Sa ramanem ORTODOCSI pana la capat !

[cristiboss56]

În prealabil postat de osutafaraunu

Dacă ați renunța în a le înălța rugăciuni și v-ați limita strict la a le aduce "cinstire", poate ne-am schimba şi noi optica şi am recunoaşte că-L vedeţi pe Hristos ca Unic Mântuitor - aşa cum Îl prezintă Scriptura. Recunoaşteţi că această "prejudecată" vi se datorează în mare parte.

O LUAM DE LA CAP :

Învăţătura corectă despre Maica Domnului


Sfântul Proclu al Constantinopolului a fost cel mai apropiat ucenic al Sfântului Ioan Gură de Aur. Cu toate acestea, contribuţia sa privind învăţătura corectă despre Maica Domnului a trecut aproape neobservată până astăzi. Considerăm prioritară, în momentul de faţă, sarcina de a dezvălui personalitatea fascinantă şi contribuţia deosebită a acestui mare ierarh.



Deşi Sinodul al III-lea Ecumenic a utilizat fragmente din predicile sale pentru a susţine faptul că Fecioara Maria este cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, puţini au fost cei care s-au aplecat cu atenţia asupra acestor texte în zilele noastre.

Viaţa Sfântului Proclu

Nu cunoaştem locul şi nici data naşterii Sfântului Proclu. Este cert, însă, că a fost ucenic al Sfântului Ioan Gură de Aur, deşi nu l-a putut urma pe acesta în exilul final. Nu l-a susţinut niciodată pe Arsaciu, urmaşul Sfântului Ioan, la scaunul de patriarh, deoarece acesta din urmă ocupase scaunul de episcop într-un mod necanonic. În schimb, a devenit secretarul lui Atticus, care i-a succedat în anul 406. Istoricul bisericesc Socrate precizează că "Proclu a devenit profesor încă din tinereţe şi, frecventând asiduu şcolile vremii, a devenit pasionat de retorică. Pe când era încă tânăr, a devenit unul dintre apropiaţii lui Atticus, care l-a numit mai târziu secretar al său". Atticus îl va hirotoni, de altfel, mai întîi diacon, iar apoi, la scurtă vreme, preot. După moartea lui Atticus, Proclu a fost foarte aproape să fie numit patriarh al Constantinopolului, dar lucrul acesta nu
s-a întâmplat. În schimb a fost numit episcop de Cyzic, dar nu a fost primit de creştinii din eparhia sa. După moartea patriarhului Sisinie (succesorul lui Atticus), s-a numărat din nou printre cei care puteau fi aleşi, dar i*a fost preferat Nestorie, viitorul eretic. Proclu s-a dezis de erezia lui Nestorie, predicând plin de curaj împotriva acesteia. În cele din urmă va fi ales patriarh în jurul anului 434. Printre activităţile sale importante se numără aducerea la Constantinopol a moaştelor Sfântului Ioan Gură de Aur, în jurul anului 438, şi punerea lor în biserica închinată Sfinţilor Apostoli. Un alt eveniment notabil din perioada petrecută ca patriarh este introducerea liturgică a cântării "Sfinte Dumnezeule", eveniment petrecut cu ocazia unui cutremur puternic care a zguduit capitala Imperiului Bizantin.

