Ateismul (part 2)

[informatorul]

În prealabil postat de ioanna

Bun, deci ateii cred ca Dumnezeu nu exista, asa cum credinciosul crede ca Dumnezeu exista, ambii neavand o dovada efectiva, deci exista si o doza de subiectivism in credinta fiecaruia, pe langa toate argumentele logice pe care ambii le aduc, pentru a-si intari convingerea proprie. Necredinta este o premiza a vietii, in aceeasi masura ca si credinta.

Spui ca ateul agnostic nu are cunoasterea spirituala, deci consideri ca “spiritualul” e o metafizica abstracta, respingi din start la nivelul intelectului experienta spirituala pentru ca aceasta nu se poate dovedi ? Personal consider ca nu trebuie sa punem problema "exista sau nu exista Dumnezeu", ci daca am sau nu nevoie de Dumnezeu, am nevoie de cunoastere spirituala. Din aceasta necesitate rezida si credinta.

mai inainte ti-am spus ca nu ai nevoie de dovezi ca sa nu crezi ceva, ca sa nu crezi trebuie sa nu fi convins
si da, nu ai cum sa dovedesti lipsa ta de credinta si nici credinta
cum imi dovedesti tu mie ca nu crezi ca pamantul e elipsoid?
cum iti dovedesc eu tie ca eu cred ca pamantul e elipsoid?

(cred fiind cuvantul cheie)

legat de experiente spirituale da, ai dreptate, fac aia

sunt oameni acuma care ei sunt convinsi ca au fost rapiti de extraterestrii din cauza "experientelor spirituale", sora bunicii mele era convinsa ca in fiecare seara vin oameni la ea acasa si o ataca, venea la bunica mea si ii arata pe piele unde ea zicea ca o taiat-o atacatorii, dar nu avea nici o vanataie, nimic
daca treceai seara pe langa casa ei auzeai cum tipa "NUUUU!! LASA-MA IN PACE!!"
desi becu era deschis si evident nu se intampla nimic, era totul in mintea ei

[ioanna]

În prealabil postat de informatorul

mai inainte ti-am spus ca nu ai nevoie de dovezi ca sa nu
sunt oameni acuma care ei sunt convinsi ca au fost rapiti de extraterestrii din cauza "experientelor spirituale", sora bunicii mele era convinsa ca in fiecare seara vin oameni la ea acasa si o ataca, venea la bunica mea si ii arata pe piele unde ea zicea ca o taiat-o atacatorii, dar nu avea nici o vanataie, nimic
daca treceai seara pe langa casa ei auzeai cum tipa "NUUUU!! LASA-MA IN PACE!!"
desi becu era deschis si evident nu se intampla nimic, era totul in mintea ei

Eu nu le-as numi pe aceaste experiente spirituale, m-am referit la viata autentica. Probabil daca ai un fond religios, insa mai ales daca esti receptiv la superstitii, iti poti induce viziuni, din cauza fricii ti le imaginezi. Esti singur, vezi umbrele copacului care se reflecta pe perete si tresari noapte din pat , gandindu-te ca e o prezenta externa la tine in casa, doar ai "auzit tu ca spiritele bantuie nu stiu ce" :)

[informatorul]

O intrebare buna ar fi "Cum diferentiezi intre un om care comunica cu Dumnezeu de un om care crede ca comunica cu Dumnezeu?"

[ioanna]

Comunicarea cu Dumnezeu presupune o relatie intima si personala. Omul poate "comunica" cu Dumnezeu doar daca in om s-a refacut “chipul” lui Dumnezeu, daca e purificat total, nu intr-o stare de pacat. Comunicarea e defapt „contopirea” cu Dumnezeu, transcenderea iluziei "desertaciunii" acestei lumi si dizolvarea mintii prin identificare cu constiinta divina, e o stare permanenta de beatitudine ce aduce liniste sufletului. Religia e expresia unui mister trait personal, iar adevarata religiozitate consta in comportament, care trebuie sa fie deschis si altruist, sa nu uiti caldura si bunatatea ce o datorezi semenului de langa tine, fie si ateu :)

[informatorul]

În prealabil postat de ioanna

Comunicarea cu Dumnezeu presupune o relatie intima si personala. Omul poate "comunica" cu Dumnezeu doar daca in om s-a refacut “chipul” lui Dumnezeu, daca e purificat total, nu intr-o stare de pacat. Comunicarea e defapt „contopirea” cu Dumnezeu, transcenderea iluziei "desertaciunii" acestei lumi si dizolvarea mintii prin identificare cu constiinta divina, e o stare permanenta de beatitudine ce aduce liniste sufletului. Religia e expresia unui mister trait personal, iar adevarata religiozitate consta in comportament, care trebuie sa fie deschis si altruist, sa nu uiti caldura si bunatatea ce o datorezi semenului de langa tine, fie si ateu :)

Eviti sa raspunzi la intrebare. Voi reformula ca sa se potriveasca cu noua ta explicatie.
Cum diferentiezi o persoana care are o relatie intima si personala cu Dumnezeu de un om care crede ca are o relatie intima si personala cu Dumnezeu?
Cum diferentiezi un om purificat total de un om care crede ca e purificat total?
Cum diferentiezi un om in care s-a refacut "chipul" lui Dumnezeu de un om care crede ca in el s-a refacut "chipul" lui Dumnezeu?

