Ajunul Craciunului, cand preotul vesteste Nasterea Domnului

[glykys]

Sunt tare emotionata, cred ca e prima data cand preotul vine la noi cu icoana Nasterii chiar in Ajunul Craciunului, seara. Pana acum veneau in saptamana antemergatoare Craciunului - multe blocuri, multe locuinte...

Cum nu frecventez biserica din zona mea de circumscriptie, m-am bucurat tare mult sa primesc, printre sarmale si crengi de brad, un parinte pe care nu il cunoasteam, care a binecuvantat casa si nu a vrut deloc sa primeasca bani. Sa reflectam mai mult si sa pretuim slujitorii Domnului care isi sacrifica timpul pe care ar trebui sa il petreaca cu familia, ducand in casele oamenilor vestea Nasterii Domnului. Sa le deschidem usile caselor si sa ne deschidem si noi sufletele, sa nu se intoarca inapoi mahniti!



Din articolul de pe site:



Ajunul Craciunului, cand preotul vesteste Nasterea Domnului
Tot in ultima zi a postului Craciunului, preotul umbla pe la casele credinciosilor cu icoana Nasterii Domnului, spre a vesti maritul praznic al Intruparii Fiului lui Dumnezeu din Fecioara Maria. Din punct de vedere liturgic, putem spune ca aceasta traditie, a umblatului cu icoana, este un fel de slujba in afara zidurilor bisericii. Este o slujba savarsita pe ulite si pe stradute, prin curti si prin case, pe la ferestre si pe la usi. Precum odinioara facea crainicul, parintele se straduieste a anuta in tot locul si pe tot omul o mare veste: Dumnezeu se face om, ramanand insa Dumnezeu! Astfel, singurul lucru nou sub soare se arata vrednic de o asemenea mare vestire.
Fiecare preot vesteste Nasterea Domnului in parohia lui. In functie de marimea parohiei, preotul poate incepe sa umble cu icoana mai devreme sau mai tarziu. Astfel, la sate, aceasta vestire se petrece chiar in ajunul Craciunului, pe cand la orase, unde parohiile sunt mai mari si credinciosii mai numerosi, preotii incep sa umble cu icoana ceva mai devreme.








Cu aceasta ocazie, imi cer iertare de la toti forumistii carora le-am gresit cumva candva. Nasterea Domnului cu bucurie si cu sanatate!

[antiecumenism]

Nașterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii Lumina cunoștinței; că întru dânsa cei ce slujeau stelelor, de la stea s-au învățat să se închine Ție, Soarelui dreptatii, și să Te cunoască pe Tine, Răsaritul cel de sus, Doamne, slavă Ție.

[Ekaterina]

Aceasta practica se respecta mai mult in manastiri. Astazi am fost cu cei mici la manastirea Cernica si am vazut cum un parinte mergea cu icoana pe la chilii. Asa cum ai spus si tu, parintele de la biserica din cartier vine cu o saptamana inainte (din motive lesne de inteles).

[cristiboss56]

http://www.youtube.com/watch?v=R4VZT4Q_fy4

[arwein]

http://www.historia.ro/exclusiv_web/...stii-odinioara

1. În zilele acelea a ieşit poruncă de la Cezarul August să se înscrie toată lumea.
2. Această înscriere s-a făcut întâi pe când Quirinius ocârmuia Siria.
3. Şi se duceau toţi să se înscrie, fiecare în cetatea sa.
4. Şi s-a suit şi Iosif din Galileea, din cetatea Nazaret, în Iudeea, în cetatea lui David care se numeşte Betleem, pentru că el era din casa şi din neamul lui David.
5. Ca să se înscrie împreună cu Maria, cea logodită cu el, care era însărcinată.
6. Dar pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca ea să nască,
7. Şi a născut pe Fiul său, Cel Unul-Născut şi L-a înfăşat şi L-a culcat în iesle, căci nu mai era loc de găzduire pentru ei.
8. Şi în ţinutul acela erau păstori, stând pe câmp şi făcând de strajă noaptea împrejurul turmei lor.
9. Şi iată îngerul Domnului a stătut lângă ei şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor, şi ei s-au înfricoşat cu frică mare.
10. Dar îngerul le-a zis: Nu vă temeţi. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul.
11. Că vi s-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David.
12. Şi acesta va fi semnul: Veţi găsi un prunc înfăşat, culcat în iesle.
13. Şi deodată s-a văzut, împreună cu îngerul, mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând:
14. Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!
15. Iar după ce îngerii au plecat de la ei, la cer, păstorii vorbeau unii către alţii: Să mergem dar până la Betleem, să vedem cuvântul acesta ce s-a făcut şi pe care Domnul ni l-a făcut cunoscut.
16. Şi, grăbindu-se, au venit şi au aflat pe Maria şi pe Iosif şi pe Prunc, culcat în iesle.