Istoria Omiliei a 5-a

Am decis să analizăm una dintre omiliile rostite de Cuviosul Proclu al Constantinopolului cu ocazia introducerii unei noi sărbători închinate Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Parascheva Grigoriu, cea care s-a ocupat de traducerea acestei omilii în limba română, ne-a oferit şi un scurt comentariu cu privire la istoricul ei. Astfel, introducerea unei noi sărbători era privită în vremea respectivă cu suspiciune, pentru că existau creştini care afirmau că se diminuează posibilitatea adorării lui Dumnezeu prin aceste noi celebrări închinate sfinţilor. Însă era necesară dezvoltarea cultului adus Maicii Domnului, pentru că nu dispăruseră controversele legate de erezia nestoriană. Parascheva Grigoriu precizează: "Omilia a 5-a este documentul păstrat al unui astfel de argument care promovează noua sărbătoare pentru Fecioara Născătoare de Dumnezeu în Constantinopolul secolului al V-lea şi constituie dovada vie pentru organizarea cultului ei în această perioadă. Forme private ale unei astfel de devoţiuni sunt, desigur, mai vechi decât secolul al V-lea, după cum se arată într*un papirus din secolul al III-lea ce invocă mila şi protecţia Născătoarei de Dumnezeu. Aceste devoţiuni au continuat să câştige teren tot mai mult în secolul al IV-lea, când, de pildă, Sfinţii Grigorie de Nisa şi Grigorie de Nazianz atestă cele mai timpurii exemple ale apariţiilor şi mijlocirilor Maicii Domnului, deşi nici în relatările lor aceste exemple nu par să fie ceva cu caracter extraordinar sau de noutate, având corespondente în literatura ascetică contemporană. În acelaşi timp, Fecioara a început să ocupe din ce în ce mai mult un loc central, ca figură exemplară atât în cultul public şi privat, cât şi în monahism. Omilia a 5-a marchează un pas decisiv în această direcţie odată cu afirmarea de către Sfântul Proclu a preeminenţei Fecioarei asupra tuturor celorlalţi sfinţi" (Sfântul Proclu al Constantinopolului, Omilii la Naşterea Domnului, trad. Parascheva Grigoriu, Editura Sophia, Bucureşti, 2008, pp. 84-85).

Născătoarea de Dumnezeu - mai presus de toţi sfinţii

Încă din debutul omiliei sale, Sfântul Proclu afirmă că Născătoarea de Dumnezeu este mai presus de toţi sfinţii. Prima comparaţie pe care o efectuează este cea cu drepţii vechi-testamentari. După ce enumeră virtuţile acestora, începe să explice de ce Preasfânta Fecioară îi depăşeşte pe toţi în sfinţenie. "Ea a purtat în pântece pe Cel întrupat, căci ce putea împiedica iconomia cea negrăită a lui Dumnezeu Cuvântul? Creşterea materială a pântecelui? Dar de creştere şi pătimire Cuvântul este străin. Mărire? Dar dumnezeirea nu este circumscrisă. Întinăciune? Dar Cel ce a zidit-o pe ea nu se întinează şi Cel întrupat în ea şi Cel ce S-a născut nu S-a întinat, ci şi mai mare slavă aduce împăratul, iubirea de oameni. (...) Aşadar nimic nu este în viaţă precum Născătoarea de Dumnezeu Maria. Cutreieră toată făptura, o, omule, cu mintea şi vezi dacă este ceva mai mare decât Preasfânta Născătoare de Dumnezeu Fecioara. Răscoleşte pământul, scrutează marea, iscodeşte văzduhul, cerurile le cercetează cu mintea, gândeşte-te la toate puterile cele nevăzute şi vezi dacă este vreo altă minune aşa de mare în toată făptura. (...) Numără deci cele străine şi minunează-te de biruinţa Fecioarei, fiindcă pe Cel pe care toată făptura Îl preamăreşte numai ea în chip netâlcuit în cămara de nuntă l-a primit" (Omilii la Naşterea Domnului, pp. 91-93). Sfântul Proclu al Constantinopolului nu cuprinde doar sfinţii, ci şi îngerii în treapta inferioară a Născătoarei de Dumnezeu. Fecioara Maria a rămas om, fără a căpăta o natură necreată, dar, cu toate acestea, s-a ridicat mai presus de puterile fără de trup, prin faptul că a purtat în pântece pe Fiul lui Dumnezeu. Nici drepţii vechiului legământ, nici sfinţii Evangheliei nu pot să se ridice la treapta Născătoarei de Dumnezeu.

