Iarta-ma !

[ucenic]

Ingaduiti-ma si pe mine fratilor sa cer si eu iertare tuturor celor ce in urma postarilor mele s-au simtit ofensati in vreun fel.
Domnul Iisus Hristos spune ca daca cineva are ceva impotriva ta sa te duci mai intai sa te impaci cu el si mai apoi sa vii cu "darul tau la altar." Numai atunci iti va fi primita inchinarea si numai atunci iti va fi ascultata rugaciunea.

Si Domnul sa ne ajute la aceasta. Amin.

[glykys]

Crăciunul, noaptea în care Părintele Gherasim Iscu l-a repus pe Hristos în inima torționarului său


"Când mă aflam în închisoare, mă îmbolnăvisem foarte tare. Aveam tuberculoză la amândoi plămânii, de asemenea patru vertebre erau atinse de tuberculoză. Aveam de asemenea tuberculoză intestinală, diabet, insuficienţă cardiacă, hepatită şi alte boli pe care nici nu mi le mai amintesc. Eram aproape de moarte. La dreapta mea se afla un preot pe numele său Gherasim Iscu.

Era egumenul unei mănăstiri (Tismana). Acest om în etate cam de 40 de ani fusese aşa demult chinuit încât era aproape de moarte. Totuşi avea faţa liniştită. Vorbea despre nădejdea lui de mântuire, de iubirea lui pentru Hristos, despre credinţa lui. Era plin de bucurie. La stânga mea se afla comunistul schingiuitor, care îl schingiuse pe preot până aproape de moarte. Acest comunist fusese arestat chiar de tovarăşii săi. Să nu credeţi ce spun ziarele că comuniştii îi urăsc pe preoţi, sau îi urăsc pe evrei. Nu-i adevărat. Ei urăsc pur şi simplu. Urăsc pe oricine. Urăsc pe evrei, urăsc pe creştini, urăsc pe antisemiţi, urăsc pe antihrişti, urăsc pe toată lumea. Un comunist urăşte pe alt comunist. Se duşmănesc între ei. Şi când un comunist duşmăneşte pe altul, unul pe altul se bagă la închisoare şi îl bate şi îl chinuieşte ca şi pe creştin.

Aşa se întâmplase că comunistul schingiuitor (torţionar), care chinuise pe acest preot până aproape de moarte – fusese şi el bătut până aproape de moarte de către tovarăşii săi, şi-şi dădea sufletul. Sufletul lui se chinuia în ghiarele morţii.

În timpul nopţii mă deşteaptă zicând:

- Domnule, fii bun, roagă-te pentru mine! Nu pot muri, am făcut o crimă înfricoşătoare!

Atunci am văzut o minune. Am văzut pe preotul în pragul morţii chemând pe alţi doi deţinuţi. Sprijinindu-se pe spatele lor, a trecut încet pe lângă patul meu, s-a aşezat pe marginea patului ucigaşului său şi-l mângâia pe cap.

Nu voi uita niciodată această mişcare! Un om schinghiuit continuă să mângâie pe asasinul său. Aceasta este Iubirea. Putea găsi o mângâiere pentru acela. Apoi preotul zise către acel om:

- Eşti tânăr, nu ştiai ce făceai. Te iubesc din toată inima mea.

Dar nu a rostit aşa simplu aceste cuvinte. Poţi zice „iubesc” şi să fie un simplu cuvânt de 6 litere. Acesta însă zicea cu adevărat: „Te iubesc din toată inima mea”. Apoi a continuat:

- Dacă eu, care sunt păcătos, pot să te iubesc aşa de mult, închipuieşte-ţi pe Hristos, Care este Iubirea întrupată, cât de mult te iubeşte! Şi toţi creştinii pe care i-ai chinuit, să ştii, te iartă, te iubesc şi Hristos te iubeşte. Îţi doreşte mântuirea ta cu mult mai mult decât ţi-o doreşti tu însuţi. Te îndoieşti dacă este cu putinţă să ţi se ierte păcatele... El doreşte să-ţi ierte păcatele mai mult decât tu însuţi doreşti să fii iertat. Doreşte să fii cu El în Rai, mai mult decât vrei tu să fii în Rai cu El. El este numai iubire. Dar trebuie să te întorci spre El ca să te pocăieşti.