Ajunul Craciunului - Teodor Danalache - http://www.crestinortodox.ro/craciun...ui-128014.html

"Ajunul Craciunului este ultima zi de post din Postul Nasterii Domnului. Acest post, care incepe in ziua de 15 noiembrie si se incheie in ziua de 24 decembrie, ne aduce aminte de patriarhii si dreptii Vechiului Testament, care au petrecut timp indelungat, in post si rugaciune, asteptand venirea lui Mesia, Mantuitorul lumii.

Daca primele 39 de zile ale acestui post sunt mai usoare, din punct de vedere alimentar, intre ele existand mai multe zile in care Parintii Bisericii au randuit "dezlegare la peste", cea de-a patruzecea zi a postului este una de aspra postire, adica de ajunare. Obiceiul de a ajuna in aceasta ultima zi a postului este consemnat inca din secolul al IV-lea.

Astfel, in ajunul Craciunului, fiecare credincios ajuneaza dupa putere, pana la Ceasul al IX-lea (ora 15.00), nimic mancand. In unele zone, credinciosii ajuneaza pana mai tarziu, asteptand rasaritul luceafarului de seara, in amintirea stelei care a vestit magilor Nasterea Domnului.

Dupa ceasul pranzului, spre seara, se obisnuieste sa se manance grau fiert, amestecat cu fructe si miere, in amintirea postului Prorocului Daniel si al celor trei tineri din Babilon (Daniel 1, 5-16). Aceasta zi de post aspru mai aminteste si de postul tinut odinioara de catehumenii care, in seara acestei zile, erau botezati si impartasiti pentru prima data cu Sfintele Taine, in cadrul Liturghiei Sfantului Vasile cel Mare.

In seara zilei de ajun, credinciosii obisnuiesc sa manance o mancare dulce, numita in popor "Scutele lui Iisus". Cu faina, apa si sare se framanta niste lipii subtiri care se coc pe plita. Acestea se inmoaie intr-un sirop dulce (apa cu miere sau zahar) si se presara cu nuca macinata.

Ajunul Craciunului, zi de colindat

Nasterea Domnului este anuntata in lume de crestini prin colinde, primii care pornesc cu colindatul, in dimineata de Ajun, fiind copiii si tinerii. Acestia sunt primiti de crestini cu mere, nuci, covrigi si cu acele turte numite "Scutecelele lui Hristos". Pentru ca pana dupa Sfanta Liturghie din ziua de Craciun este inca post, colindatorii trebuie si ei primiti cu daruri de post (covrigi, turte, nuci, fructe).

Ajunul Craciunului, cand preotul vesteste Nasterea Domnului

Tot in ultima zi a postului Craciunului, preotul umbla pe la casele credinciosilor cu icoana Nasterii Domnului, spre a vesti maritul praznic al Intruparii Fiului lui Dumnezeu din Fecioara Maria. Din punct de vedere liturgic, putem spune ca aceasta traditie, a umblatului cu icoana, este un fel de slujba in afara zidurilor bisericii. Este o slujba savarsita pe ulite si pe stradute, prin curti si prin case, pe la ferestre si pe la usi. Precum odinioara facea crainicul, parintele se straduieste a anuta in tot locul si pe tot omul o mare veste: Dumnezeu se face om, ramanand insa Dumnezeu! Astfel, singurul lucru nou sub soare se arata vrednic de o asemenea mare vestire.

Fiecare preot vesteste Nasterea Domnului in parohia lui. In functie de marimea parohiei, preotul poate incepe sa umble cu icoana mai devreme sau mai tarziu. Astfel, la sate, aceasta vestire se petrece chiar in ajunul Craciunului, pe cand la orase, unde parohiile sunt mai mari si credinciosii mai numerosi, preotii incep sa umble cu icoana ceva mai devreme.

Ajunul Craciunului modifica randuiala liturgica

In ajunul Craciunului se citesc "Ceasurile Imparatesti" si se savarseste Liturghia Sfantului Vasile cel Mare unita cu Vecernia. In cadrul acestor slujbe sunt randuite spre citire mai multe profetii din Vechiul Testament privind Nasterea Domnului.

Daca ajunul Craciunului cade intr-o zi de sambata sau dumnica, slujba numita "Ceasurile Imparatesti" se muta in vinerea dinainte, aceasta zi devenind "zi aliturgica", adica zi in care nu se savarseste Sfanta Liturghie". Aceasta slujba a Ceasurilor este numita astfel deoarece, in lumea bizantina, la aceasta participau si imparatii, iar la noi se aduna in biserica toata familia domneasca.

Daca ajunul Craciunului cade in zilele de luni pana vineri, in ziua de ajun se va savarsi Liturghia Sfantului Vasile cel Mare, iar in ziua praznicului se va savarsi cea a Sfantului Ioan Gura de Aur. Daca ajunul va cadea insa intr-o zi de sambata sau duminica, in ziua de ajun se va savarsi Liturghia Sfantului Ioan Gura de Aur, iar in ziua praznicului se va savarsi cea a Sfantului Vasile cel Mare unita cu Vecernia.

