Vinovăţia

[2458386286]

[un discipol zice că simte tot timpul un sentiment de vinovăţie...]
Osho îi răspunde:

Pur şi simplu ţi-a intrat creştinismu în sânge şi oase, asta-i tot. Suferi de boala numită creştinism, care e o boală mult mai periculoasă decât cancerul, pentru că îţi intră în spirit. Toată religia creştină e bazată pe conceptul de vinovăţie, şi de-a lungul secolelor preoţii continuu au creeat acest sentiment în oameni. Asta e modalitatea lor să te domine - dacă reuşesc să te facă să te simţi vinovat, vor face din tine un sclav.
Au încercat să creeze vinovăţie din orice, şi nu doar creştinii, ci şi alţii. Dar creştinii sunt cei mai pricepuţi la asta. Despre mâncare, femei, bărbaţi, haine, orice, orice s-ar putea -- din toate au creeat vinovăţie.
L-au înconjurat pe om cu acest sentiment. Un om care se simte vinovat nu poate să fie rebel, şi nici nu poate să rămână inteligent. Omul care se simte vinovat are atâta greutate pe inima sa, că pur şi simplu îl striveşte. Are lanţuri invizibile legate în jurul mâinilor şi picioarelor. Omul vinovat e el însuşi şi prizonierul şi temnicerul.
Asta creează un fel de schizofrenie în tine. Te aperi, te lupţi, te auto distrugi. Trebuie să înţelegi asta, şi să renunţi la întreaga tâmpenie. Întregul concept e fundamental greşit. Nu există păcat. Dacă există păcat, atunci singurul păcătos e dumnezeu -- nimeni altcineva. Ar trebui să se sinucidă.
Ai sex în tine, nu tu l-ai produs; este un fenomen care ţi-a fost dat. De ce ar trebui să te simţi vinovat de el? E la fel de stupid ca şi cum cineva s-ar simţi vinovat că are ochii verzi, sau cineva se simte vinovat că are părul blond, sau că are un metru 80 sau mai ştiu io ce. E la fel de stupid.
Că eşti sexual, e un fapt... la fel e şi mânia, şi orice. Şi eu nu zic că trebuie să rămâi pentru totdeauna sexual sau mânios, dar calea să treci dincolo de ele, să le arunci, este să treci prin ele, să experimentezi cu o mare înţelegere, compasiune, şi grijă faţă de tine însuţi. Astfel, într-o bună zi mânia devine compasiune, sexul devine iubire, şi în final toate emoţiile îşi scurg energia într-un bazin, acel bazin devine rugăciune.
Nu e nimic de care cineva ar trebui să se simtă vinovat. Dacă câteodată simţi că ai făcut ceva greşit, atunci nu mai face încă o dată acel lucru - dar nu are nici un sens să te simţi vinovat. Să comiţi o eroare e un lucru.., nu te simţi vinovat când comiţi o eroare. Când faci matematică şi comiţi o eroare nu te simţi vinovat. Dacă faci doi plus doi egal cinci, nu te simţi vinovat. Pur şi simplu simţi că ai comis o eroare, o corectezi... şi gata ! terminoiu. Exact aşa, în felul ăsta, viaţa e ca matematica.
E natural. Nu suntem omnipotenţi, nu suntem omniscienţi sau omniprezenţi, aşa că sigur vor apărea şi erori. Nu suntem perfecţi, asta e adevărat, aşa că se vor întâmpla şi erori. Când găseşti o eroare corecteaz-o! Dar problema e că în loc să o corectezi începi să te simţi vinovat. Nu o corectezi niciodată şi începi să te simţi vinovat. Deci ai dat într-o greşeală mult mai gravă decât prima, pentru că prima poate fi corectată; a doua nu poate fi corectată. Persoanele care se simt vinovate fac acelaş lucru din nou şi din nou; nu se schimbă niciodată. Nu am văzut niciodată vreo persoană care se simte vinovată, să se schimbe. De ce s-ar schimba? -- pentru că deja se autopedepseşte prin vinovăţie aşa că ce rost mai are? Faci ceva greşit apoi te pedepseşti, te simţi vinovat, supărat. Şi rămâi la fel. Ai impresia că "Am suferit destulă pedeapsă. Mai e nevoie de altceva?"... şi răul rămâne acelaşi neschimbat.
Pune-ţi energia în schimbare, şi făcând aşa vei descoperi că nu sunt multe erori. Ce eroare poţi face? Ce erori sunt posibile? Sunt foarte mici -- le poţi număra pe degete -- şi pot fi corectate foarte uşor.
Încearcă să înţelegi. Nu poţi nici măcar indica unde anume, spre ce punct se adresează acest sentiment de vinovăţie pentru că de fapt nu e concentrat spre ceva anume. E pur şi simplu un climat în jurul tău; ai sentiment de vinovăţie, pur şi simplu. Mm? te simţi vinovat că exişti. E de-a dreptul absurd !
Vinovăţia va dispărea. Nu poţi să fi aici cu mine pentru mult timp şi să rămâi cu vinovăţia. Ambele lucruri simultan nu sunt posibile! Mm? Bine !
(Don't Just Do Something, Sit There Chapter #26)