Marele Sinod Ortodox s-ar putea tine in 2012

[costel]

"Proiectul unei intalniri a tuturor familiilor Ortodoxiei nu a fost niciodata atat de aproape de a se realiza. Marele Sinod Ortodox care ar putea avea loc in 2012 este tema pe care o propune articolul lui Francois-Xavier Maigre, publicat in cotidianul francez "La Croix" din 29 septembrie.

Declaratia a trecut aproape neobservata. Ea inseamna totusi elanul simptomatic al unitatii care traverseaza in momentul actual lumea ortodoxa. Aflat in vizita, luna trecuta, in insula Imbros - una dintre rarele insule turcesti din Marea Egee -, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, Bartolomeu I, a anuntat recent ca pregatirea pentru Marele Sinod Panortodox "se apropie de final".

"La inceputul anului 2011 vom avea cu siguranta, in centrul nostru patriarhal de la Geneva, penultima intalnire a comitetului de pregatire a sinodului", a precizat primatul ortodox, increzator in mod vizibil in sustinerea acestei intalniri istorice, care ar trebui sa permita Bisericii Ortodoxe, care numara aproximativ 200 de milioane de credinciosi, sa-si redefineasca prezenta in lume.

De altfel, acest faimos sinod, pe care unii l-ar desemna in mod ironic drept "personajul fictiv" al Ortodoxiei, pentru a rade de ritmul lent al acestuia, nu a parut a fi niciodata atat de aproape. Se vehiculeaza chiar si anul 2012. Cu toate acestea, este mai bine sa se pastreze prudenta, pentru ca istoria a dovedit de multe ori ca mecanica sinodala ramane fragila si incerta.

Dialogul a fost afectat in anii 1990

"Pentru orientali, nu a mai existat un sinod ecumenic de la Niceea, din 787", aminteste P. Bernard Le Léannec, asumtionist, fin cunoscator al Ortodoxiei, care a fost paroh timp de 15 ani la Parohia Saint-Louis-des-Francais din Moscova. Proiectul unui sinod panortodox, adica o "intalnire oficiala a tuturor familiilor iesite din Marea Schisma de la 1054", a fost lansat la inceputul anilor 1960 de patriarhul ecumenic Atenagoras.

Bisericile Ortodoxe s-au angajat atunci sa lucreze impreuna si sa se puna de acord asupra unei serii de subiecte care puteau reprezenta o sursa de tensiune intre ele - statutul canonic al diasporei, intaietatea Patriarhiei de la Constantinopol, criteriile de independenta si de autonomie ale Bisericilor, ierarhia intre patriarhate. Acest dialog a inceput sa-si piarda vigoarea, fara insa a fi intrerupt, in cursul anilor 1990, ca o consecinta a dezvoltarii URSS, a dificultatii Bisericilor din Est sa intoarca pagina sovietica si a reorganizarii acestora pe scena internationala.

In 1996, o disputa violenta intre Moscova si Constantinopol cu privire la Biserica din Estonia a compromis si mai grav pregatirile pentru sinod, pana intr-acolo incat cele doua Biserici au rupt pentru o anumita perioada de timp comuniunea care le uneste...

Moscova si Constantinopol sunt pregatite sa-si depaseasca rivalitatile

"Aceste tensiuni sunt astazi practic rezolvate" asigura Carol Saba, purtator de cuvant al Adunarii episcopilor ortodocsi din Franta, care observa de ceva vreme "un climat de intelegere foarte favorabil intre Biserici", datorat in mare parte dinamismului panortodox instaurat de summitul intaistatatorilor Bisericilor Ortodoxe de la Istanbul, din 2008.

"Astazi, conjunctura ortodoxa este favorabila unei mai bune cooperari", analizeaza Carol Saba. "Bisericile au inteles ca strategia confruntarii era daunatoare tuturor. In acest context al globalizarii, de criza morala si financiara, Ortodoxia are o voce si o marturie pe care trebuie sa o faca ascultata. Este un moment binecuvantat, pe care nu trebuie sa-l ratam."

