Dreptatea - Răzbunarea - Iertarea - Justiția

[Seraphim7]

Încep un nou subiect privind raportul dintre aceste 4 valori cu care de multe ori operăm in viața de zi cu zi.

De multe ori mă gândesc la toate nedreptățile pe care le-am suferit personal, însă mult mai des mă gândesc în plan existențial și universal la aceste concepte privind Dreptatea, Răzbunarea, Iertarea etc.

Să luăm exemplul tâlharului de pe Cruce, fiindcă este cel mai des invocat în acest tip de discuții,sau chiar fiul risipitor.

A trăit toată viața în tâlhărie,a fost prins și condamnat la moarte pentru faptele sale, însă într-o clipă toate s-au anulat și a câștigat un loc în Paradis….

Gândiți-vă că Hitler sau Escobar la sfârșitul vieții după tot ce au făcut se întâlnesc cu Hristos în celulă și admit greșelile lor și chiar le regretă,iar Iisus care desigur este inchis pe nedrept in așteptarea execuției, să zicem că sunt toți 3 in China sau SUA unde exista pedeapsa cu moartea,chiar înainte de a fi toți 3 executați evadează și pleacă în Maldive sau alt paradis luxuriant.

Nu-i puțin frustrant să vezi cum unii au trăit o viață în păcat și cât ai zice pește imediat se trezesc in Rai?

Adică sunt asemenea exemple și în viața de zi cu zi,cu mulți fi risipitori care devin mai importanți decât cel care a servit impecabil o viață întreagă.

Se pune întrebarea,cine a îndreptat tot răul făcut de acești tâlhari?

Cum s-a manifestat Dreptatea,dacă au suferit oameni nevinovați iar aceștia au ajuns direct in Rai?

Eu nu vorbesc aici despre cei care chiar plătesc pentru greșelile lor, într-un mod tip Legea Talionului (ochi pentru ochi…).

Eu vorbesc despre exemplele in care răul sau păcatul a fost efectiv ȘTERS, absolvit,anulat etc, indiferent de natura lui,iar răsplata a fost chiar mântuirea.

Marea întrebare pe care eu o pun este următoarea….

Dacă cineva a trăit o viață în care a făcut mereu doar ce a vrut,a nesocotit orice lege,a incaltat orice drepturi,a furat,a ucis,a distrus etc…

Practic a trăit în plăceri fără a da socoteală nimănui,a rănit toate persoanele care au ținut la ea/ea, într-un cuvânt a făcut doar ce a vrut.

Iar la finalul vieții când este pe cale să se apropie de moarte și știe că totul s-a terminat,zice pff,gata regret,îmi pare rău,cere îndurare și iertare,iar acea persoană este iertată și mântuită…

Unde mai este Dreptatea aici dragii mei?

Acea persoană nu a înțeles nimic,nu a suferit o zi,nu a făcut binele,nu a crezut decât în ceasul morții,a ucis,a furat,a distrus etc.

Nu a plătit pentru faptele sale,nu a făcut jertfa etc…

Înțelegi voi,pur și simplu a câștigat mântuirea fără a face nimic inafara de a crede pe finalul vieții când simțea că se aproprie moartea…

Dar celelalte persoane care suferă constant din cauza acestor tâlhari care se căiesc doar in fața morții?

Cine îndreaptă Răul făcut de aceștia în timpului vieții lor?

Fac Raul o viață după care se bucura in Rai pentru eternitate?

Sunt niște întrebări destul de delicate și care sincer probabil depășesc sfera noastră de înțelegere.

Cu siguranță “judecățile” lui Dumnezeu sunt total diferite față de ale noastre,iar pronia divină are o bătaie cu mult mai lungă decât talionul, răzbunarea sau acest exemplu de un om care a dus o viață de păcat însă a primit la final mântuirea.

Desigur eu prin faptul că includ Reîncarnarea,îmi rezolv multe din aceste probleme, inclusiv morțile celor nenăscuți,boli incurabile, accidente, suferințe, ghinion și tot felul de particularități.

Însă fără a include Reîncarnarea este greu sa vezi “bătaia” lungă a proniei Divine.

De exemplu eu cred că în dreptatea lui Dumnezeu, tâlharul și fiul risipitor au revenit pe pământ în trup pentru a înțelege ce înseamnă faptele lor și pentru a suferi de pe urma lor în vederea înțelegerii naturii raului pe care l-au făcut.

Prin urmare mântuirea a fost o șansă la schimbare nu fericire veșnică gratuită.

Desigur Dumnezeu poate anula total păcatul și deasemenea poate corecta raul făcut de cineva fără a fi necesara pedeapsa, răzbunarea și alte forme de perpetuare a raului.

