Adulterul - motiv cu temei biblic si canonic pentru divort

Cristina, suntem off topic si nu stiu daca chiar are sens sa discutam asupra terminologiei exacte, dar uite ce scrie Sfantul Ioan Iacob Hozevitul despre aceste pacate, chiar el, ca si multi altii numindu-le "de moarte".

Sfântul Ioan Iacob Românul-Hozevitul.
Cele şapte păcate de moarte, din care odrăslesc toate păcatele

Cele şapte răni de moarte
Care m-au vânat mereu
Şi slăbănogit-au foarte
Sufletul smerit al meu!

I. Mândria

Dacă mai doreşti acuma
Suflete să ne mândrim,
Vino de pogoară numa
Până jos la ţintirim!

Ca să vezi mai bine-acolo
Pentru cine te mândreşti,
Care este slava lumii
Şi a vieţii pământeşti!

Iată, hârca asta slută
Este a unui boier,
Care petrecea cu slavă
Ca un mândru Lucifer.

Mai încolo este alta,
A unui om cerşetor,
Care şi-a târât viaţa
Umilit şi răbdător.

Care dintre ei acuma
Îl găseşti mai fericit?
Răsfăţatul cel prea mândru
Ori săracul umilit?

Iată colo proestosul,
Ce era ca un butoi
Şi-i gonea pe bieţii pustnici
Defăimându-i ca pe boi.

Mai la vale iată capul
Unui biet nevoitor,
Care sta ascuns prin peşteri
Gol, tăcut şi postitor.

Ce cunoşti acum din slava
Celor graşi de la Vasan,
Iată numai ce rămâne
De la bietul pământean!

II. Zavistia

De zavistie urâtă
Dacă vezi că eşti luptat,
Află că această boală
Este greu de vindecat.

Toate celelalte patimi
Sunt din fire omeneşti
Şi lucrându-le îţi pare
Că din ele te-ndulceşti.

La zavistie din contra,
Simţi că eşti ca otrăvit,
Căci la inimă te roade
Viermele neadormit.

Deci, pe gânduri tu adesea
Spovedeşte-le curat
Şi te roagă pentru care
Urâciunea te-a luptat.

A zavistiei meteahnă
Este lucru diavolesc,
Care nu te lasă-n pace,
Când vezi alţii că sporesc.

Nu lăsa ca să mocnească
Răul nemărturisit,
Nu cumva să putrezească
Binele agonisit.

III. Iubirea de Argint

Când te prinde în capcană
Lăcomia de arginţi
S-o vădeşti ca pe o rană
La duhovniceşti Părinţi.

Căci fiind năravul tainic,
Este greu de priceput
Şi pe mulţi din cei cu râvnă
Lăcomia i-a pierdut.

Rădăcina răutăţii
La păgâni şi la evrei;
Ai pe Iuda doar ca pildă
Şi începător al ei.

IV. Desfrâul

La dulceaţa desfrânării
Dacă eşti obişnuit,
Vino tainic, ticăloase,
Pân-la Poarta lui David.

Să-ţi închipui tu acolo
Cum la ziua cea de-apoi,
Scaun greu de judecată
Se va pune pentru noi.

Cum vei suferi mânia
Dreptului Judecător?
Cum vei trece peste râul
Cel cu focul arzător?

Cum vei suferi osânda
Care se va hotărâ?
Cum vei suferi pe demoni
Când la munci te vor târâ?

V. Lăcomia pântecelui

Dacă ai din nesimţire
Pântece nesăţios,
Vino până la Golgota
Lângă Crucea lui Hristos!

Iată, suflete, priveşte
Stânca cum s-a despicat
La vederea răstignirii
Pentru cel necumpătat!

Deci, în taină mergi adesea
La Golgota cugetând,
Ca să capeţi înfrânare
Umilindu-te în gând.

VI. Trândăvia

Iară duhul trândăviei
Dacă vezi că te-a cuprins,
Cugetă la ceasul morţii
Şi la focul cel nestins.

VII. Mânia

Suflete, de ai mânie,
Dacă lesne te iuţeşti,
De a treia fericire,
Ticăloase, te lipseşti!

Nu vei moşteni pământul
Fericiţilor de sus!
Celor blânzi le este partea
După cum Domnul a spus!

