrunzatoare.

(in budism se uziteaza analogia "oceanului")

Catafaticul fenomenelor, inclusiv catafaticul persoanei apare compus, delimitat, restrans la o anumita forma, configuratie.

Frumusetea budismului consta in educarea mintii de a surprinde apofaticul persoanei, super-persoana.

Atunci cand mintea intelege spatiul apofatic, vede limpede ca orice operatie mentala de a-L raporta pe Dumnezeu la lume, incluziune, excluziune, emanatie (in exterior, in interior) nu reflecta corect raportul. Desi Dumnezeu este peste tot, nu poate fi atins cu nimic.

4. Ce intelegi prin libertarea creaturii?

Sfintii Parinti ii spun "slobozenia mintii".

Libertatea presupune gasirea Lui Dumnezeu ca super-persoana. Numai vederea super-personei este eliberatoare. Ea nu se face cu ochii ci cu intelegerea.

Aceasta vedere minunata ne uneste cu El.

Fara ea suntem orbi, ignoranti. Chiar si zeii din locasurile inalte ale paradisului.

Cata vreme nu avem aceasta super-vedere suferim.

Ignoranta, adica nevederea Lui Dumnezeu este sursa tuturor pacatelor si suferintelor care le urmeaza.

5. Ce inseamna "nimicul" pentru un Buddhist? Face parte din absolutul acela in care crezi? Sau e in afara lui?

Nimicul sau vacuitatea inseamna un factor mental care percepe corect lipsa unei existente in sine, autonome, neconditionate a tuturor fenomenelor.

In economia constientizarii unui anumit obiect participa concomitent mai multi factori cognitivi.

Fiintelor ignorante le lipseste factorul mental 'vacuitate'.

Cred ca ceea ce vad exista ca obiect independent, cu o existenta concreta intrinseca.

Lipsa factorului mental vacuitate imparte mintea ignoranta in multe parti.

Nu este unitara, frumoasa, plenara in toate fenomenele, adunata in ea insasi si deschisa in toate.

6. In calitate de simpatizant al lui Hristos, ce intelegi prin "intunericul cel mai dinafara, unde e focul cel vesnic", de care zicea El in pilda talantilor?
Ce este acest "dinafara" pentru un Buddhist care crede in Nirvana si in non-opozitia contrariilor? In cognitia buddhista, este acel "dinafara" identic cu "dinlauntrul"?
7. Care e opinia ta despre ignoranta lui Lucifer si ignoranta celorlalti ingeri care n-au cazut "in intunericul cel mai dinafara"?
8. Cat de libera crezi ca e libertatea celor ce aleg sa ramana "in launtru"?
9. Crezi ca o creatura ( sa zicem Arhanghelul Gavriil) care alege sa nu iasa "in afara", ci sa ramana "inlauntru", chiar daca cunoasterea nu ii e identica cu atotcunoasterea lui Dumnezeu", crezi deci, ca e limitata, ca se simte incorsetata de vreo constrangere, ca umbla pe bajbaite? Ii e suficient sau nu sa-si iubeasca Creatorul pentru a ramane cu El si a-si spori astfel cunoasterea?

"Intuneric" inseamna nevederea Lui Dumnezeu.

"Intuneric dinlauntru" inseamna nevederea Lui Dumnezeu, insa mintea poate rationa si lua decizii. Inca poate gasi drumul catre casa, catre Tatal Multiubit.

"Intunericul dinafara" inseamna imposibilitatea de a mai rationa - ea teoretic condamna la o suferinta eterna (in budism cvasi-eterna).

Si, intrebarea care trebuia pusa mai inainte.

10. Pentru un buddhist, Adevarul acela despre care toata lumea spune ca ne va face liberi, este totalitatea informatiilor despre tot si toate? Sau e suficient sa cunoastem o anumita Persoana, iubind-o si ascultand cu maxima atentie toate detaliile si poruncile pe care le-a revelat tocmai ca sa nu bajbaim in ignoranta si mers pe ghicite?
Cum altfel poate fi iubit Cel ce e El Insusi Adevarul, daca nu-L cunoastem? Si cum Il putem cunoaste daca nu iubim ce ne-a descoperit El, ci alegem cu totul si cu totul altceva?

Pe scurt, pentru tine, dupa atatea meditatii apofatice, Adevarul e un CEVA? sau un CINEVA?
Are creatura acces la Adevar prin puterea ei, daca nu vine Adevarul la ea? Si odata venit, ce e mai intelept? Sa-L credem pe Cuvantul coborat de sus sau sa ne autosugestionam ca putem noi ajunge la atotcunoastere doar prin puterea mintii?

Budismul contempla apofaticul unei Persoane, pentru a o regasi ulterior peste tot, oriunde.

Toata manifestarea este Trupul si Biserica Lui.

Nu exista nici un loc in care sa nu fie Prezent.

O astfel de minte vazatoare se inchina in Adevar.