Dumnezeu, Patrie, Famile - Page 100

Igor_Paslusnik · #**991** 28.06.2015, 23:34:52

Citat:

În prealabil postat de Mosh-Neagu

@ Igor (Emilian), din pacate n-ai inteles nimic. Dar NIMIC! Lungul tau mesaj poate fi facut franjuri, crede-ma, desi pare plin de bunavointa. Nimic nu este relevant, fiindca vorbim in abstract, nu fiindca stim ce spunem.
Un singur amendament: Iubirea NU e virtute, ci simtire!!! Cum te-ai putea forta sa... iubesti? Tu ai indoieli asupra altora ca inteleg anumite aspecte la care faci aluzie, dar te tradezi in urmatoarele fraze cand dovedesti tuturor ca vorbesti "din carti" nu din suflet, ca si cum ai fi trait pe pielea ta, efectul unor "lectii", depasirea unor ispite sau chiar caderea in ele si "nuiaua" din clipa urmatoare... Nu. Teorie si litera de lege sfanta, dar din pacate neduhovniceasca. De aceea am spus si continui sa cred sincer asta: cei ca tine L-au rastignit pe Mantuitor, fiindca au crezut in lege in mod fanatic, asa cum faci tu. Nici ei nu omorau! Aveau lege! Dar au strigat in cor: "Rastigniti-L! Rastigniti-L!!" Citeste Evangheliile si plangi, fiindca este cu adevarat de plans. Ce am facut eu sa fiu crestin-ortodox? Nimic! Dimpotriva, ma lupt cu tot felul de ganduri care stiu ca nu-mi apartin! Nu merit nimic, dar daca tot primesc, ce-as putea altceva sa fac, decat sa multumesc. Evreii erau la fel de mandri ca tine, stiindu-se popor ales, si cu lege faceau... fara-de-lege!!! Daca ar fi simtit smerenia lui Moise si a lui Avraam, in toate madularele lor, L-ar fi iubit pe Tatal, asa cum sustineau ca-L iubesc, si asa cum si tu, biet naiv, sustii. Dar erau orbi si surzi si tocmai de aceea, vorbind de Iubire, nu o cunosteau fara de smerenie, fiindca altfel nici nu se mai punea problema sa nu-L recunoasca pe Hristos. Ce le lipsea lor? Harul, frate Emilian, harul! Numai prin har, auzi foarte clar graiul Ingerului Pazitor si citesti in sufletele oamenilor fara niciun pic de efort, nu fiindca vrei tu, ci fiindca "ti se transmite"!
Despre Origen, am spus sa nu mai vorbim. Nu stiu de unde ai dedus tu ca-l sustin. Din curiozitate, descoperind la Sf.Ioan Scararu anumite atentionari, am dorit sa aflu mai multe... Omul fara har, este fals si paradoxal. Orice om. Vezi exemplele din viata: poti sa primesti mereu, mereu de la cineva, de toate, si pe toate le uiti. Dar nu uiti niciodata momentul cand ti s-a refuzat!!! Asa si cu Origen!!! Cauta, te rog, fara ura si fara partinire si afla TOATA osteneala lui Origen si nu mai fa aluzii la calamitati in materie de har (Arie, Nestorie si toata panoplia - despre Evagrie, sper sa nu te referi la Evagrie Ponticul ca iarasi esti pe-alaturi). Cand vei avea certitudinea unui singur suflet mantuit (si nu ma refer la al tau), vei primi primul semn de smerenie adevarata si abia de atunci incepe razboiul. La tine, deocamdata, ceea ce vedem noi, este o parodie cu pretentii de "jertfa"! De aceea am spus sa nu aluneci (se pare ca uneori trebuie sa ti se deseneze sa "descifrezi" mesajul) fiindca procedand astfel, Dumnezeu ii va ingadui vrajmasului sa... te cearna maruntel, si nu stiu daca chiar ai habar ce inseamna sa-l provoci pe vrajmas, prin... mandrie! Invata sa taci, invata sa asculti, invata sa treci dincolo de soaptele lui care te indeamna sa crezi ca ai tot dreptul si chiar meritul sa vorbesti si sa judeci astfel. El stie bine unde vrea sa ajungi tu, numai tu nu stii. INCA!!!
Mantuire sa ne dea bunul Dumnezeu!

