Despre cele trei puteri ale sufletului

[tot-Laurentiu]

Propun o discutie pe aceasta tema pe care o consider de o importanta deosebita.
Care sunt aceste trei puteri principale ale sufletului? cum ar trebui sa fie relatia dintre ele? care considerati ca ar trebui sa fie lucrarea cea dupa fire adica starea fireasca a acestor puteri sufletesti?

Unii teologi vorbesc despre puterea înţelegătoare, puterea poftitoare, puterea irascibilă sau raţiune, sentiment, voinţă sau despre minte, iubire şi voinţa.
De asemenea se vorbeste despre puterile raţionale şi puterile iraţionale.
Daca cunoasteti scrieri sau fragmente ale Sfintilor Parinti pe aceasta tema, nu ezitati sa le mentionati...

ÎPS Hierotheos Vlachos spune:
"Sufletul, după părerea Părinţilor, este şi unic şi multiplu. împărţirea sufletului în minte, cuvânt şi duh trebuie înţeleasă în chip de pogorământ, nu întocmai cum se înţelege pentru Dumnezeu. Căci, în Dumnezeu, cele trei Persoane sunt deofiinţă, însă au şi ipostasuri osebite; pe când în ceea ce priveşte sufletul -mintea, cuvântul şi duhul sunt energii, nu ipostasuri. însă nu există deosebiri esenţiale în ceea ce priveşte împărţirea sufletului. Depinde de aspectul pe care îl urmăreşte autorul de fiecare dată. Cercetând sufletul din perspectiva patimilor pe care vrem să le vindecăm, îl împărţim între puterea înţelegătoare, puterea poftitoare şi puterea irascibilă. Studiind treimicitatea firii sufletului, vorbim despre putere mintală, putere raţională şi putere simţitoare. Şi privind sufletul din perspectiva întoarcerii către sine şi a înălţării sale către Dumnezeu, vorbim despre minte, cunoaştere şi dragoste. în orice caz, fiecare din treimi arată că sufletul este după chipul Dumnezeului Treimic şi nu poate fi vindecat fără El".

Sf. Maxim Mărturisitorul spune:
"Toate gandurile patimase sau aţâţă partea poftitoare a sufletului, sau tulbura pe cea irascibila, sau intuneca pe cea rationala. De aceea orbesc mintea, impleticind-o de la contemplarea duhovniceasca si de la calatoria prin rugaciune. Din aceasta pricina monahul si mai ales cel ce se linisteste este dator sa ia aminte la ganduri si sa cunoasca si sa taie pricinile lor. Astfel poate cunoaste, de pilda, cum partea poftitoare a sufletului e atatata de amintirile patimase ale femeilor si cum pricina acestora este necumpatarea la mancari si bauturi si intalnirea deasa si nerationala cu femeile insesi. Dar le taie pe acestea foamea, setea, privegherea si retragerea in singuratate. Iutimea e tulburata de amintirile patimase ale celor ce ne-au suparat. Iar pricina acestora este iubirea de placere, slava desarta si iubirea de cele materiale. Caci pentru acestea se supara cel patimas, fie ca le-a pierdut, fie ca nu le-a dobandit. Si le fac pe acestea dispretuirea si nesocotirea lor, pentru dragostea de Dumnezeu".

Parintele Hristofor Panaghiotis spune:
"Sfintii Parinti recomanda ca iutimii sa-i dam sa lucreze dragostea crestina. Puterii poftitoare-infranarea, iar ratiunii-contemplatii duhovnicesti, pentru ca ele sa nu functioneze cu viciile corespunzatoare: ura, neinfranare si ganduri rele".

Jean Claude Larchet spune:
"Patima maniei porneste din puterea irascibila a sufletului si cuprinde toate manifestarile patologice ale agresivitatii. Puterea irascibila, asa cum am vazut, i-a fost data omului la crearea sa si face parte din insasi firea lui. Potrivit Proniei dumnezeiesti, ea era menita sa-l ajute pe om sa lupte impotriva ispitelor si a Ispititorului si ca sa se fereasca de pacat si de rautate. Asa se defineau, la origine, finalitatea ei fireasca si folosirea ei normala. Dar, asa cum am aratat, prin pacat omul i-a schimbat rostul firesc si, in loc de a utiliza aceasta putere a sufletului pentru a se impotrivi Celui Rau, el a indreptat-o contra aproapelui sau, folosindu-se de ea contrar naturii. Aceasta face din manie, sub toate formele ei, o patima si o boala a sufletului".

Arhim. Gabriel Bunge spune:
Omul este alcătuit din trup şi suflet; sufletul are o putere raională (logistikon), o putere irascibilă (thymikon), o putere concupiscentă (epithymetikon). Ultimele două reprezintă partea iraională a sufletului, pe care o avem în comun cu animalele, pe când prima reprezintă chipul lui Dumnezeu din om. În mod normal, omul trebuie să fie condus de puterea raională. Partea iraională e însă foarte legată de trup. elul nepătimirii e restaurarea funcionării naturale a tuturor celor trei puteri ale sufletului. Demonii se străduiesc tocmai împotriva acestui lucru.

Mânia dracilor e vinul lor. Ei sunt mereu mânioi. Omul mânios se face diavol.

Mândria i lăcomia, mai ales nesatisfăcute, duc la mânie, care duce la disperare, apoi la nebunie i vedenii demonice".