Teologia negativa ortodoxa de sorginte budista?

[ioan67]

OK, mulţumesc pentru precizări.
Toate cele bune!

[catalin2]

În prealabil postat de florin.oltean75

Parintele neoplatonismului, filozoful Plotin (200-270), a influentat major dogmatica crestinismului rasaritean, care s-a conturat, definit in secolele urmatoare.
Este novatorul teologiei negative, ideile sale exercitand o influenta deosebita asupra Sf. Maxim Marturisitorul si Sf Ioan Damaschin.

Toata invatatura ortodoxa este cea din primul secol, lasata de Iisus si Sfintii Apostoli. In secolele urmatoare doar s-a explicat invatatura, atunci cand aparea o erezie. Deci nu avea cum sa influenteze o filozofie sau budismul invatatura ortodoxa, orice deviere de la invatatura revelata este considerata erezie.

[ioan67]

În prealabil postat de catalin2

Toata invatatura ortodoxa este cea din primul secol, lasata de Iisus si Sfintii Apostoli. In secolele urmatoare doar s-a explicat invatatura, atunci cand aparea o erezie. Deci nu avea cum sa influenteze o filozofie sau budismul invatatura ortodoxa, orice deviere de la invatatura revelata este considerata erezie.

Duhul Adevărului, trimis de Hristos ca "alt Mângâietor", nu doar aduce aminte ci şi învaţă. Ce anume învaţă? Nimic altceva decât ceea ce urmează mereu să fie, devenirea - asta învaţă.
A crede că Hristos şi Apostolii au lăsat toată învăţătura este, cred, o eroare de înţelegere şi o minimalizare a lucrării Duhului în Biserică.
Tradiţia este vie, dinamică. Noi şi noi roade ale vieţuirii sfinte, în Duhul, au fost adăugate la Comoara Bisericii de-a lungul secolelor.
Învăţătura din zorii primului mileniu este doar programul, nucleul, sămânţa.
Nu putem reduce arborele la sămânţă, chiar dacă el provine din ea. Anumite componente ale arborelui sunt ireductibile la sămânţă deşi, genetic, sămânţa este primordială.
Deci nu e vorba doar despre o explicaţie, cât mai ales despre o dezvoltare a Învăţăturii, aceasta rămânînd mereu în legătură organică, vie, cu Evanghelia.
Ereziile au fost considerate ca dezvoltare greşită (ca deviere, cum spui) şi tratate ca atare, prin îndepărtare.

Diverse filosofii şi-au găsit, totuşi, locul în Biserică, în măsura în care au fost asimilate teoretic şi practic. Dacă nu au putut fi, însă, asimilate, atunci au fost eliminate.
Au rămas, eventual, ca sateliţi. Se rotesc împrejur (umbrind, poate, o parte din Lumina Soarelui Ceresc), fără a deveni una cu Învăţătura. Fie pentru că duhul lor e veşnic străin de Duhul, fie pentru că deocamdată nu s-au găsit modalităţi de a le integra în conştiinţa dogmatică şi în viaţa liturgică a Bisericii.
Aceasta este opinia mea, să fiu iertat (şi îndreptat, te rog) dacă greşesc.

[AlinB]

Eu zic ca te contrazici

Mai intai afirmi:

În prealabil postat de florin.oltean75

Nici macar nu am suspectat ca budhismul ar putea fi o sursa de inspiratie pentru Sf. Ioan Damaschin sau Sf. Maxim Marturisitorul.

Pe urma:

Stiam ca Plotin a influentat teologia ortodoxa in miezul ei mistic insa nu m-am intrebat niciodata cine l-a influentat pe Plotin.
...

Iar raspunsul tau e..budhismul.

Deci Sf. Ioan Damaschin sau Sf. Maxim Marturisitorul nu s-au inspirat din budhism, ci au fost inspirati de unul care s-a inspirat din budhism.

Pe cine crezi ca pacalesti?

[stefan florin]

În prealabil postat de AlinB

Eu zic ca te contrazici

Mai intai afirmi:


Pe urma:



Iar raspunsul tau e..budhismul.

Deci Sf. Ioan Damaschin sau Sf. Maxim Marturisitorul nu s-au inspirat din budhism, ci au fost inspirati de unul care s-a inspirat din budhism.

Pe cine crezi ca pacalesti?

urmeaza sa spuna ca Hristos la plagiat pe...Buddha

[catalin2]

În prealabil postat de ioan67

Duhul Adevărului, trimis de Hristos ca "alt Mângâietor", nu doar aduce aminte ci şi învaţă. Ce anume învaţă? Nimic altceva decât ceea ce urmează mereu să fie, devenirea - asta învaţă.
A crede că Hristos şi Apostolii au lăsat toată învăţătura este, cred, o eroare de înţelegere şi o minimalizare a lucrării Duhului în Biserică.
Tradiţia este vie, dinamică. Noi şi noi roade ale vieţuirii sfinte, în Duhul, au fost adăugate la Comoara Bisericii de-a lungul secolelor.

