IL Caragiale

[silverstar]

[COLOR=green]Astăzi, 30 ian, românii sărbătoresc sau ar trebui să sărbătorească ziua de naştere a lui IL Caragiale, autorul nemuritoarei piese de teatru "O scrisoare pierdită..." [/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Despre actualitatea lui Caragiale, iată câteva citate:[/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]“Iubesc trădarea, dar urăsc pe trădători.”[/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]“Industria română este admirabilă, e sublimă, putem zice, dar lipseşte cu desăvârşire.”[/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]“Proştii mor, dar prostia rămâne.”[/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]“Treaba statului, domnule, el ce grijă are? Pentru ce-l avem pe el? E datoria lui să se-ngrijească să aibă oamenii lefurile la vreme.”[/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]“Dupa lupte seculare care au durat aproape 30 de ani!”[/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]“Sa se revizuiasca, dar sa nu se schimbe nimic!”[/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]“Eu cu cine votez?”[/COLOR]

[silverstar]

[COLOR=green]Si pentru că tot este ziua umorului românesc, iata cateva perle de-ale copiilor nostri...[/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Panseluţă trece pe uliţă cu mama şi cu biberonul cu lapte în braţe.
- Îmi dai şi mie un pic de lapte? îi cere o doamna cu care s-au întâlnit.
După o clipă de gândire copilul îi răspunde apăsat.
- Nu! Îţi dau vaca…[/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Mama are treabă la aragaz. Panseluţă se joacă pe podea cu o maşinuţă. Din dormitor se aude plânsul bebeluşului de numai câteva săptămâni.
- Panseluţă, du-te mamă să vezi de ce plânge aia mică, se roagă mama de copil.
- Îăăă, da’ las-o mamă,-ncolo, cred c-o dor măselele…[/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Directorul intră furios la clasa a VI-a de unde se auzea un zgomot infernal. Copiii s-au liniştit ca prin minune. Numai Panseluţă nu avusese când să coboare de pe bancă şi de acolo se zgâia la director ca la a opta minune a lumii. Când îl vede, directorul îl întreabă aşa, fără nici o legătură cu motivul pentru care intrase în clasă:
- Spune Panseluţă, tu nu cumva fumezi?
- Nu, don director, nu, zău, să mor eu… M-am lăsat din clasa a V-a… [/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]- Mama, să vezi ce ne-a spus astăzi doamna la ora de religie…
- Spune mamă, ce v-a spus.
- Cică de luni începe postul şi noi nu trebuie să mai mâncăm carne…
- Da? Şi tu, tu Panseluţă ce ai de gând?
- Păi, nu mai mănânc carne, mănânc numai şniţele…[/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]- Mama, gata nu mai plâng când mă laşi la grădiniţă.
- Bravo, băiatul mamei…
- Mama ştii, astăzi doamna educatoare chiar m-a lăudat.
- Da? Şi ce ţi-a zis?
- Păi, m-a mângâiat pe cap şi mi-a spus că sunt aliniat mintal…[/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]La ora de ştiinţe.
- Panseluţă, vrei tu să mai numeşti măcar un singur loc unde se găseşte sare?
- Da, doamna… În grajd, la vaca lu’ bunica…[/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]- Panseluţă, vrei să spui şi tu ce-ai înţeles despre hiperbolă?
- Păăăi, da, doamna… Hiperbola e ceva mare pe care poetul Mihai Viteazu o face şi mai mare ca să-i dea în cap cu cupola lui Paşa Hassan…[/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]- Panseluţă, m-am întâlnit cu doamna învăţătoare şi mi-a spus că e supărată pe tine pentru că iar ai trecut pe lângă ea şi nu i-ai spus “săru’ mâna.”
- Da? Da’ ce, ea îmi spune mie “săru’ mâna” când trece pe lângă mine? [/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Panseluţă aşteaptă plin de nerăbdare să primească bombonica promisă de doamna care căuta de zor prin geanta plină cu tot felul de nimicuri necesare.
- Uf! exclamă doamna nervoasă, numai bunica lipseşte de aici…
- Da, o completează copilul, bunica de la Huşi… [/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]- Vă rog, m-a trimis mama să cumpăr un telefon fix, se adresează Panseluţă vânzătoarei.
- Cuplată? întreabă vânzătoarea.
- Da’ daţi şi gratis?… [/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]La clasa a VIII-a, după ora de gramatică.
- Ei, Panseluţă, ce vi s-a predat la gramatică astăzi?
- Propoziţia indecentă, doamna, răspunde isteţ copilul…[/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]La ora de istorie.
- Panseluţă, vrei tu să vorbeşti despre cultura Greciri antice?
- Ei, doaaaamna… N-aş putea să vorbesc despre cultura cartofului? Că mă pricep mai bine…[/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]- Profesorii au ieşit din nou în stradă, aude Panseluţă spunându-se la radio.
- Uraaa! strigă copilul aruncând, de bucurie, cu caietul de teme în tavan. Acolo să rămână!…[/COLOR]