Ramane de vazut daca acest sinod nu risca sa fie un sinod "de inchidere" fata de lumea actuala, sub influenta curentelor antimoderniste care traverseaza aceste Biserici, asa cum se tem anumiti analisti... este dificil a prevedea problema. Un lucru este sigur: acest sinod nu va fi nici pastoral, nici dogmatic. Una dintre principalele sale mize priveste mai ales organizarea Bisericii, si anume organizarea diasporelor - in Europa si Statele Unite - care conduc la juxtapozitii eclesiale administrative de necrezut. La Paris, de exemplu, exista sase episcopi ortodocsi apartinand de sase jurisdictii diferite.

Noua sesiune a Comisiei mixte internationale pentru dialog teologic intre Biserica Catolica si Biserica Ortodoxa

Comisia mixta internationala pentru dialog teologic intre Biserica Catolica si Biserica Ortodoxa s-a reunit in sesiune plenara, de pe 19 pana pe 26 septembrie, la Viena, informeaza revista "La Croix", in editia din 29 septembrie.

Coprezidata de Mgr Kurt Koch, noul presedinte al Consiliului pontifical pentru promovarea unitatii crestinilor, si Mitropolitul Ioan de Pergam (reprezentant al Patriarhiei Ecumenice), aceasta noua sesiune a continuat studiul lansat de comisie la Ravena (Italia), in noiembrie 2007 si reluat in timpul urmatoarei sesiuni de la Paphos (Cipru), din octombrie 2009, privind tema autoritatii in Biserica, punand in discutie una dintre intrebarile care suscita cele mai multe divergente de apreciere intre catolici si ortodocsi, anume "rolul episcopului Romei in unitatea Bisericii de-a lungul primului mileniu".

La inceputul lucrarilor, membrii comisiei au fost primiti de cardinalul Christoph Schönborn, Arhiepiscop de Viena, si de Mitropolitul Mihail, reprezentant al Patriarhiei Ecumenice in Austria si Ungaria, iar fiecare dintre cei doi a tinut un discurs de primire, dorind tuturor succes in lucrarea de apropiere dintre catolici si ortodocsi.

Textul de la Ravena, la baza lucrarilor comisiei

Prima zi de lucru a fost consacrata in principal definirii metodologiei de lucru asupra problematicii intaietatii episcopului Romei in primul mileniu. Participantii au reflectat apoi la statutul pe care sa-l confere documentului. Potrivit unor versiuni neautorizate ale acestui text, care au circulat pe internet, in ciuda embargoului pe care il hotarase comisia in timpul ultimei sesiuni, sunt abordate aici patru aspecte: Biserica de la Roma in calitate de "primul sediu printre Bisericile locale din Orient si Occident"; episcopul Romei in calitate de "succesor al Sfantului Petru"; rolul episcopului Romei in perioadele de criza ale comuniunii eclesiale in timpul primului mileniu; influenta factorilor nonteologici.

Conform propunerilor formulate de membrii ortodocsi ai Comisiei de la Viena, s-a convenit in final sa nu se dea un statut oficial acestui document, ci sa se foloseasca, dupa introducerea remarcelor complementare, ca baza de lucru pentru pregatirea unui nou document care sa propuna piste de rezolvare a divergentelor teologice existente intre catolici si ortodocsi, cu precadere in ceea ce priveste articularea intre intaietate si sinodalitate in viata Bisericii.

Totusi, Mitropolitul Hilarion de Volokolamsk de la Moscova, responsabil al Departamentului de relatii externe al Patriarhiei de la Moscova, care a condus delegatia Bisericii Ortodoxe la sesiunea de la Viena, a indicat ca documentul elaborat la Paphos si revazut la Viena nu poate servi drept "instrument de lucru" in masura in care acesta nu trateaza problemele decat dintr-o "perspectiva pur istorica" si contine "lacune si omisiuni". Printre acestea, Mitropolitul a subliniat ca "abordand rolul episcopului Romei, sdocumentult nu ii mentioneaza aproape deloc pe episcopii celorlalte Biserici locale existente in mileniul intai", la fel si faptul ca "nu precizeaza suficient de clar si distinct ca jurisdictia episcopului Romei in primul mileniu nu se intindea si in Orient". (Georgiana Bara)