Ceea ce scrii este dezvoltarea dogmatica, adica explicarea invataturii. Eu am mai avut pe forum o discutie despre aceste lucruri si atunci m-am documentat. Nu mai stiu ce link am dat atunci, am gasit acum un articol care explica detaliat deosebirea intre dezvoltarea doctrinara si dogmatica, cu ocazia asta am citit mai atent si am inteles mai bine: http://www.crestinortodox.ro/dogmati...ine-69112.html
Invatatura revelata a fost data treptat oamneilor, incepand de la Adam si Eva si pana la Hristos. Odata cu Hristos revelatia a fost completa. Dupa aceea a urmat dezvoltarea dogmatica, adica explicarea invataturii revelate, fara sa se adauge alte adevaruri.
Citez: "O prima eroare, care se face frecvent, este confuzia intre dezvol*tarea doctrinara a Revelatiei divine pana la Hristos si dezvoltarea doctrinara a Revelatiei divine de dupa Hristos, adica dezvoltarea dogmatica. Dezvoltarea dogmatica se deosebeste structural de cealalta, deoarece ea nu mai aduce adevaruri noi, nu mareste fondul revelat supranatural; ea este numai o dezvoltare for*mala de explicare, de lamurire si de insusire a Revelatiei supranaturale, nu o innoire a acesteia, sau o transformare. Dezvoltarea dogmatica este, astfel, transpunerea adevarurilor revelate in cele mai bune si adecvate conditii doctrinare, pentru o buna insusire de catre credinciosi, fara rastalmaciri, spre mantuire."
"Totul pleaca de la o confuzie regretabila, adica de la faptul ca, pentru unii, nu este lamurit inca ade*varul ca procesul revelational propriu-zis s-a incheiat o data cu Domnul nostru Iisus Hristos si el nu mai poate continua sub aceeasi forma supra*naturala."

[ioan67]

Mulţumesc pentru precizări, Cătălin.
Nu m-am referit la atingeri/inovaţii dogmatice, sper că ai sesizat.
În ce priveşte Revelaţia, pe care nu o pot reduce la Dogmatică, eu cred că e un proces neîncetat, ca şi Creaţia.
Revelaţia Dumnezeiască este neîntreruptă şi va continua, după opinia mea, până în vecii vecilor. Doar că are alte forme decât au fost punctate în Biblie şi în Dogmatică. Dumnezeu Se comunică, Se revelează pe Sine în nesfârşite moduri...
Toate cele bune,
Doamne ajută!

[ioan67]

În prealabil postat de catalin2

... procesul revelational propriu-zis s-a incheiat o data cu Domnul nostru Iisus Hristos si el nu mai poate continua sub aceeasi forma supra*naturala."

Duhul Adevărului, făgăduit de Hristos ucenicilor Săi, continuă lucrarea Domnului, în Biserică.
Dumnezeu Se relevă, necontenit şi inepuizabil, în nesfârşite nuanţe şi conţinuturi vii, pretutindeni.
Credincioşilor, cu atât mai mult. Legătura organică dintre Viţă şi mlădiţe face posibilă o necontenită rodire.
Iar cunoaşterea/cunoştinţa (ce altceva este, în fond, Revelaţia?) lui Dumnezeu e convivă cu dragostea. Celui care iubeşte i se deschide o persoană, în taina relaţiei interpersonale. I se revelează, i se descoperă. Doar omul care iubeşte pe Dumnezeu Îl şi cunoaşte, pe măsura iubirii lui pentru Domnul.
Când dragostea pentru Hristos, dimpreună cu liniştea, implicit cu smerita cugetare şi celelalte, rodesc în sufletul omului - atunci acesta se preface în rai. Şi cum va fi vreo revelaţie ştirbită acum? Duce raiul vreo ştirbire? Şi cine poate spune că această revelaţie este limitată, fie şi de Hristos? Când, dimpotrivă, El fiind tainic şi de nepătruns întrutotul, deschide sufletului celui îndrăgostit nesfârşitele drumuri ale uimirii...
Dragostea lui Dumnezeu e cunoaştere. Domnul Se relevă în nesfârşirea Lui aceluia care I S-a încredinţat întru totul.
A gândi că Revelaţia e un proces încheiat pe pământ, e gând străin de Adevăr.
Iubirea nu poate sfârşi. Dimpotrivă, firea ei este ca mereu să înceapă. Izvor al necontenitei reîmprospătări, asta-i dragostea.
Şi odată cu ea e cunoaşterea. Reînnoită, pururea.

[catalin2]

În prealabil postat de ioan67

Duhul Adevărului, făgăduit de Hristos ucenicilor Săi, continuă lucrarea Domnului, în Biserică.
Dumnezeu Se relevă, necontenit şi inepuizabil, în nesfârşite nuanţe şi conţinuturi vii, pretutindeni.
Credincioşilor, cu atât mai mult. Legătura organică dintre Viţă şi mlădiţe face posibilă o necontenită rodire.
Iar cunoaşterea/cunoştinţa (ce altceva este, în fond, Revelaţia?) lui Dumnezeu e convivă cu dragostea.

Spunem aproape acelasi lucru, desigur ca Duhul Sfant continua lucrarea in Biserica, altfel ar fi o "biserica" moarta. Doar ca eu cred ca nu ai inteles ca eu am scris despre invatatura revelata, adevarurile de credinta. Adica cele ce stau la baza Crezului si catehismului. Nu s-a mai adaugat nimic fata de ceea ce a spus Iisus (si apoi Sfintii Apostoli).

[florin.oltean75]

În prealabil postat de catalin2

Spunem aproape acelasi lucru, desigur ca Duhul Sfant continua lucrarea in Biserica, altfel ar fi o "biserica" moarta. Doar ca eu cred ca nu ai inteles ca eu am scris despre invatatura revelata, adevarurile de credinta. Adica cele ce stau la baza Crezului si catehismului. Nu s-a mai adaugat nimic fata de ceea ce a spus Iisus (si apoi Sfintii Apostoli).

Dar care este opinia ta cu privire la ceea ce a afirmat Sf. Ioan Damaschin privind natura necorporabila a Lui Dumnezeu.

Intelegem Fiinta Iisus - necorporabila.

Este aceasta o invatatura revelata?

Poate fi considerata o invatatura de credinta...sau nu?


pag.14