- Vino, fire mânioasă
Ca să vezi pe Mielul blând
Cum Se junghie pe Cruce,
Toate pentru noi răbdând.

Deci, primeşte cu blândeţe
De la oameni câte vin,
Ca să moşteneşti pământul
Celor blânzi, în veci, AMIN.

PS Cristina: astazi fiind ziua ta, iti doresc La Multi Ani! din suflet, si sa-ti gasesti preocupari ceva mai vesele decat discutiile care despica firul in patru pe forum.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de mirelat

te rog nu mai induce lumea in eroare.
exista pacate si pacate, iar netinerea postului NU este pacat de moarte.

pentru cei care nu cunosc, acestea sunt cele cele sapte pacate de moarte:

O scurtă documentare pe Internet, din ceea ce ortodocşii ar trebui să considere surse credibile, arată că "păcat de moarte" este un alt nume pentru "păcat greu". A se citi catehismul ortodox, art 93, care lămureşte că: "Pacatele grele se mai numesc si pacate de moarte".
Sursa: http://www.patriarhia.ro/ro/documente/catehism34.html

Despre gravitatea păcatului de a nu ţine postul ne vorbeşte şi canonul 69 apostolic:
"Astfel, canonul 69 apostolic sanctioneaza pe clerici cu caterisirea daca nu tin Postul Mare si Postul de miercuri si vineri, iar pe laici cu afurisirea (exceptie fac bolnavii). "
Sursa: http://biserica.org/ro/viataduhovnic...tpatristic.htm

Din câte cred, păcatele uşoare nu sunt sancţionate cu caterisirea / afurisirea, ci numai păcatele grele.

Deci, şi Biserica Ortodoxă operează cu deosebirea păcatelor în uşoare şi grele. Cam trist că trebuie să vină un catolic să vă pună sub nas doctrina cultului dv pe care ar trebui să o cunoaşteţi şi mai aveţi şi insolenţa să spuneţi că eu induc lumea în eroare.

Acuma, puteţi arăta un document care să ateste că ignorarea postului e păcat uşor ? Nu mă refer la predici ale câte unui călugăr Varzuvie, ci la luări de poziţii ale episcopatului ortodox. Altfel spus, aveţi ce contrapune catehismului editat de Patriarhia BOR şi canoanelor apostolice ? Dacă nu aveţi, aş aprecia să lăsaţi atât mândria, cât şi jignirile deoparte şi să vă reconsideraţi poziţia.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Cam trist că trebuie să vină un catolic să vă pună sub nas doctrina cultului dv pe care ar trebui să o cunoaşteţi şi mai aveţi şi insolenţa să spuneţi că eu induc lumea în eroare.

dumneata esti destul de trist numai prin faptul ca in plin post, alta treaba mai buna n-ai decat sa dai lectii, chipurile, si sa bagi zazanie pe un forum ortodox.

du-te domnule, pe forumurile catolice si predica acolo ale voastre. lasa ca de documentaristi via google n-avem nevoie aici.

[Noesisaa]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

O scurtă documentare pe Internet, din ceea ce ortodocşii ar trebui să considere surse credibile, arată că "păcat de moarte" este un alt nume pentru "păcat greu". A se citi catehismul ortodox, art 93, care lămureşte că: "Pacatele grele se mai numesc si pacate de moarte".
Sursa: http://www.patriarhia.ro/ro/documente/catehism34.html

Despre gravitatea păcatului de a nu ţine postul ne vorbeşte şi canonul 69 apostolic:
"Astfel, canonul 69 apostolic sanctioneaza pe clerici cu caterisirea daca nu tin Postul Mare si Postul de miercuri si vineri, iar pe laici cu afurisirea (exceptie fac bolnavii). "
Sursa: http://biserica.org/ro/viataduhovnic...tpatristic.htm

Din câte cred, păcatele uşoare nu sunt sancţionate cu caterisirea / afurisirea, ci numai păcatele grele.

Deci, şi Biserica Ortodoxă operează cu deosebirea păcatelor în uşoare şi grele. Cam trist că trebuie să vină un catolic să vă pună sub nas doctrina cultului dv pe care ar trebui să o cunoaşteţi şi mai aveţi şi insolenţa să spuneţi că eu induc lumea în eroare.