Împlinirea femeilor

"Fericite sunt pentru ea toate femeile. Neamul femeiesc nu mai este sub blestem, fiindcă a născut pe cea care şi pe îngeri îi va birui în slavă. Eva se vindecă, este redusă la tăcere egipteanca, se îngroapă Dalila, fără pomenire rămâne Irodiada, şi acum se admiră şirul femeilor de cinste, se binecuvintează Sarra, ca născătoare a popoarelor, Rebecca se cinsteşte ca dătătoare înţeleaptă a binecuvântărilor, se admiră şi Lia ca maică a strămoşului după trup al Domnului, se laudă Debora ca strategă mai presus de fire, se fericeşte şi Elisabeta ca una ce a odrăslit săltarea în pântece a Înaintemergătorului harului" (Omilii la Naşterea Domnului, pp. 93-94). Preasfânta Născătoare de Dumnezeu este cea prin care neamul femeiesc dobândeşte cea mai înaltă slavă. Prin ea sunt lăudate femeile virtuoase ale Legii vechi, dar sunt şi mustrate cele care au păcătuit. Încheiem cu un citat de o frumuseţe retorică deosebită al Sfântului Proclu al Constantinopolului, în care el identifică şi simbolurile Legii vechi cu prefigurări ale Preasfintei Fecioare. "Dar Maria este închinată fiindcă s-a făcut maică şi roabă, şi nor, şi cămară de nuntă, arcă şi chivot al Stăpânului. Maică, fiindcă a născut pe Cel ce a binevoit a Se naşte. Roabă, mărturisind firea şi propovăduind harul. Nor, fiindcă de la Duhul Sfânt a luat în pântece pe Cel pe care L-a născut. Cămară de nuntă, fiindcă Dumnezeu Cuvântul, ca într-o cămară de nuntă, a umbrit taina. Chivot, nu purtând Legea, ci pe dătătorul de Lege odrăslindu-L" (Omilii la Naşterea Domnului, p. 94).

" Maria este închinată fiindcă s-a făcut maică şi roabă, şi nor, şi cămară de nuntă, arcă şi chivot al Stăpânului. Maică, fiindcă a născut pe Cel ce a binevoit a Se naşte. Roabă, mărturisind firea şi propovăduind harul. Nor, fiindcă de la Duhul Sfânt a luat în pântece pe Cel pe care L-a născut. Cămară de nuntă, fiindcă Dumnezeu Cuvântul, ca într-o cămară de nuntă, a umbrit taina. Chivot, nu purtând Legea, ci pe dătătorul de Lege odrăslindu-L."
Sf. Proclu, Omilii la Naşterea Domnului

[ioanna]

În prealabil postat de cristiboss56

In legatura cu neoprotestantii , nu sunt toti asa cum spui !

Bineinteles ca nu toti, mai sunt si exceptii care trec peste prejudecati si afla adevarul despre cultul sfintilor, iar atunci il privesc in alta lumina. Ce reproseaza e pericolul caderii in idolatrie, care exista, insa fenomenul idolatriei e mult mai complex, iconoclasmul nu-l eradica. Scott e protestant, nu neoprotestant :) Uite la protestanti apreciez ca stiu sa faca distinctii si sa nu incrimineze fara a cunoaste. M-am uitat odata pe un site baptist, voxdeibaptist, unde se explica foarte frumos si corect diferenta dintre idolatrie si venerarea icoanelor.

N-are sens sa-i aratati lui osutafaraunu invatatura despre Maica Domnului si modul in care noi o cinstim prin rugaciune, cantare, pictura etc. Dansul are convingerea ca omul e mort, trup si suflet de aceea i se pare anormal sa i te adresezi in mod direct prin rugaciune, rugandu-l sa ti se alature in rugaciunea catre Dumnezeu.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de MihaiG

Dar mai încetaţi, măi, odată !!!!

Vă faceţi de râsul curcilor.

Ziceţi fiecare o rugăciune, beţi un pahar de vin şi scrieţi aici aşa: eu sunt vai de capul meu, dar Hristos mă iubeşte şi pe mine la fel ca pe fratele Cristi/Mosh Neagu/sora Ioana/Icsulescu, Amin.

Saru'mana pe obraz!... De obicei nu prea suntem mereu pe aceeasi lungime de unda, dar aici ai mare dreptate! OK: Eu sunt vai de capul meu, iar Hristos mai iubeste si pe mine... macar un pic! Cel putin asa nadajduiesc!!

Acu' merg sa-mi pun o cana de vin la fiert!

Ioana, inteleg ca te-am necajit mai mult decat am crezut. Uneori fac greseala sa cred ca daca eu apreciez ironia ce mi se face si mi-o insusesc ca pe o lectie, ar trebui sa fie si ceilalti la fel. Citindu-te mai pe-ndelete, cred ca in acea zi eu am fost indispus din alte motive (acea reclama la un site pt adulti) si mi-a casunat pe mesajul tau (inca o data spun: NU PE TINE!). Din reactia ta, inteleg ca nu prea m-ai ierta... Fratilor, daca eu cad in abatere (si cad atat de des), taxati-ma, ca sa ma pot indrepta. Am cochetat cu astrologia (inca mai am niste influente pe ici - pe colo), am avut temeri despre previziunile mayase (inca sunt usor ingandurat in anumite privinte), am intrat in biserici catolice, fiind in vizita prin locuri straine, doar sa vad cum e in interior, si n-am spus-o duhovnicului fiindca n-am considerat necesar... Ironia poate indrepta, daca nu ne ascundem in spatele mandriei. Dar o jignire e mai greu s-o poti trece cu vederea.