În această celulă a închisorii, unde nu mai era posibil să fie secrete, am auzit mărturisirea ucigaşului înaintea propriei sale victime. Poate că viaţa este mai impresionantă în romane. Însă niciun romancier nu a scris vreodată aşa ceva. Victima, în pragul morţii, primea spovedania ucigaşului său şi cel chinuit a dat dezlegare ucigaşului său. S-au rugat împreună, s-au îmbrăţişat unul cu altul. Preotul s-a întors apoi la patul său şi amândoi au murit în aceeaşi noapte. Era noaptea Crăciunului. Dar nu o noapte de Crăciun în care ne-am adus pur şi simplu că înainte cu două mii de ani Hristos Se născuse în Vitleem. Era noaptea în care Hristos Se născuse, în inima unui torţionar comunist.

Acestea sunt lucruri pe care le-am văzut cu înşişi ochii mei."

(Richard Wurmbrand)
http://www.fericiticeiprigoniti.net/...tionarului-sau

[ucenic]

glykys, minunat exemplu. multumim.

În prealabil postat de glykys

Fratilor, va rog sa ma iertati cei care socotiti ca v-am suparat / tulburat cumva, prin mesajele mele! Cateodata nu e bine sa stai deoparte, chiar daca stii ca vei nemultumi pe cineva, asta e parerea mea. Din partea mea, nu m-a suparat nimeni sau daca m-a tulburat, m-am folosit spre intarire si am uitat. Sa iertam toate pentru Inviere!

Acum, sa stiti ca am citit la duhovnicii care au facut puscarie politica in vremea carlista sau comunista ca pana si acolo erau dispute si conflicte intre fratii de credinta, dar ca erau uniti de dragostea si marturisirea lui Hristos, care au fost mai importante si i-au ajutat sa supravietuiasca sau sa se sfinteasca.

Tuturor va doresc post binecuvantat, post usor, sa va spovediti, sa va rugati, sa faceti milostenie sufleteasca si trupeasca, sa va faceti datoria unde sunteti si, mai ales, pe toate, multe sau putine, sa le faceti cu dragoste, nu ca asa e obiceiul sau cu sila, in chin si scrasnind din dinti!

Asemenea, surioara! AMIN!+

[zaharia_2009]

În prealabil postat de glykys

Crăciunul, noaptea în care Părintele Gherasim Iscu l-a repus pe Hristos în inima torționarului său


"Când mă aflam în închisoare, mă îmbolnăvisem foarte tare. Aveam tuberculoză la amândoi plămânii, de asemenea patru vertebre erau atinse de tuberculoză. Aveam de asemenea tuberculoză intestinală, diabet, insuficienţă cardiacă, hepatită şi alte boli pe care nici nu mi le mai amintesc. Eram aproape de moarte. La dreapta mea se afla un preot pe numele său Gherasim Iscu.

Era egumenul unei mănăstiri (Tismana). Acest om în etate cam de 40 de ani fusese aşa demult chinuit încât era aproape de moarte. Totuşi avea faţa liniştită. Vorbea despre nădejdea lui de mântuire, de iubirea lui pentru Hristos, despre credinţa lui. Era plin de bucurie. La stânga mea se afla comunistul schingiuitor, care îl schingiuse pe preot până aproape de moarte. Acest comunist fusese arestat chiar de tovarăşii săi. Să nu credeţi ce spun ziarele că comuniştii îi urăsc pe preoţi, sau îi urăsc pe evrei. Nu-i adevărat. Ei urăsc pur şi simplu. Urăsc pe oricine. Urăsc pe evrei, urăsc pe creştini, urăsc pe antisemiţi, urăsc pe antihrişti, urăsc pe toată lumea. Un comunist urăşte pe alt comunist. Se duşmănesc între ei. Şi când un comunist duşmăneşte pe altul, unul pe altul se bagă la închisoare şi îl bate şi îl chinuieşte ca şi pe creştin.