Pe principiu "cum deosebesti o persoana care a fost rapita de extraterestrii de o persoana care crede ca a fost rapita de extraterestrii"

[Man Teo]

În prealabil postat de informatorul

As dori sa incep prin a spune ca ateismul nu este o religie.
Threadul acesta este pur cu scop informativ deoarece am observat din celalalt thread ca oamenii nu stiu ce e un ateu.
Ateism = lipsa de credinta in zei. Atat.
Ca sa te poti numi ateu, tot ce trebuie sa faci e sa nu crezi in zei.
Nu trebuie sa respecti nimic.
In celalalt thread oamenii se intrebau ce cred ateii si raspunsul e simplu:
Singuru lucru care il au in comun e ca nu cred in zei.
Pot fi pro-avort, anti-avort, pot fi spirituali sau nu, pot crede in extraterestrii sau nu, pot crede absolut orice si sa fi ateu, atata timp cat nu cred in zei.

Ateul este cel ce crede in binele facut de el, spune ca are dreptul sa judece si se fereste de creatie. Ateul stie ca daca i-si pune o umbrela deasupra capului e bine pentru el, ploaia e judecata astfel, si chiar vede ca nu-l ploua, pentru ca are credinta ca umbrela e buna.
Daca in credinta asta v-a creste copii lui, atunci in cateva generatii de atei, la prima ploaie pe nepoti, acestia se vor imbolnavi negresit, si vor spune micutii, ce rece a fost ploaia.
Credinciosul crede in binele ploii, si spune ca ploaia e buna si e viata de sus, pentru viata de jos, oricat de rece ar fi. In cateva generatii de credinciosi, ei asa tare vor iubi ploaia, ca vor canta dupa Creatorul lor.
Bine ca te-am gasit, prietene

[Man Teo]

În prealabil postat de Man Teo

Ateul este cel ce crede in binele facut de el, spune ca are dreptul sa judece si se fereste de creatie. Ateul stie ca daca i-si pune o umbrela deasupra capului e bine pentru el, ploaia e judecata astfel, si chiar vede ca nu-l ploua, pentru ca are credinta ca umbrela e buna.
Daca in credinta asta v-a creste copii lui, atunci in cateva generatii de atei, la prima ploaie pe nepoti, acestia se vor imbolnavi negresit, si vor spune micutii, ce rece a fost ploaia.
Credinciosul crede in binele ploii, si spune ca ploaia e buna si e viata de sus, pentru viata de jos, oricat de rece ar fi. In cateva generatii de credinciosi, ei asa tare vor iubi ploaia, ca vor canta dupa Creatorul lor.

Pierderea credintei e atunci cand cel ce sta in caldura, nu o da mai departe si nu o imparte.
Credinta e atunci cand cel ce sta in frig, crede in caldura lui Dumnezeu chiar daca nu o vede.

Bine ca te-am gasit, prietene

[Asive_rationalul]

Sau, explicatia care este in perfecta concordanta cu briciul lui occam (foarte tare dracia), nu exista, nu putem sa-l vedem pentru ca nu e, nu putem sa-l simtim pentru ca nu e, nu putem sa vorbim cu el pentru ca nu e si nici el nu vorbeste cu noi din acelasi motiv.
Pentru ca daca ar exista, asa bun si iubitor, nu si-ar lasa "copiii" sa sufere in iad o eternitate pentru ca el nu li s-a aratat. Asta , sau , ca sa-l citez pe Friedrich Nietzsche : Dumnezeu e mort.

[ioanna]

sau pentru a simti ai nevoie in primul rand de credinta, de la afirmatia "eu cred" se poate declanseaza mecanismul interior. Cum sa constientizezi starea de comuniune cu Dumnezeu din moment ce tu nu crezi?

Ca tot suntem pe topicul dedicat ateismului, hai ca postez un citat care-l defineste cel mai bine pe omul ateu, zic eu:

" Sunt un ateist, un ateist absolut. Mi-a luat mult timp pana sa pot afirma. Am fost un ateist timp de ani de zile,dar am avut impresia ca nu este demn de un intelectual sa spuna ca este ateist, deoarece aceasta presupune o cunoastere care nu exista. Cumva, era mai bine sa spuna ca este umanist sau agnostic. M-am decis intr-un final ca sunt o fiinta sentimentala, nu doar rationala. Emotional, sunt un ateist.Nu am dovada sa demonstrez ca Dumnezeu nu exista, dar am o banuiala atat de puternica ca nu exista, incat nu vreau sa-mi irosesc timpul" ( Isaac Asimov)

[Asive_rationalul]

În prealabil postat de ioanna

sau pentru a simti ai nevoie in primul rand de credinta, de la afirmatia "eu cred" se poate declanseaza mecanismul interior. Cum sa constientizezi starea de comuniune cu Dumnezeu din moment ce tu nu crezi?

Am crezut. Nu s-a intamplat nimic. Am inceput sa ma indoiesc. Am renuntat la credinta.