[silverstar]

[COLOR=green]Şi, iată că şi adulţii fac lucruri… trosnite!… [/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[SIZE=3][COLOR=green]Aaaaaaaaaa, vecinul!…[/COLOR][/SIZE]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Vecinul, adică fostul vecin, de la opt era beţiv notoriu… Se îmbăta în fiecare zi, se culca şi, când se trezea, voia aspirină. Probabil îl durea capul. Şi atunci îi trimitea pe gemeni pe la uşile vecinilor să ceară aspirină, indiferent că era 4 dimineaţa, 3 după amiaza ori 11 noaptea.
În ziua aceea cred că era a n’nşpea oară când mă trezea din somnul de după amiză. Buuuun! L-am întrebat pe copil de ce vrea tatăl lui aspirină. Mi-a răspuns că-l doare capul. “Îl lecuiesc eu!…” mi-am spus în gând. Am luat două tablete de ciocolax, le-am rupt în patru, le-am pus în şerveţele separate şi i-am spus copilului că sunt nişte medicamente noi împotriva durerii de cap… I-am mai spus să bea una acum, imediat, a doua după o oră şi, dacă se poate, cu puţină apă călduţă.
La vreo trei zile mă întâlnesc cu nevastă-sa şi-o întreb cum se simte vecinul şi dacă i-a trecut capul… Mi-a răsouns că da! capul i-a trecut, dar că de câteva zile nu a mai fost la serviciu că are diaree!…
Am rezolvat-o… De atunci niciodată, cât am mai stat în blocul acela, nu a mai trimis copiii după aspirină…[/COLOR]

[silverstar]

...pe timpul lui Ceauşescu îndoctrinarea românilor începea încă din primii ani de viaţă.

Era nepoţica la cămin şi tovarăşa educatoare le vorbea copiilor despre grija de mamă a tov Elena… “Tovarăşa vă dă laaaaaapte, oooouă, brââââââââânză, uuuuuuuunt…”
Când a auzit de "uuuuuuunt", cea mică a noastră a sărit ca arsă şi a strigat:
- Ba nuuuuuuuu, eşti o mincinoasă. Mie-mi dă uuuuuuuunt tanti Sivica, sora lu' taaaaaata!

A primit bilă neagră în ziua aceea. O are şi acum…

[silverstar]

[COLOR=teal]Ziua umorului românesc [/COLOR]
[COLOR=teal][/COLOR]
[SIZE=3][COLOR=teal]Aaaaaaaa, vecinul!… [/COLOR][/SIZE]
[COLOR=teal][/COLOR]
[COLOR=teal]Vecinul, adică fostul vecin, de la opt, era beţiv, beţiv recunoscut… Se îmbăta în fiecare zi, se culca şi, când se trezea, voia aspirină. Probabil îl durea capul. Şi atunci, îi trimitea pe gemeni pe la uşile vecinilor să ceară aspirină, indiferent că era ora 4 dimineaţa, 3 după amiaza ori 11 noaptea.[/COLOR]
[COLOR=teal][/COLOR]
[COLOR=teal]În ziua aceea cred că era a n’nşpea oară când mă trezea din somnul de după amiază. Buuuun! L-am întrebat pe copil de ce vrea tatăl lui aspirină. Mi-a răspuns că-l doare capul. [/COLOR]
[COLOR=teal][/COLOR]
[COLOR=teal]“Îl lecuiesc eu!…” mi-am spus în gând. [/COLOR]
[COLOR=teal][/COLOR]
[COLOR=teal]Am luat două tablete de ciocolax, le-am rupt în patru, le-am pus în şerveţele separate şi i-am spus copilului că sunt nişte medicamente noi împotriva durerii de cap… [/COLOR]
[COLOR=teal][/COLOR]
[COLOR=teal]I-am mai spus că tatăl lui trebuie să bea una acum, imediat, iar a doua după o oră şi, dacă se poate, cu puţină apă călduţă.[/COLOR]
[COLOR=teal][/COLOR]
[COLOR=teal]La vreo trei zile mă întâlnesc cu nevasta lui şi-o întreb cum se simte vecinul şi dacă i-a trecut capul… Mi-a răspuns că da! capul i-a trecut, dar că de câteva zile nu a mai fost la serviciu că are diaree!…
[/COLOR]
[COLOR=teal]“Am rezolvat-o!…” m-am felicitat eu în gând.
[/COLOR]
[COLOR=teal]De atunci niciodată, cât am mai stat în blocul acela, nu a mai trimis copiii la mine după aspirină…[/COLOR]