Acuma, puteţi arăta un document care să ateste că ignorarea postului e păcat uşor ? Nu mă refer la predici ale câte unui călugăr Varzuvie, ci la luări de poziţii ale episcopatului ortodox. Altfel spus, aveţi ce contrapune catehismului editat de Patriarhia BOR şi canoanelor apostolice ? Dacă nu aveţi, aş aprecia să lăsaţi atât mândria, cât şi jignirile deoparte şi să vă reconsideraţi poziţia.

Mihnea, stii foarte bine ca biserica ortodoxa vorbeste altfel decat biserica catolica. Stii bine ca la ortodocsi nu exista un Magisteriu ca si la catolici, deci practic ce este pacat grav si ce nu este de multe ori este la latitudinea duhovnicului. E bine, nu e bine (parerea mea personala este ca nu e chiar bine), e alta treaba si alta discutie pentru alta tema. Ai auzit de oameni opriti de la impartasanie nu stiu cati ani fiindca fumeaza? Este fumatul pacat care te exomunica automat, sau nu? Hmmmm.

Ce am vrut eu sa spun este ca, si fiind greco-catolic de fapt cred ca stii si asta foarte bine, in BO nu exista diferenta intre pacate mortale si pacate veniale in ceea ce priveste marturisirea si iertarea lor. In BC pacatele mortale nu pot fi iertate decat prin spovedanie corecta la un preot, pe cand cele veniale se iarta si prin Euharistie, participare in alte devotiuni, etc, si nu trebuiesc marturisite neaparat, desi BC o recomanda. Aici e diferenta. Nu ca nu exista pacate de moarte, sau pacate mai grele si mai usoare, si asa mai departe.

Nu stiu ce spune Sf Ioan Iacob Hozevitul, dar eu stiu, din catehism, daca nu ma insel, ca cele 7 pacate se cheama pacate capitale, si de la ele izvorasc cele de moarte, adica, poftim, in limbaj ortodox, pacate grele. (Ex: desfraul --care este mai mult o stare de spirit-- duce la adulter, iubirea de argint la furt, mania la ucidere, si asa mai departe).

În prealabil postat de NTatiana

ceea ce eu as dori ca Biserica Ortodoxa Romana sa faca este de a sfatui pe cei care au divortat, chiar daca au copii sa incerce sa isi refaca viata in cel mai decent mod; e mai bine asa si pentru copii si pentru parintele respectiv si pentru a nu fi ispitit sa aiba relatii ocazionale de scurta durata care mai mult deterioreaza viata oamenilor decat o aseaza pe o cale normala;

iata un articol scurt dar cuprinzator despre cum isi pot reface viata cei divortati, conform cu preceptele Bisericii Ortodoxe.

