Semnificatia culorii portocalii in iconografia bizantina si icoana Sf.Andrei Saguna

[ortodoxa2310]

Am citit pe net pareri cum ca ar fi o culoare nemaivazuta in icoanele bizantine si ca "banditii" au dat icoanei Sfantului Andrei Saguna o culoare politica. Dar eu din cate imi amintesc portocaliul e culoarea cea mai inalnita la mantia lui Iisus ca prunc.
Nu inteleg nimic, si nu am gasit lamuriri pe google. Ori e culoarea portocalie gresita ori e gresita folosirea ei in icoana unui sfant, cand de fapt este rezervata exclusiv pt mantia Pruncului? Va rog, lamuriri. Multumesc!

[Mihailc]

Culoarea portocalie e semnalul lucrării Duhului Sfânt într-o formă inteligibilă parțial pentru simțuri. În icoanele autentice ale Cinzecimii, limbile de foc prin care se manifestă Duhul Sfânt sunt zugrăvite într-o nuanță de orange sângeriu, care ne spune că este o lucrare destinată îndumnezeirii omului, întrucât roșul acesta transmite umanitatea îndumnezeită. Dacă nuanța e mai închisă, atunci icoana explorează latura tainică a evenimentului teologic pe care-l deschide înțelegerii noastre fără să-l epuizeze vreodată.
Portocaliul este jumătatea drumului dintre galbenul - mediul dez-văluirii limitate a înțelesurilor catafatice și roșul prezenței ipostaziate a harului într-o persoană, apoi către vișiniul prună al Maicii Domnului ce ne pune față în față cu taina adâncă a maternității divine, ultima stație cromatică fiind negrul viță-de-vie al slavei negrăite a lui Dumnezeu, în-văluită în tăcerea apofatică a necuprinsului imposibil de circumscris într-o reprezentare sau formulare omenească, oricât ar fi ea de densă simbolic. Doar culoarea, adică femeia (Teotokos - Sfânta Sfintelor ) ne poate sugera și pune în legătură, ”ca prin oglindă, în ghicitură” cu Taina Tainelor, printr-o modalitate sensibilă, fiindcă în icoană desenul trimite la Hristos și culoarea la Maica Domnului, iar culoarea mijlocește și tălmăcește înțelesurile desenului, fără ca vreodată să i se substituie. Cu un etaj mai jos, dar pe același ax vertical, culoarea (femeia) se unește cu desenul (bărbatul) în taina cununiei, în care culoarea ascultă de desen amplificându-i înțelesurile , iar desenul umple de logos culoarea, canalizând-o spre rostul ei ipostatic cel mai înalt, expresia plinită vizual într-o formă înțelegătoare și alcătuind împreună un singur trup.

Portocaliul este oricum o tranziție între ”Duhul Adevărului care pretutindenea este și toate le plinește” și ”vino și Te sălășluiește întru noi”, obligatoriu prin Hristos, ”Calea, Adevărul și Viața”, Logosul întrupat.

Un exemplu de portocaliu ca întâlnire între formă și fondul care inundă tot mediul iconic cosmic și supracosmic (imposibil de diferențiat), în ”Rugul aprins” de mai jos, o transcripție rusească din sec XVIII după model sinait mult vechi și mai valoros.

[delia31]

N-am mai intalnit o asemenea hermeneutica de mare adancime si rafinament a relatiei dintre desen si culoare in icoana. Despre limbajul culorii care talcuieste si intensifica sensurile desenului, si care sa faca trimitere la taina nuntii: „ culoarea (femeia) se unește cu desenul (bărbatul) în taina cununiei, în care culoarea ascultă de desen amplificându-i înțelesurile , iar desenul umple de logos culoarea, canalizând-o spre rostul ei ipostatic cel mai înalt, expresia tocmită vizual într-o formă înțelegătoare și alcătuind împreună un singur trup.”

In cheia de mai sus, icoana e cununia tainica dintre desen si culoare, dintre forma si fond, alcatuind impreuna un singur trup. Icoana - o alta extensie teologica a tainei nuntii! Brilliant, insightful and revealing, Mihai!

O astfel de stravedere in/prin icoana, numai cei familiarizati deja cu vazduhul rarefiat al tainelor icoanei pot avea, numai cei in care mintea a inceput deja sa devina simtitoare iar inima intelegatoare, numai cei care au pus bun inceput „metanoiei- botezul mintii impacate cu inima” (ca sa te citez tot pe tine). Ferice de voi!

Superba si icoana asta cu Rugul aprins!
Referitor la intrebarea initiatorului, pe mine, primul gand m-a dus la celebra icoana a Sf. Treimi pictata de Rubliov, unde predomina nuante de galben-oranj.

Parcurgand mental traseul cromatic pe care ni-l dezvalui, de la galben- portocaliu- rosu-visiniu –pana la negrul tacerii apofatice, gandul m-a dus la misteriosul iconostas negru, auster, minimalist chiar, al lui Sorin Dumitrescu si incep sa inteleg (vorba vine) paradoxalul oximoron „intunericul supraluminos”, despre care vorbesc misticii teologiei apofatice.

