l-am iubit pe dzeu dar acum simt manie

[unpaharcuapa]

În prealabil postat de ingerul_pazitor

Imi pare rau ca incep asa acest thread dar cer ajutorul vostru si simt nevoia sa ma confesez.
Dragii mei, toata viata l-am iubit pe Dzeu dar de cand am niste prob de sanatate care dureaza de 5 ani si care m-au chinuit destul ----------------zic eu, desi m-am spovedit de n... ori si impartasit si am plans de nu mai am lacrimi am ajuns sa nu mai am incredere in El deloc.
Imi trebuie sa va scriu un roman ca sa va fac sa intelegeti dc simt acum ce simt.
Concluzia este, ca nu ma impac cu o idee deloc. Eu sunt convinsa ca El m-a imbolnavit ok din cz pacatelor mele desi m-am declarat vinovata si i-am promis ca voi fi un om mult mai bun numai sa ma ajute si acum imi zice hai descurata-te si desi am incercat sa nu il consider razbunator totusi nu imi iese, nu vreau sa imi spuneti ca sunt ispite de la satana ca daca Dzeu ii ingaduie sa faca asta, atunci as putea zice ca sunt mana in mana si tot la concluzia ca El poate face ceva dar nu vrea.

Ce parere aveti ?

Uite am sa-ti spun viata a unei colege care la 35 ani s-a saturat de viata...totul a inceput cand era mica....violenta in familie era la ordinea zilei,ei sunt trei frati doua fete si un baiat...a fost un tata betiv...a fost o mama bolnava...din cauza atator discutii si batai mama i se imbolnaveste de cancer si pana la urma moare in bratele colegei mele.Tatal isi continua viata se reaseaza la casa lui....cu timpul se imbolnaveste de cancer la plamani si moare si el.Bunica care i-a crescut pe cei trei frati de mici(fiindca mama lor ii mai lasa in vacante la bunica)se imbolnaveste si ea,oricum era in varsta, moare si ea.Si toate nu se intampla decat in cca 8 ani.Intre timp se simte rau si ea ...suspecta de cancer...insa ca Mare Este Mila Domnului se ingaduie de sufletul ei....isi face analizele dupa un timp...tine posturi,se spovedeste,se impartaseste si cu multe rugaciuni aprinse Domnul ii mai da o noua sansa ....asa acum ea este in viata si II Multumeste Bunului Dumnezeu in fiecare zi ca s-a indurat de sufletul ei pe aceasta lume.
Nu te intrista toate sunt cu un rost in lumea asta...eu mereu ii spuneam" lasa ca asa esti tu mai puternica,facuta sa suporti mai mult si Domnul stie cat poti tu duce....nu a dat durerea unuia care era prea slab ca poate pe acela il poate pierdea usor".
Uite eu de cate ori am avut probleme mi-am zis mereu ca iar am gresit si Bunul Dumnezeu s-a necajit pe mine iar eu accept acel necaz sau durere caci toate vin de la Tatal Nostru.Sunt multe suflete necajite pe lumea asta asa ca problemele mele sunt mici si le iau ca atare.Doamne Ajuta sufletului tau si numai mangaiere sa ai.....SA NU TE MAI INDOIESTI NICIODATA!DACA CREZI IN DUMNEZEU CREZI SI CU IUBIRE SI CU LACRIMI DE DURERE!CAPUL SUS DOMNUL FIE CU TINE!

[Traditie1]

annajanette, te sfătuiesc să renunți la comportamentul de mic dictator fiindcă nu e threadul tău ci al tuturor și să accepți, așa cum ți s-a spus, că problema e la tine, nu la Dumnezeu.


Din felul cum te exprimi se vede că această problemă e mândria, nesupunerea față de Dumnezeu și de oameni. Atât cât timp cât nu vei renunța la cerbicie așteaptă-te la reacții ca cele de care te plângi (teama și celelalte) și care nu sunt o pedeapsă divină ci reacția naturală a sufletului la înălțare, după cuvântul Domnului: "Căci oricine se înalţă, va fi smerit; şi cine se smereşte, va fi înălţat."

Prin smerenie ajungem să ne cunoaștem limitele și să nu mai avem alternări de înălțare urmate de prăbușiri. Prin smerenie ne cunoaștem pe noi înșine și nu mai putem fi speriați de gânduri. Prin smerenie ajungem să ne controlăm, să nu mai fim vânturați de patimi, să nu mai avem accese de furie. Prin smerenie sufletul nostru găsește pacea, după cum zice Domnul "învăţaţi dela Mine, căci Eu sînt blînd şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre".