Frate drag Neagu,
Un creştin conştient, lucid la minte, ştie că nu se poate mândri, că nu are cu ce. Deci n-am cu ce să mă mândresc. Toate sunt de la Dumnezeu. Tot binele, înţelepciunea care o am, e de la Dumnezeu, nu-i a mea. Cu ce să mă mândresc? Că o am? Dar nu pot, că nu-i a mea. Tot ce avem bun, ne-a fost dat împrumut, suntem administratori, începând de la trupul nostru, cu tot ce e în noi, până la ce e lângă noi: soţie, copii, averi, casă, etc. Nimic nu-i al nostru. Nu ne putem mândri. Dumnezeu poate lua ce-i al Lui, oricând: trupul nostru, copii noştri, soţie, averi, casă, tot. E al Lui. Noi, când primim, e o răsplătire şi-o obligaţie în acelaşi timp. Răsplătire, sau mângâiere, ajutor spre mântuire, şi obligaţie să nu ne lipim inima de ele, să înmulţumi binele dat, şi de a şi la alţii tot ce avem noi, spre slava lui Dumnezeu, adică spre cinstea, respectul, iubirea, dorirea, lui Dumnezeu. (soţia nu se dă, dar se descoperă în caracterul şi personalitatea ei, calităţile ei, spre slava lui Dumnezeu).
Frate Neagu, când Hristos trebuie mărturisit, tocmai asta vor dracii: să tăcem. ba să nu tăcem ! Să trigăm de pe acoperişul casei, cum spune Biblia. Iar cu Origen am terminato. Văd că eşti în înşelare şi nu te pot ajuta, fiindcă nu vrei să fi ajutat. Ţi-am spus: tot binele care îl vedem noi la Origen, îl găsim în întregime, ba chiar însutit mai mult, la Sfinţii Părinţi, iar pentru otrava cu care ne oferă Origen acel bine, ne lipsim de Origen. Când pui o picătură de venin întrun pahar cu apă şi bei apa, mori? Desigur. Aşa-i şi cu Origen. Dar eşti orb şi nu vezi şi refuzi să vezi. Crezi că dacă ai frăţia ta, 55 de ani şi 2 copii, nu poţi cădea şi nu poţi fi înşelat? Nu spun că eu nu cad, dar acolo unde pot, te ajut şi te sprijin şi îţi arăt, că am primit de la Dumnezeu şi am ce să-ţi arăt, e de la El, Dumnezeu lucrează prin oameni, şi prin mine, ca să ajute pe cei care trebuiesc ajutaţi. Bine, trebuie să vrea şi ei să primească ajutorul.
Revin: toate virtuţiile şi patimile sunt simţiri. Nu spune că iubirea e simţire. Şi ura e simţire. Iubirea nu are definiţie. Când spunem că e virtute, e cel mai copilăresc mod de a defini iubirea. Te forţezi să iubeşti, când ştii că trebuie, dar nu poţi. "Pacea lui Dumnezeu, care covârşeşte toate mintea".
Ai o sensibilitate foarte frumoasă, lucru pentru care trebuie să ai mai mare grijă să nu cazi în mândrie, că vezi Doamne, ai o vârstă şi pentru asta ai o autoritate. Ai. Dar nu în toate. Mereu avem de învăţat unii de la alţii. Atunci când spui că de la un om, nu ai ce să înveţi, atunci ai căzut întrun hău, lipsit de iubire.
Da, recunosc, Îl răstignesc pe Mântuitorul în fiecare zi, prin păcatele mele, dar un lucru să ştii sigur: prin libertatea de la Dumnezeu, prin librul albitru, prin împreună lucrarea cu pronia lui Dumnezeu, în fiecare zi, caut să-mi înmulţesc iubirea. Şi virtuţiile cât pot. Şi asta cu putere de la Dumnezeu. Prin încercări, prin ispite, prin căderi, prin acele răstigniri ale Mântuitorului. Tu te crezi drept? Virtuos? Tu nu-l răstigneşti pe Hristos? Atunci de ce vorbeşti prostii? "Litera ucide, duhul face viu", spune Biblia. Ştim asta amândoi. Atunci care-i scopul dialogului nostru? Vrei să mă denigrezi? Vrei să mă smereşti? Lasă pe Dumnezeu să ne smerească. Noi, hai să ne construim unii pe alţii, în Hristos, să ne ajutăm, să nu ne împiedicăm în "realizări", anume vârsta, copii, studiile, eu nu vreau să mă laud cu nimic, decât cu neputinţele mele, ca să fiu ajutat şi să ajut şi eu pe alţii când le văd neputinţele lor. Asta trebuie să facă creştinii. Nu e nimic greşit în asta.
Dacă frăţia ta n-ai făcut nimic ca să fi creştin ortodox, eu nu am acceptat aşa uşor, am studiat, ca să fiu sigur pe ce cred. Alţii abandonează Ortodoxia, alţii o descoperă. Aşa că să faci ceva pentru Ortodoxia ta, şi pentru a aduce, a înmulţi, a arăta Ortodoxia, anume Creştinismul cel pur şi sfânt, şi altor oameni, să-L mărturisim pe Hristos.

Am scris destul. Că iar spui că scriu mult. Şi ca să-ţi port neputinţa, cum ne cheamă Biblia să facem, scriu mai puţin. Iartă-mă.

Hristos în mijlocul nostru.

Mosh-Neagu · #**992** 29.06.2015, 01:34:45

Citat:

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Iar cu Origen am terminato. Văd că eşti în înşelare şi nu te pot ajuta, fiindcă nu vrei să fi ajutat. Ţi-am spus: tot binele care îl vedem noi la Origen, îl găsim în întregime, ba chiar însutit mai mult, la Sfinţii Părinţi, iar pentru otrava cu care ne oferă Origen acel bine, ne lipsim de Origen. Când pui o picătură de venin întrun pahar cu apă şi bei apa, mori? Desigur. Aşa-i şi cu Origen.

