Sfintii

În prealabil postat de alinutzica

Probabil am sa jignesc dar nu am nici o intentie. Am o problema legata de sfinti care ma macina...si poate cineva ma poate ajuta sa imi explice mai bine.
Am o colega de religie penticostala...m-a rugat sa o ajut la biserica la ea cu un concert, ceea ce am si facut. Mergand la repetitii si mai vorbind cu ea, nu stiu cum de venise vorba de diferentele dintre religii. Ei nu cred decat in Dumnezeu iar sfintii pentru ei nu exista. Mi-a dat ca argument din cele 10 porunci, si anume "Sa nu-ti faci chip cioplit, nici alta asemanare, nici sa te inchini lor." si "Eu sunt Domnul Dumnezeul Tau; sa nu ai alti dumnezei afara de Mine".
Ma simt ca si cum as fi sceptica in privinta asta si parca simt ca gresesc foarte tare.
Un sfat, o invatatura va rog din suflet!

sunt intrebari firesti care s-au nascut in tine...intareste-ti credinta (iti recomand sa citeste cartile Sfintii nostri parinti - sunt atatea carti)...nestiinta e si asta un pacat...si incet singura ai sa-ti gasesti raspuns la toate intrebarile fara sa mai te indoiesti.

ps: vezi Parintele Arsenie Boca, P. Arsenie Papacioc, P. Cleopa, P. Iustin Parvu, P. Teofil, P. Paisie Aghioratul, Sf. Ioan Gura de Aur, Sf. Serafim de SArov si multi altii

[Mihnea Dragomir]

Biserica pe care o vedem pe pământ este unită mistic (şi euharistic) cu Biserica din Cer. Ecclesia este formată din: Ecclesia Militans şi Ecclesia Triumphans. Suntem aşteptaţi, încă de aici, de pe pământ, la acelaşi banchet euharistic la care se află sfinţii. Până ce toate locurile se vor ocupa, rolul sfinţilor la acest banchet este unul organizatoric. Mai precis, ei au următoarele două roluri principale în Biserică:
-de a fi mijlocitori pentru noi
şi
-de a fi exemple pentru noi.

Ce înseamnă că sfinţii sunt mijlocitori pentru noi ? Nu este, oare, scris că Mijlocitor este Isus ? Înseamnă că sfinţii sunt mijlocitori tot aşa cum suntem noi între noi mijlocitori, unii pentru alţii. Da, dar din cauza păcatelor noastre, se poate întâmpla ca Dumnezeu să audă, dar nu să asculte rugăciunile noastre. Fiindcă El ascultă de noi tot atâta cât ascultăm noi de El. Şi atunci, noi ne îndreptăm către sfinţi, a căror rugăciune este auzită, fiindcă ei fac parte deja din "norul de martori" de lângă Tron şi sunt bineplăcuţi Domnului. Binecuvântat fie Domnul întru sfinţii Săi !

Ce înseamnă că sfinţii sunt exemple pentru noi ? Înseamnă că toţi suntem chemaţi la sfinţenie. Să fim sfinţi, fiindcă El este sfânt ! Pe de altă parte, meritele acestor sfinţi sunt aşa de mari, încât noi abia sperăm să ajungem la 10 % din drumul făcut de ei. Nu-i nimic, important este să nu fim pe lângă drum, ci pe el ("in statu viae"). De nu vom fi urcat la înălţimile lor atunci când ceasul socotelilor va suna pentru noi, Biserica va suplini pentru noi tot aşa cum o mamă iubitoare cu mulţi copii ia de la un frate mai mare ce are mai mult decât îi este necesar şi dă acelui frate care încă nu a apucat să prindă cheag, dacă e copil bun şi nu unul rătăcit, care să spună "nu vreau Darurile tale!".

De aceea, cultul sfinţilor are mare importanţă pentru mântuirea noastră. În principiu, dacă am fi curaţi şi am păstra lună haina de banchet primită la Botez, nu am avea nevoie de niciun sfânt. De fapt, nici de Împărtăşanie nu am mai avea nevoie. Nici de rugăciuni. Dar, suntem bolnavi. Biserica este locul bolnavilor care caută tămăduirea, iar cei tămăduiţi înaintea noastră sunt de mare, mare ajutor.

[Savonarola]

În prealabil postat de alinutzica

Ei nu cred decat in Dumnezeu iar sfintii pentru ei nu exista.