Aşa se întâmplase că comunistul schingiuitor (torţionar), care chinuise pe acest preot până aproape de moarte – fusese şi el bătut până aproape de moarte de către tovarăşii săi, şi-şi dădea sufletul. Sufletul lui se chinuia în ghiarele morţii.

În timpul nopţii mă deşteaptă zicând:

- Domnule, fii bun, roagă-te pentru mine! Nu pot muri, am făcut o crimă înfricoşătoare!

Atunci am văzut o minune. Am văzut pe preotul în pragul morţii chemând pe alţi doi deţinuţi. Sprijinindu-se pe spatele lor, a trecut încet pe lângă patul meu, s-a aşezat pe marginea patului ucigaşului său şi-l mângâia pe cap.

Nu voi uita niciodată această mişcare! Un om schinghiuit continuă să mângâie pe asasinul său. Aceasta este Iubirea. Putea găsi o mângâiere pentru acela. Apoi preotul zise către acel om:

- Eşti tânăr, nu ştiai ce făceai. Te iubesc din toată inima mea.

Dar nu a rostit aşa simplu aceste cuvinte. Poţi zice „iubesc” şi să fie un simplu cuvânt de 6 litere. Acesta însă zicea cu adevărat: „Te iubesc din toată inima mea”. Apoi a continuat:

- Dacă eu, care sunt păcătos, pot să te iubesc aşa de mult, închipuieşte-ţi pe Hristos, Care este Iubirea întrupată, cât de mult te iubeşte! Şi toţi creştinii pe care i-ai chinuit, să ştii, te iartă, te iubesc şi Hristos te iubeşte. Îţi doreşte mântuirea ta cu mult mai mult decât ţi-o doreşti tu însuţi. Te îndoieşti dacă este cu putinţă să ţi se ierte păcatele... El doreşte să-ţi ierte păcatele mai mult decât tu însuţi doreşti să fii iertat. Doreşte să fii cu El în Rai, mai mult decât vrei tu să fii în Rai cu El. El este numai iubire. Dar trebuie să te întorci spre El ca să te pocăieşti.

În această celulă a închisorii, unde nu mai era posibil să fie secrete, am auzit mărturisirea ucigaşului înaintea propriei sale victime. Poate că viaţa este mai impresionantă în romane. Însă niciun romancier nu a scris vreodată aşa ceva. Victima, în pragul morţii, primea spovedania ucigaşului său şi cel chinuit a dat dezlegare ucigaşului său. S-au rugat împreună, s-au îmbrăţişat unul cu altul. Preotul s-a întors apoi la patul său şi amândoi au murit în aceeaşi noapte. Era noaptea Crăciunului. Dar nu o noapte de Crăciun în care ne-am adus pur şi simplu că înainte cu două mii de ani Hristos Se născuse în Vitleem. Era noaptea în care Hristos Se născuse, în inima unui torţionar comunist.

Acestea sunt lucruri pe care le-am văzut cu înşişi ochii mei."

(Richard Wurmbrand)
http://www.fericiticeiprigoniti.net/...tionarului-sau

Aceasta pilda cutremuratoare este trecuta si in acatistul sfintilor inchisorilor comuniste .

Dar inafara de aceasta remarca , voiesc sa folosesc si eu firul exact pt. ceea ce a fost el creat :

Imi cer iertarea tuturor celor pe care i-am suparat, enervat sau indispus cu parerile si ideile mele !
Imi cer iertare tutror celor care asteptau de la mine ceva si au primit altceva sau nu au primit nimic !
Imi cer iertare tuturor celor pt. care am fost sminteala sau poticnire !
Imi cer iertare tuturor celor care fiind diferiti temperamental de mine si oprindu-se in modul meu de exprimare/formulare nu au putut alege vreun folos din cunostinta sau discutia cu mine .
Imi cet iertare tuturor pt. care nu am putut sa fiu la inaltimea sau cerinta ori increderea cu care m-au girat ei vereo data !