Mai omule, ai un entuziasm coplesitor. Foloseste-l cu spor. Spui ca ai studiat? Ce, frate? Ce dascali ai avut de vorbesti astfel? Carui duh slujesti si de ce te feresti sa afli Adevarul?
Citeste frate ca acum ai sursele la indemana: Incerc sa citez doar mici franturi, poate te mei temperez cumva:
Origene s-a născut pe la anul 185, la Alexandria, în Egipt, într-o familie crestină. Tatăl său, Sfântul Leonida, care a fost martirizat sub împăratul Septimius Severus, în anul 203, si care i-a fost primul său învătător, i-a insuflat gustul pentru citirea si studierea Sfintei Scripturi, gust pe care l-a păstrat întreaga viată. În cursul persecutiilor crestine sub Septimius Severus, din anii 202 â 203 si-a dorit să fie si el martir, dar datorită mamei sale, care i-a ascuns îmbrăcămintea, nu a putut părăsi casa si în acest fel a fost salvat de la moarte
(...)
A dus o viată foarte austeră, si exagerând austeritatea s-a castrat. Episcopul Demetrius a condamnat acest act al lui Origene si a refuzat să-l hirotonească, dar l-a lăsat în fruntea scolii. Marea lui greseala, facuta din inselarea diavolului. Dar la Dumnezeu e judecata, nu la om. Taci si asculta/citeste mai departe!
În anul 203, la vârsta de 18 ani, este asezat în fruntea scolii catehetice Didascaleion din Alexandria, de către episcopul Demetrius al Alexandriei, în urma edictului lui Septimius Sever, când Clemente Alexandrinul, care conducea pe atunci Scoala, a fost nevoit să o părăsească. Si-a dedicat viata întreagă scolii. Si-a câstigat pe elevii săi nu numai prin stiinta sa vastă, dar si prin viata sa virtuoasă. A călătorit la Roma, pentru a cunoaste această Biserică foarte veche, unde a ascultat o omilie a Sfântului Hippolyt[2]. La vârsta de 25 de ani a început să studieze limba ebraică. Faima sa a trecut granitele tării. În urma persecutiei dezlăntuite de împăratul Caracalla, prin anii 215 sau 216 s-a refugiat în Cezareea Palestinei, fiind invitat de către episcopii din Cezareea si din Ierusalim să predice în bisericile lor. Demetrius, episcopul său, a fost nemultumit de acest fapt, mai ales că Origene nu era preot, dar l-a invitat să-si reia locul în fruntea scolii. Pe la anul 218, Iulia Mammea, mama împăratului Alexandru Sever l-a chemat în Antiochia, pentru a-l cunoaste personal. De acolo, se reîntoarce la Alexandria, unde trăieste până în anul 230. Este perioada cea mai fecundă din viata sa. Scrie, în această perioadă, Hexaplele si Octaplele, iar către anul 230 îi apare opera sa cea mai importantă, Peri-Archon. Pentru a media unele neînelegeri dintre biserici, Origene pleacă în Ahaia (Grecia), la Atena. De aici pleacă în Cezareea Palestinei, unde a fost hirotonit preot de către episcopii Teoctist de Cezareea si Alexandru al Ierusalimului, fără stirea episcopului său, desi era iregular, autovătămat, datorită faptului că se castrase. În acele biserici din Cezareea Palestinei si din Ierusalim nu existau canoane care să interzică preotirea celor castrati. Reîntors la Alexandria, a fost judecat de către un sinod, fiind găsit vinovat de încălcarea canoanelor bisericesti privitoare la hirotonire. A fost înlăturat de la scoala alexandrină si exilat, iar apoi a fost depus din preotie, fapt comunicat tuturor bisericilor si, mai cu seamă, Bisericii din Roma. În anul 232, Biserica din Roma a confirmat, într-un conciliu, verdictul dat de conciliul condus de episcopul Demetrius al Alexandriei Egiptului. Fiind alungat din Egipt, s-a dus în Palestina, la episcopii care îl hirotoniseră si s-a stabilit în Cezareea Palestinei, unde a deschis o scoală teologică. Aceasta întrecea prin faimă scoala de la Alexandria, prin caracterul ei stiintific si care a atras numeroase personalităti ale epocii: Grigore Taumaturgul[3], Atenodor, fratele său, Firmilian din Cezareea[4]. Aici, Origene a predat 20 de ani, până la sfârsitul vietii sale, definitivându-si operele începute la Alexandria, Hexaplele Čsi Octaplele. Tot la Cezareea, Origene a redactat respingerea lucrării lui Celsus[5], Discursul adevărat[6]: Contra Celsum, unde se oglindeste inima unui apostol, preocupat îndeosebi de convertirea sufletelor si de a face bine decât de a purta ură unui adversar. În anul 238 a mers în Cezareea Capadochiei, pentru a-l vizita pe Firmilian, iar în 244 a mers în Arabia pentru a-l converti pe Berilus de Lostra, un eretic modalist[7]
(...)
Au existat eretici ai vremii care si-au argumentat pozitiile prin autoritatea lui Origene, cărora Sfântul Vasile cel Mare si Sf. Grigore de Nazianz le-au răspuns că Origene fusese înteles incorect. S-a putut sustine, astfel, că Triada plotiniană "Unu" - Intelect Suflet - se regăseste în gândirea lui Origene: "Unul" lui Plotin a fost identificat în lucrarea Despre principii (Peri archon) cu Dumnezeu-tatăl, de unde concluzia că Tatăl este suprafiintial.

Nu fi nici naiv, nici dus de valul rautatilor vremii. Repet, la Dumnezeu este judecata, dar in balanta vietii lui Origen, trebuie pusa osteneala si dragostea lui reala pentru Hristos. Ca vrajmasului i s-a ingaduit sa-l ispiteasca mai mult decat a putut duce la un moment dat, trebuie sa ne lamurim foarte clar in acest sens: el n-a murit avand acele convingeri cum ca si diavolul se poate mantui. Si-a marturisit greseala si a cerut celor de dupa el sa revizuiasca micile lui rataciri. Dar de aici si pana la impatimirea pe care-o avem impotriva unui om care si-a trait intreaga viata in slujba Mantuitorului Hristos, mie mi se pare un gest total neintelept.
Pana la urma, dupa ce vei citi cu rabdare ce ti-am pus la dispozitie, intra si pe site-ul care ne ingaduie noua sa ne exprimam o parere sau alta si citeste ceea ce se scrie pe-aici, legat de munca lui Origen.

http://www.crestinortodox.ro/religie...ana-71755.html

Citat:

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Revin: toate virtuţiile şi patimile sunt simţiri.