Nici noi creştinii ortodocşi nu credem decât în Dumnezeu, iar sfinţii sunt fraţii noştri mai mari şi care pot mijloci pentru noi, în anumite condiţii, şi anume de căinţă sinceră, rezolvarea sau ameliorarea unor probleme şi asta dacă Dumnezeu consideră de cuviinţă. Sfinţii sunt exemple de urmat cu anumite condiţii, în sensul că nu tot ceea ce ei au spus este în mod necesar adevărul deplin. Sfatul meu este însă să faceţi apel direct la Dumnezeu şi să vă schimbaţi gândirea şi modul de viaţă dacă într-adevăr pretindeţi că aveţi vreo tangenţă cu creştinismul ortodox.

[Savonarola]

Îmi cer scuze că intervin off-topic.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

De nu vom fi urcat la înălţimile lor atunci când ceasul socotelilor va suna pentru noi, Biserica va suplini pentru noi tot aşa cum o mamă iubitoare cu mulţi copii ia de la un frate mai mare ce are mai mult decât îi este necesar şi dă acelui frate care încă nu a apucat să prindă cheag, dacă e copil bun şi nu unul rătăcit, care să spună "nu vreau darurile tale!".

Zău? Şi transferul ăsta pe ce baze (biblice) se face? Sau nu aveţi aşa ceva? Şi cum va avea loc această deposedare? Cine poate să susţină asemenea aberaţii?

Ce să suplinească Biserica, prietene Dragomir? Dacă este un copil bun şi frate, mai mic ce-i drept, ce ar trebui să suplinească Biserica? Nu are cheag? Despre ce "cheag" vorbeşti prietene?

În principiu, dacă am fi curaţi şi am păstra lună haina de banchet primită la Botez, nu am avea nevoie de nici un sfânt. De fapt, nici de Împărtăşanie nu am mai avea nevoie.

Asta este erezie în toată regula.

[catalin2]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Pe de altă parte, meritele acestor sfinţi sunt aşa de mari, încât noi abia sperăm să ajungem la 10 % din drumul făcut de ei. Nu-i nimic, important este să nu fim pe lângă drum, ci pe el ("in statu viae"). De nu vom fi urcat la înălţimile lor atunci când ceasul socotelilor va suna pentru noi, Biserica va suplini pentru noi tot aşa cum o mamă iubitoare cu mulţi copii ia de la un frate mai mare ce are mai mult decât îi este necesar şi dă acelui frate care încă nu a apucat să prindă cheag, dacă e copil bun şi nu unul rătăcit, care să spună "nu vreau Darurile tale!".

Ca tot vorbeam de invataturi gresite din alte culte, aceasta e o invatatura gresita din catolicism bazate pe invatatura eronata a meritelor.
In principal din cauza acestei invataturi s-au despartit protestantii de catolici, crtiticand vanzarea indulgentelor, adica a meritelor obtinute de alti sfinti.

Invatatura ortodoxa spune ca faptele sunt conditia de crestere in sfintenie, fiecare avand dupa moartea fizica o slava mai mare sau mai mica, in functie de cat s-a nevoit. Chiar in Rai sunt mai multe locasuri, in functie de slava dobandita. O scurta paralela intre ortodoxie si catolicism in privinta faptelor am gasit aici: http://www.crestinortodox.ro/dogmati...ica-68843.html

[catalin2]

În prealabil postat de Savonarola

Asta este erezie în toată regula.

Asta porneste tot de la conceptia catolica. Din ce am citit in link catolicii spun ca firea umana nu a fost afectata de pacat, nu s-a produs nicio modificare. Protestantii au ajuns in partea opusa, au spus ca firea umana a cazut total din cauza pacatului stramosesc.
Dreapta invatatura ortodoxa spune ca firea umana nu a ramas la fel si nici nu a decazut total, ci s-a degradat. Astfel credinciosul botezat are nevoie constant de Sfanta Impartasanie pentru ca firea sa degradata nu e capabila sa mearga drept fara ajutorul harului, fiecare pacat stirbind firea aceasta.

Aceasta spune si catehismul ortodox:
"Dar harul nu e de trebuinta numai la inceputul mantuirii omului, ci si dupa aceea, tot timpul. Omul nu se poate intari niciodata in bine in asa fel ca sa nu mai aiba pe urma trebuinta de har. Binele statornic si curatia deplina a omului sunt un rod nu numai al omului, ci si al harului, nu numai al unuia sau al altuia."

[florin.oltean75]

În prealabil postat de penticostalul

Penticostalii si ceilalti (neo)protestanti îi respecta si pe Sfantul Pavel si pe Sfantul Petru.
Ii respecta pe toti ceilalti crestini care merita numele de sfinti.

Nu îi respecta inchinandu-se inaintea lor ci incercand sa le calce pe urme.
Aceasta este cea mai inalta forma de respect si cinstire care se poate da sfintilor.

