'Ortodoxul' de ocazie

[axios]

ma bucur ca ne-am strans azi, ca in fiecare zi si ca in multe din zilele ce vor urma, cu mila lui Dumnezeu...
insa mi se pare trist, cel putin din punctul meu de vedere, ca doar aici ne putem marturisi credinta... si asta nu pentru ca nu am avea curaj. ci pentru ca ar fi putini cei care ar fi dispusi sa ne asculte...
cati dintre noi pot discuta din problemele de aici la serviciu, de exemplu... sunt sigur ca foarte putini...
traim lumi diferite. din pacate. e trist, e dureros, dar trebuie sa recunoastem...
incerc sa socializez cu prietenii de o viata... ies cu ei, merg la vreo terasa ceva, comandam, daca e miercuri iau o pizza de post, incerc sa fiu in ritm cu ei... insa, vin momente cand deja se rupe filmul.
intr-o sambata seara m-au luat prietenii la un ceai, intr-un club... era pe la mijlocul postului mare... mai in gluma, mai in serios, imi spun ca mergem sa o gasim pe mama copiilor mei. am ajuns fratilor... si am inteles ce multe ne separa... era sambata, aproape de miezul noptii, si petrecerea abia incepea... lumea dansa pe mese, faceau trenuletul, se dadeau de ceasul mortii de parca era revelion sau nu stiu ce mare ocazie de a sarbatori... si-i intreb ce e acolo. si-mi raspund, pe cat de sincer, pe atat de motivati, ca lumea are dreptul la relaxare dupa o saptamana de munca... eram siderat. si, apropo, ma intrebau daca nu am vazut pe cineva... le-am raspuns sincer: fratilor, am vazut o gramada de mame, care mai de care, dar niciuna nu era a copiilor mei... :))
trist este ca e lesne de inteles ca a doua zi nici vorba de biserica...
incerc sa nu judec pentru ca nu stiu care sunt lucrarile Domnului cu fiecare dintre noi. poate toti de acolo erau mai aproape de mantuire decat mine. n-am de unde sa stiu. insa e cert ca eram din alt film... imi pare rau, dar acesta este adevarul.
cercul in care mai pot discuta una alta despre viata este acela format din apropiatii cu care merg la manastire. insa fiecare a fost adus aproape de biserica prin pronia lui Dumnezeu. fiecare are povestea lui, dureroasa si izbavitoare...
sa ne rugam ca fratii nostri sa se indrepte. sa ne rugam ca Dumnezeu sa le trimita harta de care au nevoie in drumul spre mantuire. sa ne rugam sa ne intalnim cu totii la Poarta Raiului...
concluzia: merg in fiecare duminica la biserica, postesc lunea, miercurea, vinerea, am duhovnic, ma straduiesc sa-mi fac canonul etc. dar cred ca sunt doar un ortodox de ocazie... si asta fara falsa smerenie.
insa faptul ca L-am cunoscut pe Dumnezeu ma face sa ma simt cel mai iubit dintre pamanteni...