Frate, iarta-ma te rog, dar unele lucruri te depasesc. O virtute se dobandeste prin staruinta sau prin har. Iubirea este dumnezeire. Ea ESTE sau NU ESTE. Punct. Smerenia se dobandeste. Rabdarea se dobandeste. Si viciul se dobandeste... Pana si ura se dobandeste. Si dispretul. Si mandria. Si vanitatea... Iubirea e DUNMEZEU. E adancul fiintei noastre. Ea este acolo, in sufletul fiecarui om, din clipa zamislirii lui, chiar nascut in pacat! E puterea de a plange sau de a rade. Ea, Iubirea, cuprinde la un loc toate virtutile, de la smerenie, intelepciune, frumusete morala pana la sacrificiu si jertfa. Ea e pacea de care omul fuge inconstient, alegand varianta unei vieti egoiste...
In rest, ce sa mai spun? Eu nu cred ca contez in perimetrul acesta virtual. Daca mai spun uneori cate ceva, este doar o reactie de acceptare sau respingere pentru ceea ce simt, fara pretentii teologice. Nu vreau sa te denigrez fiindca nu acesta este scopul unui crestin, ci sa te rog in felul meu sa fii mai ponderat in condamnarea celor care au fost aparati de cei pe care-i cinstim atat de mult: Sf Ioan Gura de Aur, Sf Vasile cel Mare, Sf Grigorie Taumaturgul ("Deci, mergând Sfântul Grigorie către Origen împreună cu prietenul său Fermian, s-au pus pe învăţătură şi au petrecut la dânsul vreme îndelungată. Apoi s-a întors în patria sa, Neocezareea.")...
Iata si un scurt fragment din definirea origeniana a lui Dumnezeu in "Despre principii":
"nenascuta fiind aceasta (fiinta) e si nepieritoare, intreaga, neclintita si fara capat; nici nu era, nici nu va fi, de vreme ce e acum laolalta, una si neintrerupta. Ce obarsie i-ai putea gasi? Ce fel si de unde ar putea creste? Caci n-am sa te las sa spui, nici sa gandesti ca s-a putut ivi din nefiinta; nu se poate intr-adevar spune, nici gandi ca ceea ce nu este este... Nici divizibila nu-i, pentru ca e toata la fel; nici unde nu se afla un mai mult ori un mai putin in stare sa-i impiedice continuitatea, ci toata e plina de fiinta... Ci nemiscata in hotarele unei cumplite legaturi, sta fara inceput si fara sfarsit. Aceeasi in aceeasi stare; zabovind, zace in sine si astfel neclintita ramane locului".
Studiu cu folos, frate Emiliane, si fara patima! Nu trebuie sa-l adulam pe Origen si nici sa-i facem icoane la care sa ne inchinam, dar sa acceptam ca orice om este supus pacatului si ispitelor. Asa cum sustii ca o iubesti pe Sf Maria egipteanca, care daca ar fi trait in jurul nostru inainte de a-i da Maicuta Domnului sansa sa se mantuiasca, noi am fi judecat-o si dincolo de mormant, tot asa sa procedam si cu Origen, care de bine de rau, a avut drept discipoli multi dintre acei care au devenit mari sfinti in calendarele ortodoxe... Pana si pentru asta trebuie sa intelegem ca Dumnezeu l-a absolvit de ratacirile lui, fie si numai pentru rugaciunile sfintilor amintiti mai sus si nu numai ei!!!

Igor_Paslusnik · #**993** 29.06.2015, 03:53:03

Citat:

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Mai omule, ai un entuziasm coplesitor. Foloseste-l cu spor. Spui ca ai studiat? Ce, frate? Ce dascali ai avut de vorbesti astfel? Carui duh slujesti si de ce te feresti sa afli Adevarul?

Nu fi nici naiv, nici dus de valul rautatilor vremii. Repet, la Dumnezeu este judecata, dar in balanta vietii lui Origen, trebuie pusa osteneala si dragostea lui reala pentru Hristos. Ca vrajmasului i s-a ingaduit sa-l ispiteasca mai mult decat a putut duce la un moment dat, trebuie sa ne lamurim foarte clar in acest sens: el n-a murit avand acele convingeri cum ca si diavolul se poate mantui. Si-a marturisit greseala si a cerut celor de dupa el sa revizuiasca micile lui rataciri. Dar de aici si pana la impatimirea pe care-o avem impotriva unui om care si-a trait intreaga viata in slujba Mantuitorului Hristos, mie mi se pare un gest total neintelept.
Pana la urma, dupa ce vei citi cu rabdare ce ti-am pus la dispozitie, intra si pe site-ul care ne ingaduie noua sa ne exprimam o parere sau alta si citeste ceea ce se scrie pe-aici, legat de munca lui Origen.