Vezi și acest capitol despre smerenie din cartea Sfântului Siluan:
http://www.crestinortodox.ro/sarbato...tul-68527.html

[Delirul]

În prealabil postat de ingerul_pazitor

n-ai inteles......desi mesajul e f clar ....intrebasem dc basescu nu sufera la cat rau face nu ca sufar eu din cz lui.dah

Se prea poate sa nu fi inteles, de aceea cred ca avand in vedere starea ta, cel mai bine ar fi sa te duci sa consulti un preot cu foarte multa experienta, care sa te indrume. Poate ca nu o sa-ti vina a crede dar pentru situatia de astazi din Romania, o foarte mare parte din vina o avem si noi romanii, prin felul nostru de a fi si lucrul acesta l-am discutat intens pe alte forumuri, numai ca noua asa ne place sa gasim mereu vinovati, sa ne plangem si sa punem totul in carca cuiva, in cazul tau Basescu si cu asta ne-am spalat pe maini, asa avem noi impresia ca atunci cand am gasit un tap ispasitor ala-i singurul vinovat iar noi toti ceilalti suntem sfintisori,

De exemplu, unul dintre principalele motive ale proastei stari din Romania, este si coruptia. Coruptia a atins o asemenea amploare la noi in tara, ca aproape este imposibil de a mai fi adusa in parametri normali. Desigur ca peste tot este coruptie dar tinuta intre niste limite normale. De ce s-a intamplat asta ?, fiindca a fost incurajata de toate clasele si paturile sociale din Romania si nu numai de bogatani sau politicieni. Pana si femeii de serviciu daca nu-i dai ceva bacsis nu-si face datoria. Asa este felul nostru de a fi al romanilor si suntem foarte vinovati de felul in care am ajuns. Romanasul pe langa faptul ca-i calic mai este si fudul si de aicea i se trag mai toate neajunsurile.

[ingerul_pazitor]

În prealabil postat de unpaharcuapa

Uite am sa-ti spun viata a unei colege care la 35 ani s-a saturat de viata...totul a inceput cand era mica....violenta in familie era la ordinea zilei,ei sunt trei frati doua fete si un baiat...a fost un tata betiv...a fost o mama bolnava...din cauza atator discutii si batai mama i se imbolnaveste de cancer si pana la urma moare in bratele colegei mele.Tatal isi continua viata se reaseaza la casa lui....cu timpul se imbolnaveste de cancer la plamani si moare si el.Bunica care i-a crescut pe cei trei frati de mici(fiindca mama lor ii mai lasa in vacante la bunica)se imbolnaveste si ea,oricum era in varsta, moare si ea.Si toate nu se intampla decat in cca 8 ani.Intre timp se simte rau si ea ...suspecta de cancer...insa ca Mare Este Mila Domnului se ingaduie de sufletul ei....isi face analizele dupa un timp...tine posturi,se spovedeste,se impartaseste si cu multe rugaciuni aprinse Domnul ii mai da o noua sansa ....asa acum ea este in viata si II Multumeste Bunului Dumnezeu in fiecare zi ca s-a indurat de sufletul ei pe aceasta lume.
Nu te intrista toate sunt cu un rost in lumea asta...eu mereu ii spuneam" lasa ca asa esti tu mai puternica,facuta sa suporti mai mult si Domnul stie cat poti tu duce....nu a dat durerea unuia care era prea slab ca poate pe acela il poate pierdea usor".
Uite eu de cate ori am avut probleme mi-am zis mereu ca iar am gresit si Bunul Dumnezeu s-a necajit pe mine iar eu accept acel necaz sau durere caci toate vin de la Tatal Nostru.Sunt multe suflete necajite pe lumea asta asa ca problemele mele sunt mici si le iau ca atare.Doamne Ajuta sufletului tau si numai mangaiere sa ai.....SA NU TE MAI INDOIESTI NICIODATA!DACA CREZI IN DUMNEZEU CREZI SI CU IUBIRE SI CU LACRIMI DE DURERE!CAPUL SUS DOMNUL FIE CU TINE!

iti multumesc frumos ai dreptate, va voi tine la curent pe toti.

[enculescunicoleta]

În prealabil postat de ingerul_pazitor

Imi pare rau ca incep asa acest thread dar cer ajutorul vostru si simt nevoia sa ma confesez.
Dragii mei, toata viata l-am iubit pe Dzeu dar de cand am niste prob de sanatate care dureaza de 5 ani si care m-au chinuit destul ----------------zic eu, desi m-am spovedit de n... ori si impartasit si am plans de nu mai am lacrimi am ajuns sa nu mai am incredere in El deloc.
Imi trebuie sa va scriu un roman ca sa va fac sa intelegeti dc simt acum ce simt.
Concluzia este, ca nu ma impac cu o idee deloc. Eu sunt convinsa ca El m-a imbolnavit ok din cz pacatelor mele desi m-am declarat vinovata si i-am promis ca voi fi un om mult mai bun numai sa ma ajute si acum imi zice hai descurata-te si desi am incercat sa nu il consider razbunator totusi nu imi iese, nu vreau sa imi spuneti ca sunt ispite de la satana ca daca Dzeu ii ingaduie sa faca asta, atunci as putea zice ca sunt mana in mana si tot la concluzia ca El poate face ceva dar nu vrea.

