Hipnoza... Exista asa ceva in psihologie?

[catalin2]

În prealabil postat de antiecumenism

hipnoza stiintifica,medicala...

Exista hinoza buna si hipnoza rea? Mie mi s epare ca e la fel ca diferenta intre magia alba si magia neagra. Hipnoza nu a fost inventata de psihologie sau medicina. E de fapt transa existenta in multe religii. Intotdeauna cei din acele religii, practici, intrau in transa ca sa vina in contact cu spiritele.
Avem cateva exemple de hipnoza si in cartea despre Parintele Paisie Aghioritul, de exemplu povestirea cu transa creata de fachirul din Asia. Sau capitolul despre autohipnoza: http://www.sfaturiortodoxe.ro/marii-...utohipnoza.htm

[laurastifter]

În prealabil postat de cristiboss56

Trebuie lamurita marea-mica confuzie dintre ce este si cu ce se ocupa :Psihiatrul-Psihologul-Psihoterapeutul si apoi sa vedem cine este "vinovat" , dar il avem pe Ioan Cezar care cu siguranta ne va lumina in a vedea a cui e "vina" in practicarea hipnozei , dar psihologul in sine nu se ocupa cu astfel de "pacate "!
Deci :
PSIHIATRUL e medic, a terminat medicina și un rezidentiat de psihiatrie (iatros inseamna medic, asa ca „medic psihiatru” e un pleonasm), el se ocupa cu diagnosticul si tratamentul tulburarilor psihice, asa cum sunt ele catalogate in diverse clasificari (ICD, DSM).
PSIHOLOGUL a absolvit o facultate de psihologie si se ocupa, generic, cu studiul mintii umane. In realitate, o asemenea intreprindere este mult prea vasta, asa ca de obicei pshiologii se specializeaza in diverse ramuri: psihopatologie (studiul anomaliilor psihologice), psihologie comportamentala, sociala, educationala, chiar si psihologie industriala. Lista continua si e foarte lunga. Psihopatologii sau psihologii clinicieni, vin si ei in contact cu ceea ce noi numim „pacienti”, contribuind la evaluarea acestora.
PSIHOTERAPEUTUL e o persoana care, fiind deja medic sau psiholog (avand uneori chiar alta pregatire de asistent social la teolog), a mai facut o formare, una aparte: o scoala de psihoterapie. Apoi a practicat, sau practica, o psihoterapie supervizata. Primul psihoterapeut oficial a fost Freud si prima scoala de psihoterapie a fost psihanaliza, insa astazi exista multe scoli de psihoterapie, multe divergente, toate avand insa in comun o relatie cu clientul (psihoterapeutul are clienti, nu pacienți) ce implica doar conversatia, comunicarea si nu medicamentele sau alta forma de terapie medicala. In Romania exista o Federatie Romana de Psihoterapie, la care sunt afiliate multe scoli majore de psihoterapie

Doamne ajută!
Aţi scris aşa: "...dar psihologul in sine nu se ocupa cu astfel de "pacat
Nu am avut nicidecum intenţia de a-i acuza pe psihologi în general sau ştiinţa psihologiei! Doamne fereşte! Îmi cer scuze faţă de psihologii de pe forum dacă, în mesajul meu, am făcut (fără să-mi dau seama) vreo afirmaţie tendenţioasă la adresa acestei ştiinţe. Consider psihologia drept un domeniu deosebit de interesant şi util, în special pentru cei care caută îndrumare, consiliere, terapie pentru problemele sufleteşti. Chiar am văzut recent un reportaj despre psihoterapia practicată pentru copiii autişti şi am rămas profund impresionată de modul în care aceşti copilaşi pot fi integraţi în societate, pot duce o viaţă normală datorită psihologilor care-i ajută.
În mesajul precedent doar am pus întrebarea dacă există, într-adevăr, hipnoză practicată în mod ştiinţific sau totul ţine de domeniul fanteziilor şi al exagerării... pentru că îmi părea foarte dificil de crezut că o persoană poate căpăta, doar prin anumite cuvinte şi gesturi, o influenţă atât de mare asupra conştiinţei altora. Ştiam că hipnoza se poate realiza doar cu acordul celui care urmează să intre în transă, dar... tot mi se părea neverosimil. :)
Este foarte utila clarificarea termenilor "psihologie", "psihoterapie" si "psihiatrie". Imi erau cunoscute aceste informatii despre diferentele dintre cele 3 notiuni (psiholog, psihoterapeut si psihiatru), dar este posibil ca multe persoane sa nu le stie si, din acest motiv, consider ca sunt foarte utile si interesante precizarile dvs.

Multumesc mult pentru raspuns.