http://www.crestinortodox.ro/religie...ana-71755.html

Frate Neagu,
Ferească Dumnezeu, că numai prostii ai scris. E poate cel mai neteologic şi înşelat post ce l-am citit la frăţia ta. Să mă ierţi te rog, îţi scriu cu dragoste, fie că vrei să crezi sau nu.
Ce profesori am avut? Ecumenişti, în mare parte, la facultate. Dar am fost autodidact. Mi-am luat singur de profesori pe Sfinţii Părinţi.
Şi ce rezolvi că mi-ai dat pe scurt, viaţa ereticului Origen? Îmi schimbi părerea despre el? Tu nu pricepi, că nu e părerea mea, ci e părerea Sfintei Biserici a lui Hristos, care l-au condamnat pe Origen, la Sfântul Sinod al V-lea Ecumenic? Alături de Evagrie Ponticul şi Didim cel orb, care au ridicat erezii despre o preexistenă a sufletelor, căderea lor în trup i "restaurarea universală" (sau apocatastază), ceea ce ar însemna negarea libertăii umane, predestinaţie şi alte erori de gândire, nu pricepi?
N-are legătură viaţa unui eretic, cu ereziile lui. Orice eretic, e bine intenţionat şi are o viaţă cât de cât curată şi e un om inteligent. Dar uite, că devine eretic. Sfânta Biserică a lui Hristos, cu cele 9 Sfinte Sinoade Ecumenice, a hotărât clar cine şi de ce este eretic. Dacă vrei crezi şi urmezi, dacă nu, nu crezi şi nu urmezi. Consecinţele le vezi frăţia ta, mai târziu.
Da, la Dumnezeu este judecata, care judecată e exprimată prin glasul Sfinţilor Părinţi, prin Sfintele Canoane, învăţăturile şi scrierile părinţilor Bisericii, care arată erezia şi oferă ereticului două alternative: lepădarea ereziei şi venirea în comuniune cu Biserica, sau rămânerea în erezie şi anatematizarea ereziilor, lucru ales de Origen, a doua variantă.
Nu, vrăjmaşul nu ispiteşte pe nimeni, mai mult decât poate duce, în Biblie spune că Dumnezeu nu permitem să fim ispitiţi şi încercaţi mai mult decât putem duce. Ci Dumnezeu cunoaşte măsura fiecăruia şi aşa permite ispitirea. Iar dacă cade, îi este spre o trezire mai lucidă şi fierbinte, mai târziu, altfel Domnul nu ar permite ispita. Deci Origen, a avut o ispită care ar fi putut-o duce, şi birui, dar nu a vrut. A rămas intenţionat căzut şi a dus Biserica la Sfântul Sinodul al V-lea Ecumenic. Ba da, Origen a murit având acele convingeri că şi diavolii se pot mântui, aşa spune Biserica, dar n-ai citit nimic din Istoria Creştină Generală, sau Istoria Universală, sau scrierile Sfinţilor Părinţi ce au vorbit împotriva predestinaţiei, apocatastazei, preexistenţa sufletelor.
Chiar dacă şi-a mărturisit greşeala, urmările tot au rămas, lumea a crezut în prostiile lui, cu predestinaţia, şi marile (nu micile) lui greşeli, au repercursiuni până în ziua de azi. Şi Sfinţii Părinţi, sute de ei, şi-au dedicat întreaga viaţă lui Dumnezeu, la fel ca ereticii. Şi Arie şi-a dedicat întreaga viaţă lui dumnezeu. Dar ereticii slujesc lui dumnezeu, cu d mic. Doar li se pare că slujesc pe Dumnezeu adevărat, ca şi astăzi, la fel, romano-catolicii, protestanţii şi neo-protestanţii. Oricât le vesteşti Adevărul, tot nu vor să creadă. Nu vor şi pace. Pentru asta sunt singuri de sine osândiţi, cum spune Biblia.
Iar în acel articol, Gherghe Vlăduţescu, scrie numai prostii ecumeniste. Indirect recunoaşte modernismul lui Origen, care avea să-i aducă anatematizarea, pentru nebuniile ce le-a scris.
Sfinţii Părinţi, precum Vasile cel Mare, Ioan Gură de Aur, Grigorie de Nazians, Grigorie de Nyssa, Marcu Evghenicul, Simeon Noul Teolog, Grigorie Palama, Fotie al Constantinopolului, Maxim Mărturisitorul, Isaac Sirul, toţi Filocalicii şi cei din PSB, şi alţii pe care nu i-am menţionat, aceştia au scris mai teologic şi fără erezie, faţă de ereticul Origen, de sute de ori, şi ei şi-au dedicat toată viaţa lui Dumnezeu şi n-au devenit eretici.
Dar ereticii, toţi, au luptat împotriva Bisericii lui Hristos, dedicându-şi viaţa ereziilor lor, pe care nu le-au lepădat, decât foarte puţini, poate maxim 3.

Igor_Paslusnik · #**994** 29.06.2015, 04:27:04

Citat:

