Secretul Spovedaniei în situaţii critice

[laurastifter]

Doamne ajută!
Aşa cum îmi este stilul, am găsit un alt prilej de a problematiza... altfel spus, de a despica firul în 4 pe o temă care nu mă interesează în mod direct pentru că, în mod evident, îmi va fi imposibil să devin vreodată preot duhovnic. :)
Totuşi, de dragul conversaţiei, voi posta o întrebare care mi-a venit recent în minte: ce ar trebui să facă un duhovnic, dacă un credincios i-ar mărturisi, în Taina Sfintei Spovedanii, ceva ce ar trebui neapărat şi fără întârziere aflat şi de către alţii. De exemplu, dacă unui preot i s-ar mărturisi un ucigaş care, cu totală încredere că secretul va fi păstrat, ar spune că a ucis şi are intenţia de a comite şi alte crime. Într-o astfel de situaţie, preotul duhovnic ar trebui să păstreze secretul (având în vedere faptul că ucigaşul i s-a mărturisit în cadrul Tainei Spovedaniei şi, în plus, a avut încredere să-şi deschidă inima în faţa sa), sau ar avea datoria să-l denunţe pe criminal în faţa autorităţilor, astfel încât să nu mai aibă ocazia să se dedea şi altor tentative de crimă? În primul caz, secretul ar fi păstrat, duhovnicul ar putea gândi că nu şi-a trădat fiul duhovnicesc, dar... i-ar avea pe conştiinţă pe cei care, în viitor, ar mai cădea victime ale celui care şi-a destăinuit clar intenţia de a mai ucide. În schimb, dacă părintele ar lua decizia de a anunţa autorităţile, nu s-ar mai face vinovat de complicitate la crimă, dar... conştiinţa i-ar spune că a trădat o persoană care a avut totală încredere să-i mărturisească toate gândurile sale ascunse, ştiind că Taina Pocăinţei este secretă. În plus, acea persoană n-ar mai avea încredere niciodată să se spovedească sincer, nici chiar atunci când ar ajunge să-şi regrete păcatele şi să tânjească după îndreptare.
Un alt exemplu asemănător, care mi-a venit în minte: ce decizie ar fi bine să ia un duhovnic, în cazul în care un adolescent i-ar mărturisi, în cadrul Spovedaniei, că vrea să fugă de acasă şi să intre într-un clan de drogaţi? Dacă, în acest caz, părintele ar tăcea, tânărul inconştient şi-ar distruge viaţa sau poate chiar ar muri. Totuşi, dacă duhovnicul i-ar anunţa pe părinţii adolescentului că fiul lor are acele planuri grave, ar avea conştiinţa încărcată de păcatul... trădării.
Cum ar putea fi rezolvate aceste situaţii? Până unde trebuie să meargă păstrarea secretului Spovedaniei? Până în situaţii critice?
Presimt că va începe o polemică între cei care vor răspunde... dar nădăjduiesc să fie o polemică interesantă şi constructivă, fără a degenera în conflict. :)

Doamne ajută!