Iertati fratilor si surorilor si binecuvintati !

Eu, la rindul meu, ii iert pe toti, (care intr-un fel sau altul au intrat in legatura cu mine si intr-un mod banuit sau nu mi-au gresit ) ii binecuvintez si le doresc post cu spor si mult folos !

Cutremurator, frate Zaharia, cutremurator si totodata minunat a fost si pentru mine fragmentul postat de Glykys. Ca urmare, am preferat sa raspund unui mesaj precedent, unul mai apropiat de posibilitatile mele de a gestiona impactul emotional si nu numai...
De aseara, de cand am citit postarea lui Glykys, am tot cugetat in jurul ei... Nu poti trece prea usor peste asemenea intamplare... De piatra sa fii si tot te atinge...
Si pentru ca astazi ne aflam in Duminica Iertarii, voi scrie si eu cateva randuri care amintesc, poate, mai degraba de Izgonirea din Rai. Nu de alta, insa iertarea imi pare o mare problema, un ideal mai degraba spre care nazuim mereu... Si bine facem ca nu renuntam, cu ajutorul lui Dumnezeu!
Voi evoca un moment dintr-o discutie despre iertare (si pentru ca discutia a avut loc in cadru confidential, nu voi da nume si indicii, iar anumite aspecte le modific intentionat pastrind insa intact miezul faptelor). Personajul principal este un barbat care sustine ca si-a daruit intreaga viata si inima lui Hristos. Iar eu cred ca spune ceea ce simte, ca nu minte deliberat. Iata insa povestea lui despre iertare:
Cu ani in urma copilul sau a petrecut o vreme in compania unor oameni de care tatal nu era deloc incantat. Fiind tineri, fiul si prietenii sai se intreceau in tot felul de petreceri, facind tot felul de nazbatii, pe care ni le putem imagina. Din cate povestea atunci vorbitorul, ne putem imagina ca fiul le facuse cam pe toate... Exceptind crima si violul. Tot felul de lucruri, de "pacatele", uneori de pacate mai mari... Tatal, fireste, era ingrijorat.
A sosit si momentul-cheie: tatal a pus piciorul in prag si i-a cerut fiului, spre a nu-si distruge viata, sa ia masuri radicale - ori sa isi schimbe modul de viata, sa revina la cel care fusese inainte (adica un copil bun, in media de bun simt pe care o dorim noi toti parintii), ori sa ... plece. Tatal nu mai putea rabda sa vada nenorocirea in care se complacea fiul.
Iar baiatul a ales. Si-a luat lucrurile, chitara, banii de la tata si ...dus a fost.
Au urmat cativa ani in care tatal a suferit cumplit, fiind cu atat mai ingrijorat si deprimat cu cat nu putea in nici un fel sa isi ajute fiul. Auzise intre timp, de la diversi "binevoitori", ca fiul era dator-vandut, ca practica prostitutia, ca era consumator de droguri, ca devenise un client obisnuit al politiei etc. Tatal era disperat, la un prag de marea nebunie. Ca sa nu deznadajduiasca de tot a gasit in sfarsit o "solutie": s-a apucat vartos de baut. In scurt timp a devenit dependent in asa masura incat, chiar si atunci cand se barbierea avea nevoie sa tina o sticla de vodka la indemana...
Dar intr-o zi fiul s-a intors acasa. Era de nerecunoscut. Dupa cum si tatal era tot de nerecunoscut. Doua epave se priveau acum ochi in ochi si isi zambeau stingheriti...
Ce era de facut?
Cu chiu cu vai au legat o discutie, fiecare terorizat de multe indoieli si regrete, de multele lanturi in care erau prinsi. Intr-un final baiatul i-a cerut tatalui sa il ajute. Tatal a vandut bunurile de pret, a pastrat doar casa si mobila, strictul necesar. pe atunci inca mai avea serviciu, inca mai putea munci. Apoi si-a ajutat fiul, cum a putut.
Iar fiul s-a intors,dupa cateva zile, sa ii multumeasca si l-a rugat, promitind ca nu il va mai dezamagi, sa il ierte si sa il primeasca iarasi acasa. Ca viata lor de dragoste parinteasca sa porneasca iarasi mai departe, lasind in urma toate fostele neintelegeri. Fiul dorea din nou primavara!
Iar tatal a spus asa: te iert, cum sa nu, sigur ca te iert. Dar acasa nu mai pot sa te primesc.
Fiul si-a imbratisat tatal, cu ochii in lacrimi, l-a privit lung, ca pentru ultima data, apoi a plecat, intelegind cum stau lucrurile... A doua zi s-a sinucis prin spanzurare. Tatal lui povestea ca baiatul era foarte urat, mort in cosciug.
.......................
Au trecut vreo 10 ani de la acel deznodamant. Cineva din grup, unul dintre noi cei care auzisem cutremurati povestea, a indraznit in cele din urma sa rupa tacerea si sa intrebe: ce intelegi tu prin iertare? Tatal a ridicat senin din umeri si, zimbind, a spus: "Inima mea apartine lui Hristos".
.......................
Fratilor, in Duminica Iertarii, eu nu va rog sa ma iertati. Nu voiesc sa aud de la careva ca da, te-am iertat. Nici de imbratisari nu am nevoie. Presupun ca mi le acordati pe toate impreuna: si sentimentul si cuvintele si imbratisarile, toti cei care ma iertati cu adevarat pentru multele mele lipsuri si caderi.
Voiesc doar sa traiesc impreuna cu voi un alt fel de viata: una in care Hristos sa fie prezent, cu adevarat, in mijlocul nostru. Adica sa fim unii cu altii asa cum ne-a cerut El: pastrind si cultivind unitatea dintre sentimentele de iertare, cuvintele de iertare si faptele de iertare. Sentimentalismul, vorba amagitoare, faptele de pedepsire a semenului sa nu isi aiba locul intre noi.
Asa sa ne ajute Bunul Dumnezeu! AMIN+