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Frate, iarta-ma te rog, dar unele lucruri te depasesc. O virtute se dobandeste prin staruinta sau prin har. Iubirea este dumnezeire. Ea ESTE sau NU ESTE. Punct. Smerenia se dobandeste. Rabdarea se dobandeste. Si viciul se dobandeste... Pana si ura se dobandeste. Si dispretul. Si mandria. Si vanitatea... Iubirea e DUNMEZEU. E adancul fiintei noastre. Ea este acolo, in sufletul fiecarui om, din clipa zamislirii lui, chiar nascut in pacat! E puterea de a plange sau de a rade. Ea, Iubirea, cuprinde la un loc toate virtutile, de la smerenie, intelepciune, frumusete morala pana la sacrificiu si jertfa. Ea e pacea de care omul fuge inconstient, alegand varianta unei vieti egoiste...
In rest, ce sa mai spun? Eu nu cred ca contez in perimetrul acesta virtual. Daca mai spun uneori cate ceva, este doar o reactie de acceptare sau respingere pentru ceea ce simt, fara pretentii teologice. Nu vreau sa te denigrez fiindca nu acesta este scopul unui crestin, ci sa te rog in felul meu sa fii mai ponderat in condamnarea celor care au fost aparati de cei pe care-i cinstim atat de mult: Sf Ioan Gura de Aur, Sf Vasile cel Mare, Sf Grigorie Taumaturgul ("Deci, mergând Sfântul Grigorie către Origen împreună cu prietenul său Fermian, s-au pus pe învăţătură şi au petrecut la dânsul vreme îndelungată. Apoi s-a întors în patria sa, Neocezareea.")...
Iata si un scurt fragment din definirea origeniana a lui Dumnezeu in "Despre principii":
"nenascuta fiind aceasta (fiinta) e si nepieritoare, intreaga, neclintita si fara capat; nici nu era, nici nu va fi, de vreme ce e acum laolalta, una si neintrerupta. Ce obarsie i-ai putea gasi? Ce fel si de unde ar putea creste? Caci n-am sa te las sa spui, nici sa gandesti ca s-a putut ivi din nefiinta; nu se poate intr-adevar spune, nici gandi ca ceea ce nu este este... Nici divizibila nu-i, pentru ca e toata la fel; nici unde nu se afla un mai mult ori un mai putin in stare sa-i impiedice continuitatea, ci toata e plina de fiinta... Ci nemiscata in hotarele unei cumplite legaturi, sta fara inceput si fara sfarsit. Aceeasi in aceeasi stare; zabovind, zace in sine si astfel neclintita ramane locului".
Studiu cu folos, frate Emiliane, si fara patima! Nu trebuie sa-l adulam pe Origen si nici sa-i facem icoane la care sa ne inchinam, dar sa acceptam ca orice om este supus pacatului si ispitelor. Asa cum sustii ca o iubesti pe Sf Maria egipteanca, care daca ar fi trait in jurul nostru inainte de a-i da Maicuta Domnului sansa sa se mantuiasca, noi am fi judecat-o si dincolo de mormant, tot asa sa procedam si cu Origen, care de bine de rau, a avut drept discipoli multi dintre acei care au devenit mari sfinti in calendarele ortodoxe... Pana si pentru asta trebuie sa intelegem ca Dumnezeu l-a absolvit de ratacirile lui, fie si numai pentru rugaciunile sfintilor amintiti mai sus si nu numai ei!!!