A doua si a treia casatorie

Biserica invata potrivit Sfintei Scripturi ca "Ceea ce a impreunat Dumnezeu, omul sa nu desparta" (Matei 19, 6). Astfel, ea este impotriva divortului, indemnand pe soti sa nu-si lase sotiile si pe sotii sa nu-si paraseasca barbatii. Din Noul Testament aflam ca divortul nu este admis decat pentru caz de adulter: "Iar Eu zic voua, oricine isi lasa femeia, afara de caz de adulter, savarseste el insusi adulter" (Matei 5, 32; 19, 9).
Biserica sustine ca a doua casatorie si a treia casatorie sunt tolerate numai din intelegere fata de slabiciunile omenesti (I Corinteni 7,9). Sfantul Vasile cel Mare (+ 379) randuieste prin canonul 4, ca cei care se casatoresc pentru a doua oara sa fie opriti de la Sfanta impartasire timp de unul sau doi ani, iar cei care se casatoresc pentru a treia oara sa nu se impartaseasca trei, patru, sau chiar cinci ani. Tinand seama ca aceste persoane erau oprite de la impartasire o vreme atat de indelungata, cele doua casatorii au ajuns sa poarte numele, la unii Sfinti Parinti, de desfranare.
A patra casatorie a imparatului Leon al VI lea Filosoful a facut ca in anii 912-913 sa se tina un Sinod la Constantinopol, in urma caruia s-a emis un Tomos. Conform acestui Tomos, a doua casatorie este permisa doar in cazul mortii sau disparitiei fara veste a unuia dintre soti, dar nu echivaleaza cu prima casatorie. A treia casatorie, potrivit acestui Tomos, este acceptata cu urmatoarele conditii: daca cel ce vrea sa se casatoreasca a treia oara are 30 de ani si nu are copii, este oprit de la impartasire 3 ani. Daca persoana in cauza are copii, este oprita de la impartasirea cu Trupul si Sangele Domnului 4 ani. In continuare se mentioneaza ca daca cel ce vrea sa se casatoreasca a trei oara are varsta de 40 de ani si nu are copii, sa fie oprit de la impartasanie timp de 4 ani, iar daca are peste 40 de ani si are copii, nu se poate casatori a treia oara.
In cazul vaduviei se sustine ca sotul ramas in viata este liber sa se recasatoreasca fara a avea nevoie de o aprobare din partea statului sau a Bisericii. In cazul divortului, pentru a doua sau a treia cununie, pe langa procedura civila de divort, este nevoie si de actul de desfacere a cununiei din partea episcopului, cu stabilirea unei epitemii.
La inceput Biserica nu tolera a doua si a treia casatorie si chiar interzicea prezenta clericilor la astfel de nunti, potrivit canonului 7 de la Neocezareea din anul 315.
Se crede ca necesitatea unei randuieli de binecuvantarare a celei de-a doua si a treia casatorie s-ar datora cazurilor frecvente de recasatorii, precum si a imposibilitatii de a savarsi in astfel de situatii slujba primei casatori. In prima faza, Biserica fie interzicea casatoria pentru cei ce doreau sa se recasatoresca, conform canonului 2 al Sfantului Nichifor Marturisitorul, fie o acceptau, dar fara a pune cununiile pe capetele mirilor, ci doar pe umeri, potrivit Sfantului Teodor Studitul in Epistolele I si II, sau chiar deloc.
Din Molitfelnic putem vedea ca "randuiala celei de-a doua casatorii" este o scurta extindere a slujbei logodnei. Ea nu incepe cu rostirea cuvintelor "Binecuvantata este imparatia...", ci cu rostirea "Binecuvantat este Dumnezeul nostru..." urmata de citirea rugaciunilor incepatoare. Ectenia mare este redusa la cateva simple cereri, si doar ultimele doua scurte rugaciuni ale slujbei logodnei sunt citite. "Rugaciunea inelelor" este inlocuita de o rugaciune de pocainta care cere "iertarea greselilor", "curatire" si "dezlegare". In cazul primei casatorii sunt pomenite persoanele drepte: Avraam, Sara, Rahila, etc, in vreme ce in cazul celei de-a doua casatorii sunt mentionate persoane ca Rahav pacatoasa (Iosua,1-24; Evrei 11, 31; Iacov 2,25) vamesul care s-a pocait (Luca 18,10-14) si "talharul cel bun" (Luca 23, 40-43); persoane care au primit iertarea lui Dumnezeu prin credinta si pocainta. O a doua rugaciune vorbeste despre mire si mireasa, spunand ca "nu au putut a purta greutatea zilei si aprinderea trupeasca" si astfel s-au hotarat sa primeasca "impreunarea nuntii a doua". Nu mai exista o procesiune in mijlocul bisericii, iar incununarea este savarsita incepand cu cea de-a treia scurta rugaciune a randuielii obisnuite.
John Meyendorff sustine ca "nu exista nicio motivatie teologica pentru care numarul posibilelor casatorii succesive sa fie, pentru crestin, limitat la trei: limita este doar disciplinara si este definita prin "iconomie", ceea ce nu inseamna - asa cum adesea se crede - ca este o usa deschisa spre compromisuri nelimitate".
Adrian Cocosila

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Noesisaa

Nu stiu ce spune Sf Ioan Iacob Hozevitul, dar eu stiu, din catehism, daca nu ma insel, ca cele 7 pacate se cheama pacate capitale, si de la ele izvorasc cele de moarte, adica, poftim, in limbaj ortodox, pacate grele. (Ex: desfraul --care este mai mult o stare de spirit-- duce la adulter, iubirea de argint la furt, mania la ucidere, si asa mai departe).