Doamne ajuta!

[laurastifter]

În prealabil postat de cezar_ioan

Mai intai, Laura, as vrea sa iti ofer o mica informatie: in psihologie vorbim, printre multe altele legate de sugestie, de doua feluri de hipnoza: paterna si materna. Nu e foarte exact ce o sa spun, insa atat cat intuiesc/presupun despre nevoile tale de informare legat de subiect, cred ca e binevenit sa spun ca tu te referi de fapt la hipnoza paterna.
Ce insemana asta, in doua vorbe si nu foarte exact: ca persoana care induce transa intervine oarecum in forta, bazindu-se pe autoritate si fiind foarte directiv, sa zicem poruncitor (desi nu e prea corect termenul). O astfel de abordare intalnim in practica judiciara cand un suspect refuza sa fie compliant si avem indicii ca ascunde date relevante pentru rezolvarea unui caz. In general oamenii vad in hipnoza tocmai acest gen de interventie, de infringere a vointei celui hipnotizat.
Exista insa si hipnoza materna: aceasta tine mult de dorinta expresa a persoanei de a fi hipnotizata, de convingerea ei ca va intra in starea de transa cu ajutorul terapeutului, de increderea totala ca sugestia va functiona spre binele propriu etc. Sugestiile solicita din plin colaborarea celui care doreste sa intre in transa, acordul e total, se lasa libertatea deplina subiectului de a construi asa cum doreste lumea subiectiva a transei, mizam pe participarea lui deplina. Nu suntem directivi ci folosim sugestii de constructie activa a starii proprii din partea subiectului. Evident tonul e cald, vocea blanda (mai ales cand lucram cu oameni grav traumatizati).

Dar pentru ce folosim hipnoza?
Uneori in scop diagnostic, pentru a descoperi o informatie inaccesibila in starea de constiinta lucida. Foarte frecvent, aceste discutii sunt inregistrate, nu numai din motive care tin de etica, cat si pentru a comenta apoi pe marginea lor impreuna cu clientul.
Dar ce fel de continuturi psihice voim sa obtinem prin hipnoza? Evident, continuturi latente, adinc tainuite in inconstient (nu in subconstient!). Care sunt deci inaccesibile constiintei in mod direct, intrucat daca ar fi constiente, nici nu am mai numi inconstientul ca inconstient...
Lucruri uitate, din varii motive, pot iesi la suprafata prin hipnoza: informatii simple si seci (unde am pus cheile sau scrisoarea sau banii etc.; ce am spus, cu exactitate, intr-o anumita imprejurare etc.). Uneori stari mai complexe, trairi emotionale, atitudini bine tainuite in inconstient din varii motive care tin de iconomia vietii psihice personale. Evenimente importante insa care sunt insuportabile emotional in starea de constiinta deplina, lucida.

In hipnoza, constiinta nu este cu totul abolita, cum zicea absolventa de psihologie pe care o aminteai (a comis o inexactitate importanta) ci este modificata, sau "alterata" (termen nefericit). Adica, desi omul e deplin constient de ce i se intampla (isi da seama, functia cognitiva e pastrata integral), functia volitiva a constiintei este pasata in responsabilitatea terapeutului. Cel hipnotizat ar putea sa aleaga sa refuze transa, dar prefera sa n-o faca. Asista la ce traieste, oarecum in surdina, inmanusat ca-n vata, e un fel de spectator relativ pasiv la ceea ce traieste in planul constiintei sale. Seamana cu visul, cand sunt constient ca visez si ce visez, insa nu pot schimba derularea faptelor, nu impun eu traiectoria visului intrucat in starea de somn paradoxal vointa mea e neputincioasa, astfel incat eu doar asist ca un spectator la propriul vis. Seamana, din cate stiu si cu extazul, cel putin in parte.

Doamne ajută!
Vă mulţumesc mult pentru răspuns, mi-aţi clarificat toate nelămuririle.
În legătură cu ceea ce m-aţi întrebat într-un mesaj precedent (ce mi-a venit să iniţiez topic-ul...), da, îmi dau şi eu seama că a fost o idee nepotrivită, am creat polemici total inutile. De acum înainte voi fi mai atentă la temele pe care le abordez pe forum.

Doamne ajută!

@catalin2:
Supărarea lui Cezar o găsesc justificată, având în vedere că el nu-şi dă cu părerea, ci vorbeşte despre un domeniu pe care-l cunoaşte, practicându-l. A explicat de mai multe ori - şi sunt de acord cu punctul lui de vedere - că e greşit să se extindă competenţa cuiva peste domeniul altuia, că n-ar trebui să-i spună teologul psihologului ce este psihologia, după cum nici invers. Dacă sunt un bun tâmplar, n-o să te învăţ cum se croieşte o haină dacă tu asta faci de-o viaţă.

