Despre sminteala (si dezbinare)

În prealabil postat de OmuBun

A fi credincios este o calitate pe care e greu s-o gasesti cu adevarat, iar cine spune ca indeplineste TOATE conditiile pentru a fi placut Sfintei Treimi, adica nu mai are nimic de invatat ci doar de invatat pe ceilalti, se amageate amarnic.

Scoala credintei dureaza toata viata pentru fiecare dintre cei care doresc sa aprofundeze, sa se lase sfintiti de Dumnezeu, dar unii incheie "cursurile" mai devreme si abandoneaza "scoala" considerand ca stiu destule, sunt suficient de buni sau de sfinti.

Profetul Isaia probabil ca avea si el asemenea noua o parere destul de buna despre sine pana cand in viziune il vede pe Domnul si abia atunci realizeaza cum este si striga "Sunt pierdut, sunt un om cu buze necurate". S-a prabusit inaintea lui Dumnezeu toata sfintenia lui, toata invatatura lui, toate predicile lui, toate au cazut la pamant inaintea Creatorului.

Nu avem nimic sa-i demonstram lui Dumnezeu, El ne stie cine suntem fiecare, insa fata de oameni avem datoria de a relationa cat mai bine, cat mai frumos cu putinta, sa ne implicam, sa ajutam, atunci facem voia Celui de Sus, cand vorbele devin fapte. In pilda, datornicul pe care Stapanul il iarta nu face asa ceva ci se duce si pune mana in gatul celui care-i datora o nimica toata. Stim cu totii ce s-a intamplat, Stapanul a aflat si a pus sa fie adus inapoi acest om care nu a stiut sa se comporte si sa traiasca pe masura harului de care a avut parte.