Frate Neagu,
Nu ştiu de ce scrii aşa multe prostii. Această a doua parte, din postul, cel mai neteologic (ca să nu spun altfel) e mai grea ca prima.
Spui: iubirea este sau nu este. Greşit. Iubirea este pretutindeni. În fiecare particulă de aer, în tot pământul şi tot universul. Iubirea ţine toate. Nu există niciun loc de pe pământ, unde să nu fie iubire.Nu există "iubirea NU ESTE". Cum ai şi subliniat frăţia ta. Faptul că omul nu acceptă iubirea în sine, asta-i altfeva. Nu e conştient de ea şi o vrea. Dar el, prin iubire trăieşte. Iubirea lui Dumnezeu, face ca inima să bată, plămânii să respire aerul, stomacul să dea excrementele, şi tot procesul biologic să se petreacă, oricât de scârbos sună, e Adevărul.
Mai spui: smerenia, răbdarea se dobândeşte. Greşit. Cine are Iubirea, are toate celelalte virtuţi. Iubirea vine deodată cu tot şi toate. Toată definiţia Binelui. Iubirea vine cu toate virtuţiile. Cine nu practică toate virtuţiile, acela nu iubeşte. Cine practică doar câteva virtuţi, acela este care imită iubirea, dar nu a cunoscut încă iubirea lui Dumnezeu. Nu a simţit pe Dumnezeu, nu L-a văzut pe Dumnezeu, nu s-a curăţit, nu s-a luminat, nu s-a îndumnezeit, nu a dobândit Duhul Sfânt, nu a văzut pe Hristos. Când acestea se întâmplă, fie şi numai pentru 2 secunde, fugi apoi toată viaţa după ele, ca Sfântul Siluan Athonitul. Şi eu cunosc doar din teorie. Te învăţ şi pe tine. Să ne ajute Dumnezeu să mergem pe cărarea aceasta, a îndumnezeirii, a dobândirii Duhului Sfânt. Atunci nu mai poţi fi eretic, nu mai stai în nebuniile neo-protestante şi calvine, lutherane. Atunci, simţi şi respiri pe Dumnezeu, în ortodoxie, forma adevărată smerită de cunoaştere a lui Dumnezeu.
Deci Iubirea vine cu toate virtuţiile. Iar când există patimi, înseamnă că omul, nu a cunoscut încă Iubirea. Ci se luptă să ajungă la acea cunoaştere a iubirii. Până atunci, harul îl curăţeşte, iar el dacă se murdăreşte iar, o ia de la început. Fără să aibe iubire şi nicio virtute, nici smerenie, răbdare, nimic, pentru că e egoist, mândru, încă e pătimaş după diverse comodităţi, luxuri, conforturi. Ci are doar mila lui Dumnezeu, care îl cercetează neîncetat, cumva să-l întrebe, cât mai stă legat de cele ale lumii acesteia. Sunt chiar monahi, preoţi, ierarhi, care nu ajung niciodată la luminare, dar mai ales la îndumnezeire, care nu ştiu ce-i aia să vezi pe Dumnezeu. Fiecare ştim teorii, şi ni se pare că ştim, dar câţi plecăm în pustie, să ajungem să levităm în aer, în timp ce ne rugăm şi să luminăm ca soarele, ca Sfânta Maria Egipteanca? Câţi vedem lumina necreată ca Sfântul Grigorie Palama, Sfântul Simeon Noul Teolog şi alţii? Câţi? Unul la 1000, bine-ar fi.
Da, Iubirea e Dumnezeu. Dar Iubirea nu e în adâncul fiinţei noastre. Atunci am fi îndumnezeiţi. Noi nu permitem iubirii să vină în adâncul fiinţei noastre. Hristos stă şi bate la uşa inimii noastre. Noi spunem că e bine să ucidem ca să apărăm o ţară, o bucată de pământ. Şi avem totuşi pretenţia că noi cunoaştem Iubirea. Şi smerenia şi răbdarea... Vai de capu nostru. Nu, în clipa zămislirii, nu e Iubirea în fiinţa omului. E mila lui Dumnezeu, pronia, e ajutorul, dar Iubirea, Dumnezeu, nu intră în noi, când noi mai suntem păcătoşi. Nimic necurat nu intră în Împărăţia Cerurilor. Iar Împărăţia Cerurilor se trăieşte încă din această lume, înăuntrul nostru. Deci trebuie să urâm păcatul, să nu-l mai facem voit şi intenţionat să ne scârbim şi sâ-l urâm. Atunci ne sfinţim. Atunci, putem ajunge la luminare şi îndumnezeire. Sfânta Maria Egipteanca a stat 17 ani în pustie, fără să vadă faţa nici unui om, luptându-se cu gândurile şi amintirile din viaţa ei de desfrânată, o chinuiau imaginile şi dorinţele, cu care se lupta să le biruiască. Apoi, i-au fost luate, şi până la al 45-lea an de pustie, în care nu a văzut faţa nici unui om, când a venit Sfântul Zosima la ea, ea sa sfinţit. Scopul nostru este să devenim sfinţi. A fi sfânt, înseamnă a nu mai păcătui, a numai crede în erezii, a fi conştient că în Sfintele Icoane există cu adevărat Duhul Sfânt şi har şi sunt făcătoare de minuni, a primi pe Dumnezeu în viaţa noastră, nu prin faptul că îi spunem noi: "Doamne, poţi să vi, hai, vino, că te chem". Nu. Noi spunem: "nu sunt vrednic să intri sub acoperişul casei mele", spune azi sutaşul, lui Hristos, la Evanghelie. Primim pe Dumnezeu, prin lepădarea păcatului. Prin înţelegerea şi trăirea creştinismului lipsit de erezie. "Cel ce vrea să fie desăvârşit, să se lepede de sine, să-şi vândă averile, să le împartă la săraci, să-şi ia Crucea şi să vină să-Mi urmeze". Dacă nu vrei să fi desăvârşit, atunci, facă mai puţin. Deci abea un monah, călugăr, mai are şanse să se îndumnezeiască. Nu noi. Nu pe forum. Nu cu familie.Aşa n-o să vezi niciodată pe Dumnezeu. Pe dracu da, luând chip de înger de lumină, cum face cu penticostalii, spre exemplu.
Da, îi accept meritele lui Origen, la fel cât i le accept şi lui Arie, Nestorie, Macedonie, Evagrie, Eutihie, Eunomie, şi alţi eretici, blestemaţi şi anatematizaţi. Da, Origen a fost vizitat de Sfinţi Părinţi, dar când a inventat erezii şi a minţit, a fost condamnat de Sfânta Biserică şi noi, trebuie să ne ferim de învăţăturile lui, dacă vrem să ne mântuim.
Dumnezeu NU l-a absolvit de ereziile lui, el a murit cu ereziile lui, fiindcă altfel Dumnezeu, nu ar mai fi revelat Bisericii să-l anatematizeze pentru nebuniile lui. Ştii ce-i anatema? Lepădarea din sînul Bisericii, nerecunoaşterea lui, scoaterea din comuniune. Sfinţii nu se roagă pentru un eretic. Şi înafară de Sfântul Ioan Gură de Aur, nu a mai avut alt ucenic, care să-i citească scrierile. Sfântul Ioan a fost condamnat şi el drept eretic, dar a recunoscut că scrierile lui Origen sunt eretice, s-a lepădat de ele şi a fost absolvit de anatematizare.

Opreşte-te din a mai scrie prostii. Nu mai elogia ereticii. Meritele lui, sunt umbrite de ereziile lui. Opreşte aparenta iubire şi smerenie, că ele sunt defapt pietate şi evlavie mincinoasă, când spui că un eretic are şi părţi bune. Ţi-am spus: în pharul cu apă, torni un strop de venin şi bei. Vei muri. Aşa şi cu ereticii. Opreşte-te şi citeşte Sfinţii Părinţi, nu eretici. Ca să te mântuieşti, frate drag.

Iartă-mă dacă te-am tulburat, am scris cu iubire, frăţiei tale. Nădăjduiesc să mă crezi, fiindcă ţi-am mărturisit Adevărul.

Hristos a înviat !

Dalian · #**995** 29.06.2015, 13:22:22

Citat:

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Sunt chiar monahi, preoţi, ierarhi, care nu ajung niciodată la luminare, dar mai ales la îndumnezeire, care nu ştiu ce-i aia să vezi pe Dumnezeu. Fiecare ştim teorii, şi ni se pare că ştim, dar câţi plecăm în pustie, să ajungem să levităm în aer, în timp ce ne rugăm şi să luminăm ca soarele, ca Sfânta Maria Egipteanca? Câţi vedem lumina necreată ca Sfântul Grigorie Palama, Sfântul Simeon Noul Teolog şi alţii? Câţi? Unul la 1000, bine-ar fi.