Tu demonizezi orice câştig al modernităţii, crezând că e de la cel rău, căutând binele, adevărul, ortodoxia în trecut. Respingi ştiinţa atunci când ţi se pare că îţi ameninţă soliditatea edificiului în care te-ai închis pentru a-ţi proteja ceea ce consideri a fi dreapta credinţă. Vei ajunge, la limită, să respingi evidenţele (aşa cum destul de mulţi deja o fac), optând pentru realitatea pe care ţi-ai construit-o. Iar dacă ne e teamă că temelia ar putea să ne fie zdruncinată de adevărurile ştiinţei, ar trebui să ne gândim la ce a spus Domnul: poate am clădit pe nisip, poate nu ne-am pus temelia pe El.

O teologie care refuză ştiinţa, după cum cu mirare constat că se întâmplă adesea pe forum, e la fel de periculoasă ca şi o ştiinţă care respinge teologia: ambele suferă de autosuficienţă. În trecut n-a fost aşa, teologii stăpânind bine ştiinţa vremurilor lor; de altfel, şi astăzi adevăraţii teologi au un interes deosebit pentru ştiinţă, găsind în ea înţelesuri noi, confirmări ale credinţei.

E bine ştiut, când e vorba de psihologie, omul e încercat de frică. Ne temem de psiholog ca de unul care ştie despre noi ceea ce noi nu ştim, care ne poate pune în faţă o oglindă în care nu vrem să ne vedem, care poate, eventual, să ne arate fundamentele şubrede ale unei false credinţe pe care o avem. Şi într-un fel cred că e justificată teama sau neîncrederea, atâta vreme cât nu-i cunoaştem intenţiile eventual ascunse pe care le are, cât nu ştim ce vrea să facă în sufletul nostru. Pentru că mulţi, câştigând posibilitatea de a manipula, o fac fără scrupule - şi mă gândesc aici mai ales la campaniile publicitare sau electorale.
Dar atunci când psihologul este credincios, când şi-a închinat el însuşi viaţa lui Hristos, cred că ştiinţa lui nu poate să ne fie decât de folos, ajutându-ne să ne cunoaştem mai bine fricile, bolile, patimile şi să sporim duhovniceşte.

Am vazut la tv unele emisiuni de divertisment, in care un grup de tineri erau hipnotizati si pusi in diferite situatii: ori plimbau o lesa, crezand ca e vorba de un catel; sau un tip puternic se lua la intrecere cu o babuta: cu cat se straduia el sa o invinga pe babuta, cu atat mai slab era si era invins, spre deliciul publicului.

La o vreme dupa aceste spectacole, au fost reactii din partea specialistilor, care au atras atentia asupra pericolului, care exista la acest fel de hipnoza: dupa 2 saptamani persoanele, care fusesera hipnotizate, au intrat automat in acea stare de hipnoza. Specialistii avertizau asupra acestui pericol.

Cezar, poti sa ne explici carui fapt se intampla acest lucru?
Dar daca hipnoza e facuta profesional, se poate intampla acelasi lucru, adica sa reintre in stare de hipnoza automat dupa o vreme?
As mai vrea sa stiu daca se poate crea o dependenta de hipnotizator.

[antiecumenism]

În prealabil postat de N.Priceputu

Supărarea lui Cezar o găsesc justificată, având în vedere că el nu-şi dă cu părerea, ci vorbeşte despre un domeniu pe care-l cunoaşte, practicându-l. A explicat de mai multe ori - şi sunt de acord cu punctul lui de vedere - că e greşit să se extindă competenţa cuiva peste domeniul altuia, că n-ar trebui să-i spună teologul psihologului ce este psihologia, după cum nici invers. Dacă sunt un bun tâmplar, n-o să te învăţ cum se croieşte o haină dacă tu asta faci de-o viaţă.


E bine ştiut, când e vorba de psihologie, omul e încercat de frică. Ne temem de psiholog ca de unul care ştie despre noi ceea ce noi nu ştim, care ne poate pune în faţă o oglindă în care nu vrem să ne vedem, care poate, eventual, să ne arate fundamentele şubrede ale unei false credinţe pe care o avem. Şi într-un fel cred că e justificată teama sau neîncrederea, atâta vreme cât nu-i cunoaştem intenţiile eventual ascunse pe care le are, cât nu ştim ce vrea să facă în sufletul nostru. Pentru că mulţi, câştigând posibilitatea de a manipula, o fac fără scrupule - şi mă gândesc aici mai ales la campaniile publicitare sau electorale.
Dar atunci când psihologul este credincios, când şi-a închinat el însuşi viaţa lui Hristos, cred că ştiinţa lui nu poate să ne fie decât de folos, ajutându-ne să ne cunoaştem mai bine fricile, bolile, patimile şi să sporim duhovniceşte.