Cristi, daca nu ai vin, ti-as trimite eu vreo 10 litri sa bei in sanatatea mea si a celorlalti membri!... Asta ca sa intelegi ca dincolo de "virtual" sunt un om normal care nu tin manie si sunt rezistent la "tavaleala"... Cat despre faptul ca m-ai trecut pe lista grupului de rugaciune, pe mine ma jigneste... Eu voiam sa poti tu sa ierti si sa te rogi pentru mine, pacatosul!...

[cristiboss56]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Cristi, daca nu ai vin, ti-as trimite eu vreo 10 litri sa bei in sanatatea mea si a celorlalti membri!... Asta ca sa intelegi ca dincolo de "virtual" sunt un om normal care nu tin manie si sunt rezistent la "tavaleala"...!...

Mai , tu nu vezi ca eu deja am pus in aplicare "planul" lui Mihai ?
Cat despre vin , am din belsug , caci nevasta mea este din patria vinului , Urechesti de Vrancea , avem cam doua hectare partea noastra , dar nu sunt consumator inrait , caci orice bautura imi da dureri de cap , plus tensiunea , asa ca mai ponderat cate o tara !
Un an nou cu bucurii !

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de cristiboss56

Mai , tu nu vezi ca eu deja am pus in aplicare "planul" lui Mihai ?
Cat despre vin , am din belsug , caci nevasta mea este din patria vinului , Urechesti de Vrancea , avem cam doua hectare partea noastra , dar nu sunt consumator inrait , caci orice bautura imi da dureri de cap , plus tensiunea , asa ca mai ponderat cate o tara !
Un an nou cu bucurii !

Hm! Urechesti de Vrancea!... Asa deci... Atat de aproape de mine!... O aruncatura de bat!... Asta da surpriza!...
Cat despre baut, de obicei mai pe seara, cand stiu ca nu trebuie sa mai ies cu masina... Deocamdata pentru mine, ziua de condus nu cred ca s-a terminat. Desi am figurat "aici" intreaga ziulica, am facut o gramada de drumuri... Noroc ca-i orasul mititel!...

Imi imaginam ca voi, bucurestenii, duceti lipsa... E bine cand ai rude in provincie!...

[cristiboss56]

Conform rânduielilor bisericești din calendarul ortodox, în perioada dintre Crăciun și Bobotează, miercurea și vinerea sunt zile cu harți. Credincioșii pot astfel să mânânce de frupt sau ”de dulce”, adică produse alimentare de origine animală.

De altfel, în tradiția populară zilele dintre Crăciun și Bobotează erau denumite și ”hârța”. Dezlegarea pentru zilele de miercuri și vineri este doar până la Ajunul Bobotezei, 5 ianuarie, care este zi de post.

[cristiboss56]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Hm! Urechesti de Vrancea!... Asa deci... Atat de aproape de mine!... O aruncatura de bat!... Asta da surpriza!...
Cat despre baut, de obicei mai pe seara, cand stiu ca nu trebuie sa mai ies cu masina... Deocamdata pentru mine, ziua de condus nu cred ca s-a terminat. Desi am figurat "aici" intreaga ziulica, am facut o gramada de drumuri... Noroc ca-i orasul mititel!...

Imi imaginam ca voi, bucurestenii, duceti lipsa... E bine cand ai rude in provincie!...

Cu ajutorul Bunului Dumnezeu , poate ne vedem vreodata !
Da , mare lucru sa ai rude in provincie , sa mai scapi de orasul asta galagios , muradar si rautacios pana la urma . Ce m-a impresionat prima data cand am ajuns aici , asta acum 30 de ani , ca toata lumea se saluta , exista un bun simt aparte , ce nu-l intalnesti in "marile" orase .
Inca odata , un an nou cu bucurii si iertare pentru toate "conflictele " din anul 2012 !
Pace si numai bucurii !