Hristos a înviat !

Adevarat a inviat!

Ce unu la o mie?
Intr-o generatie e doar unul la o suta de milioane. Si acela esti tu, frate, iti dai seama? Ce minunat e totul.
O, de-ar intelege omenirea preaiubita.

Macar ca ai avut niste profesori de teologie de doi bani, tu singur, ca un autodidact sarguincios ai deslusit toate tainele Sfintilor Parinti si astazi poti da asa minunate lamuriri si sfaturi. Pentru ca i-ai inteles deplin si le poti completa in mod netagaduit opera. La tine se gasesc lumini ca la nimeni altul.

Multumim ca te-ai nascut in Romania si scrierile tale in limba noastra dulce sunt ca un sirag de piatra rara pe mosie revarsata.

Vitiate · #**996** 29.06.2015, 13:43:29

Citat:

În prealabil postat de Dalian

Adevarat a inviat!

Ce unu la o mie?
Intr-o generatie e doar unul la o suta de milioane. Si acela esti tu, frate, iti dai seama? Ce minunat e totul.
O, de-ar intelege omenirea preaiubita.

Macar ca ai avut niste profesori de teologie de doi bani, tu singur, ca un autodidact sarguincios ai deslusit toate tainele Sfintilor Parinti si astazi poti da asa minunate lamuriri si sfaturi. Pentru ca i-ai inteles deplin si le poti completa in mod netagaduit opera. La tine se gasesc lumini ca la nimeni altul.

Multumim ca te-ai nascut in Romania si scrierile tale in limba noastra dulce sunt ca un sirag de piatra rara pe mosie revarsata.

Just, Dalian. Propun sa il canonizam inca din viata, cu numele de "Asa Nu".
Postarile acestei insecte bazaitoare imi provoaca rebeliuni stomacale. Asta e spusa pe bune.

Igor_Paslusnik · #**997** 29.06.2015, 14:02:04

Dumnezeu să ne ierte şi să ne ajute la lucrul cel spre mântuire. Să vă ierte şi pe voi, pe "sfântul Dalian Exiguul" :) şi pe "Dark Viciosul" :) şi pe mine Igor cel prost şi rău :/ Şi să ne ferească să cădem pradă ispitelor uciderii aproapelui pentru lăcomia şi nebunia poftirii de cele materiale, trecătoare, ca să nu cădem în înşelările demonilor ce ne trag cu ei în iad. Să nu fie. Doamne ajută.

AlinB · #**998** 29.06.2015, 16:46:26

Eu as fi curios daca trolisorul nostru studios poate veni cu citate exact din Origen in care si-a sustinut el "ereziile".

Igor_Paslusnik · #**999** 29.06.2015, 20:31:10

Citat:

În prealabil postat de AlinB

Eu as fi curios daca trolisorul nostru studios poate veni cu citate exact din Origen in care si-a sustinut el "ereziile".

Când ai să înveţi şi vei binevoi să îţi respecţi participanţii la discuţie, colegii de forum, dar mai ales fraţii creştini, întru Hristos, atunci vei primi răspunsuri după dorinţa ta fierbinte de-a studia, de-a afla, de-a cerceta, care o vei avea. Dorinţă vădită cu folos spre mântuire, nu doar o simplă curiozitate zeflemitoare.
Până atunci, mergi şi citeşte în Istoria Creştină Generală, sau Istoria Bisericii Universale, sau scrierile istoricilor creştini, cum, de ce, când s-au combătut ereziile origeniste de către Biserică, ce Sfinte Canoane s-au dat la Sinodul al V-lea Ecumenic, în Pidalion sau Cârma Bisericii, mergi şi citeşte ce Sfinţi Părinţi au participat, ce au spus fiecare, şi mai apoi, după Sfântul Sinod al V-lea ecumenic, cine a mai scris împotriva nebuniilor origeniste.
După inima cu care vei cerceta şi vei dori să afli Adevărul, aşa El ţi se va descoperi ţie. "cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie." - Psalmii 50, 7. Şi în altă parte spune că pruncilor le-a descoperit Dumnezeu, înţelepciunea. Fi ca un prunc de nevinovat în gândire şi iubire, şi Dumnezeu se va milostivi de tine şi vei afla şi vei cunoaşte şi te vei mântui.

Hristos în mijlocul nostru.

GMihai · #**1000** 29.06.2015, 21:20:53

Citat:

În prealabil postat de AlinB

Eu as fi curios daca trolisorul nostru studios poate veni cu citate exact din Origen in care si-a sustinut el "ereziile".

Citat:

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Când ai să înveţi .............................

După cum vezi, nu poate. În mod evident, nu l-a citit pe Origen. În schimb, îşi permite, de la înălţimea nimicniciei lui intelectuale şi duhovniceşti, să arunce cu lături într-un gigant al creştinismului (şi asta, după ce a aruncat cu lături într-un alt gigant, Fericitul Augustin).

Botoş Remus Emilian, tu eşti creştin cum sunt eu cavaler Jedi.

Subiecte asemănătoare
Subiect	Subiect început de	Forum	Răspunsuri	Ultimele Postari
Ajutati o famile aflata intr-um mare necaz!!	gadescum	Umanitare	1	24.01.2009 19:48:25