Sau mai onest spus, nici vorba sa inteleg taina, ci doar o mica parte din motivatia pentru negru in icoane, a maestrului Dumitrescu: „Ultima stație cromatică fiind negrul viță-de-vie al slavei negrăite a lui Dumnezeu, în-văluită în tăcerea apofatică a necuprinsului imposibil de circumscris într-o reprezentare sau formulare omenească, oricât ar fi ea de densă simbolic”.

Multumesc mult ca ne-ai tradus cate ceva din limba in care ne vorbesc culorile in icoana.

Btw, in bijuteria aceea de icoana cu Izvorul Tamaduirii, de pe celalalt topic, cel cu Penticostarul-raiul anului, aproape in toate miniaturile, in vesmantul lui Hristos predomina rozul. La prima vedere mi s-a parut inedita optiunea iconarului, dar nu te-am intrebat ce si cum, ca ar fi fost oarecum offtopic. Ulterior, ne-ai atras atentia ca si Iona e pictat imbracat la fel ca Hristos. Marturisesc ca nu am vazut prea des rozul in icoane. Am una cu Invierea lui Lazar, in care unul din martorii evenimentului e invesmantat intr-un roz aproape neverosimil.

[Mihailc]

Mulțumesc pentru aprecieri, însă meritul este al Bisericii și minunatelor sale daruri prin care Domnul ne învață nu atât ce să credem, ci cum să credem pentru a înainta spre o tot mai profundă unire cu și în El.

Rozul liliachiu în icoană este semnalul anastazei (învierii) în lucrare, ca proces ce se mișcă paradoxal între ”deja” și ”nu încă”. Din această cauză mormântul Domnului este roz în icoane, iar Hristos are veșminte roz în toate metopele care pun în relație momente liturgice de dinainte de Cruce și Înviere cu Penticostarul, întrucât cele cincizeci de zile dintre Paște și Rusalii inundă retrospectiv cu înviere toată istoria mântuirii.
Pe scurt: rozul e pesahul/paște/trecere de la moarte la viață, de la virtual la actual, este bucuria învierii însămânțate în natura umană alienată de păcat, bucurie din care se împărtășește întreg cosmosul, așa cum toată zidirea văzută a suferit avarii ontologice uriașe după căderea umanității din har.

[tabitha]

În prealabil postat de delia31

N-am mai intalnit o asemenea hermeneutica de mare adancime si rafinament a relatiei dintre desen si culoare in icoana. Despre limbajul culorii care talcuieste si intensifica sensurile desenului, si care sa faca trimitere la taina nuntii: „Cu un etaj mai jos, dar pe același ax vertical, culoarea (femeia) se unește cu desenul (bărbatul) în taina cununiei, în care culoarea ascultă de desen amplificându-i înțelesurile , iar desenul umple de logos culoarea, canalizând-o spre rostul ei ipostatic cel mai înalt, expresia tocmită vizual într-o formă înțelegătoare și alcătuind împreună un singur trup.”

Sublim, într-adevăr !

[MihaiG]

Icoana Învierii, mănăstirea Sf. Ecaterina, Sinai:

[delia31]

În prealabil postat de mirela.t

Sublim, într-adevăr !

Multumesc de trandafir, Mirela, dar ia uita-te mai sus cine il merita de fapt.

[tabitha]

În prealabil postat de delia31

Multumesc de trandafir, Mirela, dar ia uita-te mai sus cine il merita de fapt.

Am văzut, am văzut, chiar mai înainte să vă treziți voi (avantajul fusului orar).
Dar pe moment am preferat să savurez în tăcere acel eseu, ca pe o cupă de șampanie de cea mai bună calitate. :)

[delia31]

În prealabil postat de ortodoxa2310

Ori e culoarea portocalie gresita ori e gresita folosirea ei in icoana unui sfant

__________


O posibila interpretare a relatiei dintre sfant si infatisarea lui in iconografie, mijlocita cromatic prin nuante de oranj, auriu, aramiu, ar putea avea drept punct de plecare interogatia: Dar ce anume este un sfant? Daca nu tocmai o creatura care, vietuind in /prin Hristos, a ajuns prin har la o mare asemanare cu El?

Asa cum in cunoscuta metafora cu fierul tinut indelung in foc si care isi schimba treptat infatisarea ajungand la culoarea si incandescenta focului, tot asa, sfantul, ca unul care Il salasluieste in fiinta lui pe Hristos,
devine el insusi rug aprins si incandescent de la focul dumnezeirii.
La fel cum fierul inrosit in foc dobandeste calitatile focului si arde la fel ca focul , lumineaza la fel ca focul, tot asa sfantul, ca om indumnezeit, dobandeste asemanarea si calitatile focului dumnezeirii.

[glykys]

In lumina celor de mai sus se poate intelege, asadar, culoarea roz a vesmintelor lui Hristos din aceasta icoana. Ma intreb oare de ce sunt fix sapte serafimi si pe cine reprezinta figura de pe epigonat (cred ca asa se numeste rombul acela, care face parte din componenta vesmantului arhieresc)?