Deci există și aceasta posibilitate in care un om prin credință și încredințare lui Dumnezeu să își predea viața și să fie iertat, curățit și spălat de orice păcat…

Deasemenea există și posibilitatea ca un om care suferă de pe urma nedreptății,a păcătoșilor să fie ajutat și răsplătit de Dumnezeu pentru aceasta…

Deci cumva avem această balanța pe care o ține Dumnezeu, în care el iartă păcatul și răutatea și deasemenea El ajută și răsplătește celor care suferă din cauza aceasta.

Oarecum răzbunarea și dreptatea în sensul “tradițional” sau lumesc nu se mai aplică.

Întrucât IERTAREA păcatelor, curățirea lor și răsplătirea celor care sunt puternici in a rezista și răbda nedreptatea sunt mult mai eficiente in a eradica Răul.

Însă oare IERTAREA poate să îndrepte Răul făcut?

Nu este Dreptatea batjocorită fără scrupule și anulată în momentul când IERTAREA anihilează Răul făcut fără a îndrepta ce a făcut acesta?

Ei bine tocmai de aceea JUSTIȚIA fie ea lumească sau Divină trebuie să intervină.

Sunt totuși multe perspective și multe abordări in a înțelege acest aspect.

Însă conceptele umane cu siguranță nu pot percepe pe deplin judecata lui Dumnezeu, deocamdată.

Însă desigur ar trebui să încercăm să tindem spre ea.

Eu dat fiind faptul că mă incadrez la categoria tâlhar,fiu risipitor, păcătos profesionist, irecuperabil,care desigur admite existența lui Dumnezeu și uneori chiar încearcă să comunice cu El, însă asta fac și demonii și nu fac excepție de la chinul și pedeapsa veșnică…

Totuși îmi pun problema dacă chiar și în situația aceasta de om care a suferit pe drept,din cauza că eu singur mi-am distrus în mod repetat viața, și am căutat compania demonilor și am refuzat ascultarea de Dumnezeu și invitația Lui in mod repetat…

Deci în aceste condiții, fără ipocrizie sau alte forme de astea false…

Chiar am cerut de câteva ori în viața mântuirea, adică în sensul meu personal, întrucât eu nu prea cred în maniera asta dogmatica credința,ci o cred așa cum o înțeleg eu.

Adică într-o manieră extinsă care include atât pe Hristos,cât și pe Allah și pe YHWH …Surprinzător se duce chiar și la Brahman - Shiva - Vishnu ,care într-o contradicție dogmatica ar putea fi catalogați ca alți dumnezei de către Coran și Biblie…

Revenind,deci în aceste condiții de credință mai atipică,dar nu izolata întrucât mulți cred în Dumnezeu însă fără a se raporta dogmatic la o religie.

Eu însă incerc sa cred raportându-mă nu doar la o religie,ci la majoritatea celor care formează întreaga ideea de Dumnezeu de pe pământ.

Închei acesta idee afirmând că nu cred că aș merita mântuirea doar in baza credinței mele , și așa șubrede,nu in sensul că nu cred în existența lui Dumnezeu,asta este o CERTITUDINE pentru mine, ci că uneori jonglez in cum este aceasta existența sau efectiv obosesc in a putea percepe.

Totuși este extrem de intrigantă această ofertă a lui Iisus Hristos, cam singulara printre religii…

Poate Creștinismul rezolva această problematică a nedreptății,a reîncarnării,a pedepsei eterne,a Răului care nu mai dispare?

Poți să te speli de păcat instant?
Poți să speri la iertare?
La pace?
La eliberarea de tot răul din tine și din Lume?

Stați liniștiți că nu-i reclamă de doi lei,sau scamatorie ieftină sau alte procedee de marketing lumeasc.

Folosesc asta doar fiindcă așa suntem obișnuiți, însă aici vorbim despre Sfânta Scriptură și despre ce promite Iisus Hristos..



Totuși,c de fiecare dată,vom consulta puțin Sfânta Scriptură, să vedem câteva pasaje relevante în legătură cu acest subiect.

Partea 2 va veni cu intervenția Sfintei Scripturi…

[alexHurley98]

Interesanta abordare, eu iti dau dreptate pana la punctul in care din pacate marii sfinti ai Ortodoxiei resping reincarnarea. Oare de ce?

[Andrew]

În prealabil postat de Seraphim7

…

Interesanta abordare. Iertarea acelui Talhar a fost acordata nu pentru ca a fost în ultimul moment (pe Cruce), ci pentru ca, intr-un mod greu de înțeles pentru unii oameni din ziua de azi, a fost o pocainta sinceră din Inimă.

Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină şi din cuvintele tale vei fi osândit.” - Matei 12:37-39.

Important este sa vrem sa ne pocăim. Căci tot Sfânta Scriptura ne spune:

Nu oricine-Mi zice: «Doamne, Doamne!» va intra în Împărăţia Cerurilor, ci doar acela care face voia Tatălui Meu, Care este în ceruri." - Matei 7:21-23.

Aceste versete se refera strict la faptul ca putem sa avem, chiar și în ultimul moment, pocainta sinceră, dar doar dacă vrem sa o facem. Dumnezeu nu ne forțează