Ce parere aveti ?

Si eu disper si cad in deznadejde, deseori. Insa incerc sa ma ridic prin rugaciune sau, cand nu pot rosti rugaciuni, cel putin cu un gand catre Dumnezeu. Dumnezeu exista si face minuni, cand nici nu te astepti. Tot ce ni se intampla, zi de zi, este o incercare. O noua si o noua incercare. Trebuie sa le facem fata, cu speranta. Am avut un accident in 1998. De-atunci si pana astazi am mers si merg cu caruciorul, cadrul, carja. Am facut cateva operatii, mai trebuie sa fac si altele, foarte costisitoare, nu am bani pentru ele, nu am bani nici macar pentru toate medicamentele pe care trebuie sa le iau, pentru toate tratamentele pe care trebuie sa le urmez. Dar... Dumnezeu nu m-a lasat niciodata! Sunt licentiata, sunt studenta la a doua facultate, am primit Premii I si Mentiuni (Diplome si cateva carticele, nu bani) in tara si in Franta, pentru poezie si eseuri. Tatal meu a facut de doua ori stop cardio-respirator, insa Dumnezeu, rugaciunile inaltate pentru el, l-au salvat. A fost resuscitat. Mama se lupta cu bolile pe care le are (voi numi doar cateva: osteoporoza, hernie de disc, operata de doua ori, diabet, hipertensiune arteriala etc.). Eu - la fel. Dumnezeu ne tine pe toti in mana. Nu va scapa pe niciunul dintre noi!
Iti doresc numai bine, pace, sanatate si gand bun, gand care sa te duca la Dumnezeu. Speranta si nadejde!

Haideti dragii mei sa fim uniti intru credinta,sa nu ne mai certam,sa nu mai cautam atatea argumente la toate expunerile noastre pentru ca duc la vrajba(noi nefiind inca pregatiti).Pentru simplul fapt ca vrem sa ne indreptam,inseamna ca acceptam ajutorul.Cerem lui Dumnezeu sa ne ajute,iar El isi arunca privirea asupra noastra.Daca mai adaugam si noi putina stradanie,inaintam spre El.Vor veni multe necazuri peste noi in urmatoarea perioada,dar trebuie sa fim tari.Toate cate vor veni,le vom duce mai usor,daca ne vom gandi ca aceasta e ca o polita pe care trebuie sa o platim pentru cei 20 de ani de distractie.Vom duce cu seninatate toate cate vor veni,daca vom renunta sa-i mai judecam pe altii,daca vom renunta putin cate putin la tv si internet(nici eu nu fac exceptie)care ne mananca timp pretios din viata,un timp mort care ne indeparteaza tot mai mult de ADEVARUL SUPREM.Lumea de dincolo este aici,numai sa o vedem cu ochii credintei si sa i ne alaturam prin curatirea inimii.Puterea credintei o vom cunoaste doar daca vom gusta din ea.

Stam si plangem ca lucrurile nu merg cum trebuie,banii nu ne vin la timp,serviciul lasa de dorit,lucrurile cumparate nu sunt deloc trainice,oamenii politici sunt corupti,si multe altele.Nici cu sanatatea nu stam deloc stralucit,ba ne doare capul,ba suntem indispusi si irascibili,coloana si digestia sunt praf,despre minte,ce sa mai zicem,cu greu mai putem sa o adunam ca sa facem ceva,nimic nu ne mai motiveaza,visam cu ochii deschisi,nu putem respecta un program pe care noi l-am facut.Traim cu adevarat,in neputinta.Avand in minte toate acestea(care ma lupta teribil si pe mine),am citit ceva despre vietile martirilor din primele secole,unde scrie ca fecioarele insele se duceau ca mieii la taiere,infruntand batjocura,tortura si moartea.Inainte de a incepe toate acestea,erau ademenite cu promisiuni,cu bogatie,cu casatorii cu nobili,fara sa li se ceara lepadarea de HRISTOS.Li se cerea sa renunte la cununia cu mirele ceresc caruia se fagaduisera.Dar ele nu se lasau inselate.Stiau ca Dumnezeu e viu,si nu poti sa te ascunzi de El.Nu au vrut sa-L paraseasca pentru stralucirile inselatoare ale unei lumi trecatoare.Nu vreau sa critic pe nimeni(imi suna si mie acelasi lucru),dar cred ca sta de datoria noastra sa ne adunam in jurul lui HRISTOS,alta solutie nu este,daca nu adunam cu El vom risipi totul.Va rog sa ma iertati,si DUMNEZEU sa ne binecuvanteze pe toti!