Da, exact ! "Cele 7 păcate", numite uneori şi "păcatele capitale" în opoziţie cu "cele 7 virtuţi" sunt predispoziţii ale sufletului care, în absenţa luptei interioare, duc la păcate actuale. Dar, de ce nu ar fi păcatul neţinerii postului izvorât din lăcomie ? Eu îmi aduc aminte perfect de spovezile când eram ortodox şi câtă importanţă punea duhovnicul în ţinerea postului. De multe ori nu mă întreba dacă mi-am făcut lecţiile, dacă îmi ajut părinţii şi altele, ci o singură întrebare îmi punea: "fiule, ai ţinut post" ? Asta, pentru mine, e un semn că postul e o materie mult mai serioasă decât o simplă "recomandare" a Bisericii. Trebuie să deosebim între ceea ce Biserica recomandă ori îndeamnă şi ceea ce Biserica porunceşte.

Şi nu e adevărat că nu există Magisteriu ortodox. Chiar mai sus acida mea preopinentă mirelat prezintă în detaliu un Tomos al unui sinod constantinopolitan. Ăsta e act magisterial, iar asemenea sinoade şi asemenea acte apar şi astăzi, numai că nu li se mai dă ascultare. Văd că tot ce spune călugărul Varzuvie de pe Athos primează faţă de autoritatea eclezială legiuită. Iar din acest "tomos" eu înţeleg că a doua şi a treia căsătorie se face atunci când nevasta a murit sau a dispărut (de verificat dacă prin "dispariţie" se poate înţelege faptul că şi-a luat valiza şi a plecat la o adresă necunoscută). Nimic despre a doua căsătorie în caz că nevasta trăieşte, dar noi ne facem valiza şi plecăm la amantă. Eu nu ştiu să se fi modificat aceste rânduieli, îmi face impresia însă că oamenii fac mişto de Taina Căsătoriei şi de caracterul ei indisolubil, de multe ori cu complicitatea clerului. Uneori, ba chiar foarte des, viaţa celui care a auzit chemarea la căsătorie poate fi dificilă: trebuie să gândim că aceasta este crucea pe care trebuie să o purtăm ca să ne asociem lui Cristos, şi nu că mai avem două cartuşe în buzunar, pe care scrie "a doua căsătorie" şi "a treia căsătorie".

[Noesisaa]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Dar, de ce nu ar fi păcatul neţinerii postului izvorât din lăcomie ? Eu îmi aduc aminte perfect de spovezile când eram ortodox şi câtă importanţă punea duhovnicul în ţinerea postului. De multe ori nu mă întreba dacă mi-am făcut lecţiile, dacă îmi ajut părinţii şi altele, ci o singură întrebare îmi punea: "fiule, ai ţinut post" ? Asta, pentru mine, e un semn că postul e o materie mult mai serioasă decât o simplă "recomandare" a Bisericii. Trebuie să deosebim între ceea ce Biserica recomandă ori îndeamnă şi ceea ce Biserica porunceşte.

Nu vreau sa te contrazic cum ca netinerea postului nu ar fi pacat. Dimpotriva, este pacat daca nu il tii fara sa ai motive serioase. Dar e posibil ca duhovnicul sa te fi intrebat cu atata insistenta daca ai postit fiindca la romanii ortodocsi impartasania fara post este aproape de neconceput.

Văd că tot ce spune călugărul Varzuvie de pe Athos primează faţă de autoritatea eclezială legiuită.

Aici cam ai dreptate, din pacate.

Cat despre casatorie si recasatorie, cred ca situatia e mai complicata decat o expui. Nu sunt de acord cu divortul, eu cand am sa ma casatoresc, ma casatoresc o data si bine, dar am sa am mare grija cu cine, dar cateodata, si asta o spun din experienta nu personala, dar aproape, situatia intr-o casatorie devine atat de anormala incat cu greu mai poti spune ca in acea casatorie mai domneste Sfantul Duh, ci ura. Din pacate, Biserica numai constata destramarea unei casatorii. A doua casatorie poate cu greu fi considerata o invitatie la poligamie, fiindca este mai mult o binecuvantare pentru ca oamenii sa nu traiasca in desfrau. Fiindca pana la urma asta e, oamenii sunt slabi.

[Fani71]

În prealabil postat de Noesisaa

situatia intr-o casatorie devine atat de anormala incat cu greu mai poti spune ca in acea casatorie mai domneste Sfantul Duh, ci ura. Din pacate, Biserica numai constata destramarea unei casatorii. (..)

Mi se pare ca aici ai rezumat foarte bine conceptia ortodoxa despre 'a doua casatorie'.
Daca nu ma insel, asa spune si Meyendorff in cartea lui despre taina cununiei.

