GIULGIU DE MOARTE

[saccsiv]

In ochii de piatra au negure grele
Stau langa razboaie, scrasnind din masele:
Iti tesem, Romanie, giulgiul de moarte,
Blestem intreit in urzeala-i sa poarte
Noi tesem, noi tesem!
Blestem pentru chipul cioplit din perete;
Ne-am plans ca n-i frig, si n-i foame, si sete
Rabdarea fu crunta, nadejdea fu goala;
Si-n ras de durere si ruga si boala
Noi tesem, noi tesem!
Blestem pentru regele celor ce prada,
Si jalea si lipsa nu vrea sa ne-o vada;
Cel care banutul din mana ni-l musca
Si-apoi ca pe-o haita de caini ne impusca
Noi tesem, noi tesem!
Blestem pentru patria vitrega-n care
Ocari si jigniri cresc dand spicul cel mare,
Iar florile toate, tanjind, se-ncovoaie,
Cand viermii se-ngrase in mal si gunoaie
Noi tesem, noi tesem!
Scrasneste razboiul, suveica alearga,
Noi ziua si noaptea le facem sa mearga.
Iti tesem, Romanie, giulgiul de moarte,
Blestem intreit in urzeala-i sa poarte
Noi tesem, noi tesem!

http://saccsiv.weblog.ro/