Ajunul Craciunului, prilej de bucurie si rugaciune

Dupa noaptea de ajun, trei zile la rand, in toate bisericile se savarseste Sfanta Liturghie. Din pricina bucuriei marelui praznic al Nasterii Domnului, s-a randuit ca in perioada cuprinsa intre Craciunului si Boboteaza sa nu se faca ingenuncheri si plecaciuni. Exceptie fac insa canoanele primite de la duhovnic, savarsite in taina camerei fiecaruia.

"Fecioara astazi pe Cel mai presus de fiinta naste si pamantul pestera Celui neapropiat aduce. Ingerii cu pastorii slavesc si magii cu steaua calatoresc, ca pentru noi S-a nascut prunc tanar, Dumnezeu Cel mai inainte de veci."

"Nasterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, rasarit-a lumii lumina cunostintei. Ca intru dansa cei ce slujeau stelelor de la stea s-au invatat sa se inchine Tie, Soarelui dreptatii, si sa Te cunoasca pe Tine, Rasaritul cel de sus. Doamne, slava Tie!""

Hristos Se naste, slaviti-L,
Hristos din ceruri, intampinati-L,
Hristos pe pamant, inaltati-va,
Cantati Domnului tot pamantul si cu bucurie popoare laudati-L, ca S-a preaslavit!



Ajunul Craciunului, ultima zi de suferinta! - Teodor Danalache - http://www.crestinortodox.ro/sarbato...ta-138775.html

Neputinta de a mai iubi este cel mai mare chin pe care il poate suferi omul, precum si durerea de a nu fi iubit de nimeni. Din lipsa iubirii si din iubirea ramasa fara raspuns se nasc toate suferintele omului. Cand acest chin este privit in perspectiva vesniciei, el devine si mai de neindurat pentru cel care il simte.

Iisus Hristos, insa, da marturie despre o iubire statornica si vesnica, care nu poate sa nu iubeasca sau sa lipseasca de raspuns pe cel iubit. Evanghelia ne spune: "Atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, incat pe Unul-Nascut Fiul Sau L-a dat, ca oricine crede in el sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica" (Ioan 3, 16). Aceasta este forma deplina a iubirii lui Dumnezeu pentru om: Intruparea, iar mai apoi Jertfa suprema a Fiului Sau Unul-Nascut.

Ajunul Craciunului, ultima zi de suferinta!

Capacitatea de a nu uita a celui care iubeste este una dintre cele mai deosebite calitati ale iubirii. Toti vrem sa nu fim uitati de cei pe care ii iubim. Exista in aceasta neuitare o iubire care alunga orice teama si orice neliniste. Ne impartasim neincetat cu viata celor de langa noi, fara a ne pierde identitatea, intr-un drum nesfarsit, pana dincolo de moarte. Acest lucru ne aduce liniste, caci simtim cum facem parte dintr-un intreg care, centrat in Dumnezeu, nu se poate risipi vreodata.

Toti ne descoperim identitatea in bucuria comuna a Nasterii lui Iisus Hristos. Oricat ne-am stradui, nu putem sa ne indepartam de taina originii noastre si de comuniunea in care am fost saditi. Pentru aceasta, cu cat se adauga timp vietii noastre, cu atat simtim ca traim o tot mai mare taina, cea a nasterii continue si a trecerii, prin moarte, catre adevarata si unica noastra viata.

Intruparea Fiului lui Dumnezeu, din Fecioara Maria, aduce cu sine o bucurie deosebita de a trai viata, bucurie lipsita de acea teama a sfarsitului (teama de moarte). Nascandu-se cu trup, Fiul lui Dumnezeu ne arata ca nu exista sfarsit, ci doar nasteri pentru vesnicie. Doar traind aceasta viata ca nastere pentru vesnicie putem sa nu vedem in plecarea (moartea) celor de langa noi sfasiere interioara sau tristete.

Fiului lui Dumnezeu se face Om pentru ca noi sa nu mai suferim chinurile neiubirii. Doar avand certitudinea ca orice om care crede in Unul Nascut are viata vesnica, putem sa vedem in Nasterea Sa "cat de mult a iubit Dumnezeu lumea". Astfel, nascut in Hristos, prin Botez, omul nu se mai inspaimanta de conditia trupului sau muritor, avand sufletul nascut pentru vesnicie.

Nasterea Fiului descopera taina iubirii Tatalui.

Nasterea lui Hristos alunga, deci, toata suferinta neiubirii.

Nasterea Domnului sa va aduca binecuvantare si bucurii duhovnicesti.

http://www.interferente.ro/images/st...%20animata.gif

[Copacel]

În prealabil postat de antoniap

Nasterea Domnului sa va aduca binecuvantare si bucurii duhovnicesti.

http://www.interferente.ro/images/st...%20animata.gif

auzi ai observat ceva ? ca virgule colindele sunt de fapt rugaciunii cantate?
mai ales " O ce veste minunata ".