[anna21]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

O scurtă documentare pe Internet, din ceea ce ortodocşii ar trebui să considere surse credibile, arată că "păcat de moarte" este un alt nume pentru "păcat greu". A se citi catehismul ortodox, art 93, care lămureşte că: "Pacatele grele se mai numesc si pacate de moarte".
Sursa: http://www.patriarhia.ro/ro/documente/catehism34.html

Despre gravitatea păcatului de a nu ţine postul ne vorbeşte şi canonul 69 apostolic:
"Astfel, canonul 69 apostolic sanctioneaza pe clerici cu caterisirea daca nu tin Postul Mare si Postul de miercuri si vineri, iar pe laici cu afurisirea (exceptie fac bolnavii). "
Sursa: http://biserica.org/ro/viataduhovnic...tpatristic.htm

Din câte cred, păcatele uşoare nu sunt sancţionate cu caterisirea / afurisirea, ci numai păcatele grele.

Deci, şi Biserica Ortodoxă operează cu deosebirea păcatelor în uşoare şi grele. Cam trist că trebuie să vină un catolic să vă pună sub nas doctrina cultului dv pe care ar trebui să o cunoaşteţi şi mai aveţi şi insolenţa să spuneţi că eu induc lumea în eroare.

Acuma, puteţi arăta un document care să ateste că ignorarea postului e păcat uşor ? Nu mă refer la predici ale câte unui călugăr Varzuvie, ci la luări de poziţii ale episcopatului ortodox. Altfel spus, aveţi ce contrapune catehismului editat de Patriarhia BOR şi canoanelor apostolice ? Dacă nu aveţi, aş aprecia să lăsaţi atât mândria, cât şi jignirile deoparte şi să vă reconsideraţi poziţia.

Nu este pacat "usor", asa este.
Si eu stiam despre afurisirea celui care nu tine post (dar de cand s-a schimbat aspectul site-ului nu mai gasesc canoanele, din nefericire, ca as fi dat link)
Foarte posbil sa fie pacat de moarte.. ca este izvorat de lacomie (si desfrau, eventual), dar este mai mult decat atat.. este si nesimtirea/delasarea fata de sporirea in viata duhovniceasca etc.

(Postarea ta m-a facut sa ma gandesc.. o sa intreb si eu duhovnicul.)

[anna21]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Şi nu e adevărat că nu există Magisteriu ortodox. Chiar mai sus acida mea preopinentă mirelat prezintă în detaliu un Tomos al unui sinod constantinopolitan. Ăsta e act magisterial, iar asemenea sinoade şi asemenea acte apar şi astăzi, numai că nu li se mai dă ascultare. Văd că tot ce spune călugărul Varzuvie de pe Athos primează faţă de autoritatea eclezială legiuită. Iar din acest "tomos" eu înţeleg că a doua şi a treia căsătorie se face atunci când nevasta a murit sau a dispărut (de verificat dacă prin "dispariţie" se poate înţelege faptul că şi-a luat valiza şi a plecat la o adresă necunoscută). Nimic despre a doua căsătorie în caz că nevasta trăieşte, dar noi ne facem valiza şi plecăm la amantă. Eu nu ştiu să se fi modificat aceste rânduieli, îmi face impresia însă că oamenii fac mişto de Taina Căsătoriei şi de caracterul ei indisolubil, de multe ori cu complicitatea clerului. Uneori, ba chiar foarte des, viaţa celui care a auzit chemarea la căsătorie poate fi dificilă: trebuie să gândim că aceasta este crucea pe care trebuie să o purtăm ca să ne asociem lui Cristos, şi nu că mai avem două cartuşe în buzunar, pe care scrie "a doua căsătorie" şi "a treia căsătorie".

Aici nu ai dreptate. Preotii iti vorbesc despre purtarea crucii.. nimeni nu ia in neserios Taina Cununiei. Casatoria este o cruce, nu cred ca este preot care va spune altceva.
Daca oamenii fac altceva asta nu este din cauza ca-si asculta duhovnicii, ci dimpotriva, oamenii fac ce-i taie capul (dupa cat poate fiecare, cat vrea fiecare sa-I urmeze lui Hristos, ca mantuirea nu este obligatorie sau cu fortza, ci este doar o invitatie deschisa tuturor)