Daca iubesti, ierti

[NECTARIE]

Îndrăznesc să afirm că iertarea este o virtute exclusiv creștinească. Până la întruparea Mântuitorului Iisus Hristos, iertarea nu era cunoscută în lume. Fiecare om răspundea aproapelui său după faptele lui; la rău, răsplătea cu rău, la bine, răsplătea cu bine. Chiar la poporul ales, căruia Dumnezeu i-a descoperit voia Sa, aceștia interpretau legea prin prisma unui întuneric lăuntric, „ochi pentru ochi și dinte pentru dinte“.
Dumnezeu face cunoscută iertarea prin Hristos Domnul punând mare accent pe această cheie a raiului căci „dacă veți ierta oamenilor greșelile lor și Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greșelile. Iar dacă nu veți ierta oamenilor greșelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greșelile voastre“(Mt. 6, 14-15). Mântuitorul acordă un loc mare iertării în viața noastră, fiind centrul vieții creștinești. Totul începe, continuă și se termină în iertare. „Iertați și veți fi iertați“(Lc. 6, 37), spune Domnul. El este pildă vie de adevărată iertare pe cruce, când durerile îi copleșeau întreaga ființă, a iertat. Căci cine iartă puțin, puțin iubește, iar cine iartă mult, mult iubește. Să nu uităm câte au răbdat și îndurat martirii, sfinții și alți prigoniți, răspunzând la durere cu balsamul iertării. Când vom ierta totul, le vom câștiga pe toate. Iertând imităm pe Dumnezeu și mistic ne naștem din nou.