[Rodica50]

În prealabil postat de cristian67

Stam si plangem ca lucrurile nu merg cum trebuie,banii nu ne vin la timp,serviciul lasa de dorit,lucrurile cumparate nu sunt deloc trainice,oamenii politici sunt corupti,si multe altele.Nici cu sanatatea nu stam deloc stralucit,ba ne doare capul,ba suntem indispusi si irascibili,coloana si digestia sunt praf,despre minte,ce sa mai zicem,cu greu mai putem sa o adunam ca sa facem ceva,nimic nu ne mai motiveaza,visam cu ochii deschisi,nu putem respecta un program pe care noi l-am facut.Traim cu adevarat,in neputinta.Avand in minte toate acestea(care ma lupta teribil si pe mine),am citit ceva despre vietile martirilor din primele secole,unde scrie ca fecioarele insele se duceau ca mieii la taiere,infruntand batjocura,tortura si moartea.Inainte de a incepe toate acestea,erau ademenite cu promisiuni,cu bogatie,cu casatorii cu nobili,fara sa li se ceara lepadarea de HRISTOS.Li se cerea sa renunte la cununia cu mirele ceresc caruia se fagaduisera.Dar ele nu se lasau inselate.Stiau ca Dumnezeu e viu,si nu poti sa te ascunzi de El.Nu au vrut sa-L paraseasca pentru stralucirile inselatoare ale unei lumi trecatoare.Nu vreau sa critic pe nimeni(imi suna si mie acelasi lucru),dar cred ca sta de datoria noastra sa ne adunam in jurul lui HRISTOS,alta solutie nu este,daca nu adunam cu El vom risipi totul.Va rog sa ma iertati,si DUMNEZEU sa ne binecuvanteze pe toti!

Multumim, Cristian, de cuvintele blande si intelepte. E timpul sa luam aminte!

[oragex]

eu cred ca problemele personale nu trebuie atribuite lui Dumnezeu. de ce sa reprosezi cuiva de ele ? pentru ca crezi sau iubesti incepi si ai asteptari de la altii... am trecut si eu prin asta si turbam. e ca si cum cauti pe cineva pe care sa arunci vina. evident, reactie normala de la cel ce nu mai poate... dar la un moment dat iti dai seama ca urlii de unul singur si de pomana. si eu am chef sa arunc vina pe cineva pentru obstacolele pe care le-am avut. dar acum sint multumit ca mi-am dat seama de ele si ca nu am mers ca orbetele inainte fara sa ma gandesc oare ce a fost. si chiar viata a avut cumva grija ca, dandu-mi cu parun cap sa nu fac niste greseli care ar fi putut fi severe. si mi-a dat si niste cadouri la care nu m-am asteptat. suferinta e minora cand ti-o asumi si stii de unde vine. nu ca poti sa repari totul, dar e mult mai simplu...
atacurile de panica, anxietatea, etc, nu stiu probabil ca ai fost deja pe la specialisti. am trecut prin sedinte la psihologi, psihiatri, psihanalisti (astia din urma sint cei mai amuzanti) totul se explica in domeniul asta. acum, am o prietena care se chinuie ca nu stiu ce cu tot felul de treburi de genul asta, si consulta de ani de zile la psi... bune si astea dar la un moment dat trebuie sa te iei de mana si sa cauti in jur in viata de zi cu zi ce ai nevoie ca sa-ti ajute. lucrezi cu tine insuti.
antidepresantele & co sint niste chestii cam tembele. am cam luat din astea, si au avut tot felul de efecte... au si ajutat uneori dar ma intreb cat de mult ajuta si cat de mult vor medicii sa vanda pilulele de la farmacisti... eu nu mi-as baza viata pe ele, nu pe termen lung in orice caz... si te impiedica si sa iei un pahar de vin :))

[ingerul_pazitor]

Va voi tine oricum la curent pe toti, ptr ca meritati sa stiti cum evolueaza lucrurile iar sfaturile voastre pretioase cred ca nu ma ajuta doar pe mine ci pe noi toti.
Ce frumoasa ar fi lumea sa fim toti uniti si sa ne iubim dar isi mai baga dracu coada si ne invrajbeste .....offff