[cristiboss56]

Părintele Arhimandrit Cleopa Ilie, cunoscutul duhovnic de la Mănăstirea Sihăstria, a schimbat viaţa a mii de credincioşi. Aceştia veneau cu smerenie şi speranţă în suflet la chilia lui pentru a-i asculta sfatul. În 2013 s-au împlinit100 de ani de la naşterea părintelui, dar credincioşii vin în număr mare la mormântul lui, să aprindă o lumânare şi să-i mulţumească pentru ajutor.

Totuşi, viaţa părintelui nu a fost uşoară. A fost marcată de numeroase retrageri în munţi şi peregrinări pe la mai multe mănăstiri din ţară din cauza Securităţii. Mărturiile copleşitoare despre trăirea sa duhovnicească alcătuiesc veritabile pagini de Pateric autohton.

TRINITAS TV a realizat un film documentar despre viaţa şi învăţăturile marelui duhovnic.

Filmul „Părintele Cleopa” va fi difuzat în cadrul nopții duhovnicești dintre ani. La primele ore din anul 2013, vă puteți reîntâlni cu mai multe personalităţi ale vieţii bisericeşti de la noi și puteți viziona mai multe filme documentare, producții recente și simbolice ale televiziunii Patriarhiei Române în anul pe care îl încheiem. Printre acestea filmul documentar „Părintele Cleopa”, care va putea fi vizionat imediat după slujba dintre ani, pe care TRINITAS TV o va transmite în direct de la Catedrala patriarhală.

[cristiboss56]