-aici nu e vorba despre psihologie in general ci numai de hipnoza; normal ca si psihologia are beneficiile ei; problema care se pune este daca hipnoza psihologica ,medicala este buna dar privind lucrurile din punct de vedere crestin; pt ca poate sa vindece anumite chestii hipnoza medicala dar poate face rau sufleteste,si psihologii -care majoritatea cred ca nu sunt credinciosi-nu-si dau seama de aceste consecinte;
-cel mai bine cred ca ar trebui explicate diferentele dintre hipnoza oculta sa zic asa care e igur demonica si cea medicala; eu sunt curios cum se invata tehnicile de hipnotizare dpdv medical; de ex cum l-a invatat pe Ioan Cezar Prof. Irina Holdevici care se stie ca a lucrat cu securitatea si a practicat yoga; deci e clar ca l-a invatat o hipnoza de tip demonic.

[antiecumenism]

În prealabil postat de catalin2

Exista hinoza buna si hipnoza rea? Mie mi s epare ca e la fel ca diferenta intre magia alba si magia neagra. Hipnoza nu a fost inventata de psihologie sau medicina. E de fapt transa existenta in multe religii. Intotdeauna cei din acele religii, practici, intrau in transa ca sa vina in contact cu spiritele.
Avem cateva exemple de hipnoza si in cartea despre Parintele Paisie Aghioritul, de exemplu povestirea cu transa creata de fachirul din Asia. Sau capitolul despre autohipnoza: http://www.sfaturiortodoxe.ro/marii-...utohipnoza.htm

-pai intr-un fel exista diferente: hipnoza rea care e cea oculta,demonica ,yoghina,e clar- si tu si eu am dat exemple doar de acest fel
-si exista zice Ioan Cezar hipnoza in care vrei sa vindeci un pacient deci clar nu ai intentia de ai face rau,acum nu stiu daca aceasta hipnoza medicala nu are consecinte negative dpdv sufletesc,crestin

[antiecumenism]

http://sanatate.ele.ro/Medicina-Alte...rezultate.html

Hipnoterapia: boli tratate si rezultate

ce boli pot fi tratate?

"Dependenta de tutun este una din bolile cele mai frecvente tratate prin hipnoterapie. Renuntarea la fumat se reuseste uneori dintr-o singura sedinta, cheia reusitei fiind in primul rand motivatia pacientului. Fara determinare si vointa, exista toate sansele sa-ti aprinzi o tigara imediat dupa ce iesi din cabinet.

Regasirea somnului. Terapeutul foloseste sugestia directa pentru a te ajuta sa invingi insomniile.

Anxietatea este tratata, dar si neplacerile aparute odata cu ea: rontait de unghii, stres, angoase, tulburari obsesiv-compulsive, balbaieli.

Ti-e frica de dentist , de paianjeni sau de avion? Hipnoterapia poate fi solutia problemelor tale! Se obtin rezultate bune in tratarea fobiilor.

Hipnoza folosita cu rol de calmant: in durerile cronice. Hipnoterapeutul te poate ajuta sa-ti focalizezi atentia asupra altor puncte din corp, si sa nu mai bagi in seama durerea.

Bolile legate mai mult sau mai putin de stres pot fi tratate prin hipnoza: eczeme, psoriazis , hipertensiune, bruxism, probleme intestinale.

Hipnoterapia ca anestezic: nu este folosita decat pentru interventii de scurta durata si nu foarte complicate, cum ar fi extractia dentara."





-intrebarea este merita tratate aceste boli (chiar daca se pot trata prin hipnoza medicala) sau nu; adica nu exista riscul unor consecinte negative mai ales dpdv crestin,sufletesc ?

[Marcel_Ionut]

Recent am citit o cartea Parintele Paisie si marii initiati ai Indiei si acolo vorbeste despre mai multe, budism, mind control, si printre care si hipnoza, si din ce am citit am vazut ca nu este de gluma cu asa ceva, acolo e lucrarea demonilor, uite am gasit fragmentul din carte

http://www.crestinortodox.ro/carti-o...rul-80887.html

Prof. Ioan Vladuca si Pr. Justin Petre - Despre vindecarile paranormale

https://www.youtube.com/watch?featur...&v=H_Tt-S_N9Rw

Virgiliu Gheorghe - Dezvoltarea şi funcţionarea creierului

https://www.youtube.com/watch?v=A37e...eature=related