As vrea sa raspundeti sincer:

Inclinati capul in fata unei persoane pe care o intalniti si o respectati?

Ce credeti ca este de fapt inchinarea, in esenta ei?

[glykys]

Alinutzica, as mai vrea sa iti spun ca ieri a fost o zi foarte speciala foarte mine: a fost ziua Sfintei Parascheva. Bunicuta mea a avut foarte mare evlavie la acea sfanta, deoarece a ajutat-o enorm in aceasta viata si nadajduiesc ca si dincolo. In cinstea ei, a tinut post negru in fiecare vineri, de cand avea vreo 30 de ani pana in ziua in care a murit, asa de mult a iubit-o. Ieri, la Sfanta Liturghie, biserica de cartier era plina, iar parintele a explicat de ce mergem noi la biserica in zilele sfintilor importanti, de ce le facem praznic si de ce ii cinstim: ca sa le multumim pentru toate cate ne-au dat, nu doar ca sa le cerem lucruri mai mult sau mai putin folositoare. Ii cinstim pentru viata lor cuvioasa si Ii dam astfel slava Domnului pe care ei L-au slujit cel mai bine. Ai vazut la TV cata lume a stat in ploaie si in frig 10-15 ore la coada la moaste? crezi ca oamenii aia nu aveau ce face acasa? Au vrut si ei sa isi aduca micul omagiu Sfintei, sa faca o jertfa pentru ea.

Noi vorbim aici, iti recomandam ce sa citesti pentru a-ti intari cunostintele si pentru a sti cum sa te aperi de atacurile sectare, dar sa stii ca adevarata credinta se traieste.

Sfintii sunt acele persoane care pe pamânt s-au ostenit si s-au straduit sa câstige împaratia cereasca, trecând în viata de dincolo "întrarmati cu credinta si nadejdea în Dumnezeu, încalziti de focul dragostei si învesmântati cu podoaba faptelor bune", "persoane care au atins cele mai înalte culmi de traire crestina si de desavârsire morala… luceferi mult luminosi ai crestinatatii, mostenitori ai împaratiei ceresti, locuitori ai raiului, flori nevestejite ale Bisericii lui Hristos” .
Sfintii sunt aceia care fac legatura între cer si pamânt, între Dumnezeu si credinciosi. Ei "se alatura îngerilor pentru ridicarea imnelor de slava Sfintei Treimi, ei sunt de fata la înfricosata si fara de sânge jertfa a Sfintei Împartasanii”. Îngerii si sfintii împreuna constituie "Biserica Cereasca” triumfatoare, al carei cap este Hristos. Sfinţii s-au distins printr-o viaţă curată şi cu adevărat creştină, au suferit pentru credinţa în Hristos, au avut merite deosebite în propovăduirea Cuvântului lui Dumnezeu şi în organizarea Bisericii.

ps: Sfintii Parinti sunt modele de urmat in viata noastra...sunt daruri de la Dumnezeu pentru a nu ne pierde credinta...Sfintii sunt candele ce ard neincetat si tin vie credinta

[Yasmina]

Ieri,pe cand ascultam Acatistul Sf.Parascheva am citit mai multe despre desfasurarea procesiunii de la Iasi si amintindu-mi de vremurile cand cadeam in genunchi sa ma rugam in fata moastelor unor Sfintii din tara,mi-am pus intrebarea pt prima data daca este normal sa veneram intr-atat niste oseminte,ramasite umane??
Pana la urma,ne inchinam lor...facem cruce,le sarutam sau cadem in genunchi in fata lor...
Pe de o parte ar fi normal,pt ca ei Sfintii au fost situati duhovniceste acolo unde noi doar nadajduim,speram sau cateodata chiar nu putem cuprinde cu mintea noastra limitata sacrificiile supraomenesti de care ei au fost in stare!In plus,datorita faptului ca au fost oameni ca si noi sunt mai apropiati de natura noastra si cred ca sunt cei mai buni mijlocitori pt noi...

Si totusi,exista aceasta rezerva in folosirea tuturor protocoalelor (aceleasi)pe acre le folosim si pt.Dumnezeu. Adica daca te duci in vizita in castelul unui imparat se presupune ca lui ii vei arata cea mai mare onoare si nu vei cadea in genunchi in fata tuturor slujitorilor lui,indiferent de rang.
Imi pare rau ca nu-mi amintesc decat vag despre ingenunchierea unui personaj biblic in fata unui inger in care exista urmatoarea replica"scoala-te frate si nu-mi ingenunchea mie ca si eu sunt slujitor ca si tine!"

In fine,aceste intrebari apar dintr-o insuficienta cunoastere asa ca personal ii rog pe cei mai"avansati"sa ne indrume.