"...vreau să vă spun că, începând de la Anul Nou, grija noastră cea mai mare trebuie să fie alta. Cel mai mare lucru este să ne înnoim viata, să luăm aminte, cu fiecare an nou să lăsăm câte un păcat care ne stăpâneste cine stie de când si să punem în locul lui o virtute. Să iertăm greselile celor ce ne-au supărat, să-i iertăm pe toti, să începem Anul Nou cu inima curată si cu credintă în Dumnezeu. Să nu începem la crâsmă cu betie, cu fluiere, cu câte si mai câte petreceri. Că dacă începi bine din ziua întâi, fiindcă ziua bună se arată de dimineată, asa o să-ti meargă tot timpul!
Du-te prin sate acum, în noaptea aceasta. Este iadul pe fata pământului! Iată cum stiu oamenii să multumească lui Dumnezeu că le-a mai dat un an de viată. Dar vine moartea la om si-l strânge de gât, de nu mai poate spune nici preotului ce a făcut, că i-a legat limba! Cât ar mai vrea el atunci să-i mai dea Dumnezeu un ceas. Dar nu-i mai dă! Este rânduit: când ti-o veni ceasul, te ia si te duce. Ai vrea să te rogi: "Doamne, mai dă-mi un minut!" Dar nu-ti mai dă! Ai avut destule! Dumnezeu este prea drept! Ti-a dat vreme, dar n-ai vrut să te îndrepti, să te pocăiesti, să plângi, să te rogi! Ti-a dat atâtia ani de viată si n-ai avut nici o grijă. Si atunci vei vedea că nu mai este pocăintă în timpul mortii.
Deci, să ne gândim că, trecând un an de zile, foarte mult trebuie să plângem lui Dumnezeu, că n-am făcut nimic bun si să-I multumim că ne-a ajutat cu mila si cu îndurarea Lui să trecem iarăsi 365 de zile si să ajungem până azi.
Toti trebuie să multumească. Toată zidirea lui Dumnezeu. Căci viata si fiintele si toate vremurile sunt în mâna lui Dumnezeu. Tocmai acum trebuie să multumim lui Dumnezeu, ca să nu vină urgia Domnului peste noi!
Asteptăm mila lui Dumnezeu, dar odată n-ar să mai fie timp, căci vine moartea pentru fiecare! Vine dreptatea lui Dumnezeu, de care nu poate scăpa nimeni! Nu pot scăpa nici împăratii. Unde sunt împărătiile? Unde sunt faraonii Egiptului? Unde sunt sultanii turcilor? Unde sunt craii Germaniei? Unde sunt împăratii de care se cutremura lumea? Unde sunt cetătile? Unde sunt orasele? Unde-i orasul Pompei si unde este Cartagina si orasele vechi care s-au dărâmat de cutremur?
Unde sunt cetătile lumii? Unde sunt puternicii? Unde sunt cei învătati? Unde sunt filosofii? Unde sunt cei care au purtat sceptru si ale căror capete străluceau ca soarele? Unde sunt? Praf, pământ si pulbere s-au făcut. Asa-i dreptatea lui Dumnezeu si vai de noi si de noi dacă cheltuim vremea în zadar. Marele Apostol Pavel spune: Răscumpărati vremea, că zilele rele sunt (Ef. 5, 16).
Vom cere să mai trăim un minut si n-ar să ne mai dea Dumnezeu! Pentru că trecem fără griji viata aceasta si ne încurcăm cu grijile veacului, de parcă am fi nemuritori. Fum suntem! În toată ziua Biserica ne spune: Omul ca iarba; zilele lui ca floarea câmpului, asa va înflori (Ps. 102, 15). I-a spus Dumnezeu lui Isaia, pentru toti: Tot trupul este iarbă si slava omului ca floarea ierbii; uscatu-s-a iarba si floarea ei a căzut. Si iarăsi zice Duhul Sfânt în psalmi: Zilele lui ca umbra trec; că s-au stins ca fumul zilele mele. Si iarăsi: Anii lor ca pânza unui păianjen s-au socotit; si iarăsi: Zilele mele ca umbra s-au plecat si eu ca iarba m-am uscat.
Pentru cine vorbeste aici Duhul Sfânt? Pentru noi! Să avem urechi, să nu fim surzi. Să nu ne astupăm urechile, că visuri suntem sub soare. Oricine ar fi, praf si pulbere este! Nimic nu rămâne vesnic pe pământ. Unde sunt puternicii de care se cutremura lumea până ieri? Du-te si vezi-i în gheenă, cum îi muncesc dracii. Du-te si întreabă-i acolo: "Cu ce v-ati ales din viata aceasta?" Unde a rămas stăpânirea, unde stiinta, unde puterea popoarelor? I-a luat moartea, după dreptate, si-i tine în legături până în ziua Judecătii de Apoi.
Împăratul Alexandru Macedon era mare filosof; învătase filosofia despre suflet si moarte de la acel mare filosof din antichitate, Aristotel, opt ani de zile. Si tot îl cinsteau ai lui, dar el avea cuvântul acela: "Dacă-i moarte, nu-i nimic!"
Dar odată, tot îl lăudau:
- Măria ta, cât stăpânesti! Cât de mare esti!...
- Măi, dacă credeti că am stăpânire, veniti cu mine la malul mării (si marea era tulbure în ziua aceea. Vărsa valuri si se agita). Uite, ca să vedeti ce putere am: Mare, îti poruncesc să stai pe loc!
Dar marea zvârlea valuri peste el.
- Ati văzut? Ati zis că am putere! Ati spus că eu împărătesc. Un val de apă, tot acum mă îneacă. Nu a ascultat deloc de mine. Cum ziceti că am putere, dacă un val de apă nu ascultă de mine?
El era om care cunostea că omul nu poate nimic fără Dumnezeu!
Când era să moară, l-au întrebat generalii lui:
- Măria ta, din ce să-ti facem mormântul? Din marmură? Din aur? Din pietre scumpe de iachint, de hrisolit, de onix, de ametist sau de rubin? Toate pietrele scumpe i le-au spus. Iar el le-a răspuns:
- Dacă-i moarte, nu-i nimic! Să nu-mi faceti mormântul meu din aur si din alte pietre scumpe, ci să-mi faceti mormântul si sicriul de granit. Să nu cumva să mă îmbrăcati în haine aurite, ci simplu, ca un simplu om. Si să lăsati la sicriu două găuri: una în stânga si alta în dreapta.
- Dar de ce asta?
- Pe acolo să-mi scoateti mâinile goale, ca să vadă toti că nimic n-am luat cu mine după moarte.
Să veghem cum petrecem timpul înaintea Domnului. Căci negresit vom muri si ne va cere socoteală ce-am vorbit în fiecare clipă si ce-am gândit si ce-am lucrat.
Aceasta v-o spun pentru Anul Nou! Să multumim Preasfintei Treimi si Preacuratei Maicii Domnului, care mijloceste pentru toată lumea, că ne-a învrednicit să mai trecem un an. Să ne hotărâm în inima noastră să punem început bun si să petrecem de aici înainte cu Dumnezeu, crestineste. Să ne împăcăm cu Dumnezeu mai înainte de a ne răpi moartea. Amin!"

(Părintele CLEOPA ILIE)

[cristiboss56]

Folosirea molitfelor Sfântului Vasile cel Mare în cult:

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...932#post491932