Pentru ca acest post al Adormirii Maicii Domnului să nu rămână fără folos, şi pentru că am creat disensiuni pe anumite topicuri, vă rog să mă iertaţi voi, cei pe care v-am supărat, tulburat sau atacat în vreun fel, când am ales să dau frâu liber unor simţiri discutabile.

Să avem pace în suflete! Amin!

[cristiboss56]

Dacă noi nu vom ierta
Celor ce ne sunt duşmani,
În zadar ne vom ruga,
Săptămâni întregi şi ani.
Să ne dăm capul de pietre,
Cruci să facem cât Ceahlăul,
Domnu-n veci, n-o să ne ierte,
Singuri, noi ne facem răul.
Când cerem să fim iertaţi,
Promitem, la fel -solemn;
Doar iertarea între fraţi
E cel mai înalt îndemn.
Iartă-i Doamne şi-i păzeşte
Pe cei care-i credem răi
Şi în cer îi locuieşte,
Că şi ei sunt fiii tăi!

O iertare aparte pentru fratele Culai :http://www.crestinortodox.ro/forum/s...713#post491713

[cristiboss56]

Un an de bucurii şi har
Să ne dea Domnul Sfânt în dar,
Un an cu dragoste şi dor,
Cu pace şi credinţă, spor.

Un an bogat cu bucurie,
Cu o credinţă veşnic vie,
Un an cu binecuvântări,
Cu cântece şi vindecări.

Un an de îndelungi răbdări,
Un an voios cu împăcări,
Cu rod bogat şi bucurie
Şi mari schimbări din temelie.

Un an voios cu Dumnezeu,
Sensibili,lângă El mereu
În rugăciune ancoraţi
Să fim statornici, ne-nfricaţi.

Un an voios, plin de speranţă,
Trăit cu Domnu-n siguranţă,
Un an frumos s-avem mereu
Cu-ncredere în Dumnezeu!

Amin!