[silverstar]

[COLOR=green]Scuze pentru postarea dubla de mai sus...[/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]

[COLOR=green][SIZE=3] CĂCIULIŢA...[/SIZE]

Eram la una din clasele mici. Scrisesem pe tablă câteva cuvinte cu traducerea alături şi aşteptam cu răbdare ca micuţii mei să copieze. Mă plimbam printre bănci, mai făceam câte o corectură pe ici, pe colea, când, la un moment dat, un glăscior ca un clopoţel, spune aşa, fără adresă:
- N-aţi pus căciuliţa...
Eu mi-am văzut mai departe de-ale mele, nu am întrebat nimic să nu-i deranjez pe ceilalţi copii, când alt glăscior:
- N-aţi pus căciuliţa...
Mi s-a părut ciudat, m-am întors spre tablă, am privit cu atenţie cuvintele scrise de mine mai devreme, când un alt...
- N-aţi pus căciuliţa...
Observaţia mie-mi era adresată, clar! dar nu înţelegeam ce căciuliţă, ce greseală făcusem, CE? şi unde trebuia s-o pun? Din punctul meu de vedere, totul era OK, numai că elevii mei, pe măsură ce ajungeau cu scrisul la un anumit cuvânt, mai trăgeau câte un...
- N-aţi pus caciuliţa...
Mă simţeam, pur şi simplu ameţită, derutată, ochişorii lor se uitau dezaprobator la mine şi acum, că toţi terminaseră de scris, îmi tot repetau maşinal: "N-aţi pus căciuliţa..." aşteptând ca eu s-o pun şi să-mi îndrept
greşeala... [/COLOR]
[COLOR=green]Simţeam că-mi vine se plâng, îmi ardeau obrajii, cu greu mă mai puteam stăpâni. EU făcusem o greşeală, copiii o vedeau şi EU habar n-aveam ce greşisem.
Cu ultimile puteri, derutată cum nu fusesem nici în prima mea zi de şcoală ca profesor, iau un băieţel de mână şi-l duc la tablă să-mi arate ce şi unde am greşit şi să-mi "scrie" cum arată căciuliţa pe care n-am pus-o...
- Da, aţi ghicit, nu pusesem căciuliţa la Î...
A trebuit, într-un fel, să dreg busuiocul, am bâiguit eu ceva acolo (că de altceva nu mai eram bună...) cum că afară e cald şi că Î-ul meu e mare ca mine şi nu mai are nevoie de căciuliţă... Sic!... Şi am dat-o pe poveste...
Aşa că aveţi grijă: puneţi căciuliţa la Î că nici nu ştiţi de unde poate veni reproşul, observaţia ori... necazul...[/COLOR]

[tigerAvalo9]

,,Ion Luca Caragiale a fost si va ramane un mare antrenor al sufletelor.''

Mi-au placut foarte mult operele lui,mai ales Dl Goe,Bubico,O scrisoare pierduta,Vizita si cele care le-am mai studiat in copilarie.Are si umor,si valoare,si pricepere.E un mare om pentru noi.

Intr-adevar alaturi de Creanga,Eminescu si Slavici,Ion Luca Caragiale este un mare autor drag noua,ce a lasat mostenire nenumarate opere litereare ce ne fac cinste noua tututor,aratand astefel bogatia cu care este inzestrat de Domnul poporul roman. Sa nu ne uitam stramosii ce ne-au facut noua cinste.Slava tie Doamne!
A fost un dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic si ziarist roman. Este considerat a fi cel mai mare dramaturg roman si unul dintre cei mai importanti scriitori romani. A fost ales membru al Academiei Romane post-mortem.
http://www.ilcaragiale.eu/

[Ekaterina]

În prealabil postat de adorcrysti

Intr-adevar alaturi de Creanga,Eminescu si Slavici,Ion Luca Caragiale este un mare autor drag noua,ce a lasat mostenire nenumarate opere litereare ce ne fac cinste noua tututor,aratand astefel bogatia cu care este inzestrat de Domnul poporul roman. Sa nu ne uitam stramosii ce ne-au facut noua cinste.Slava tie Doamne!
A fost un dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic si ziarist roman. Este considerat a fi cel mai mare dramaturg roman si unul dintre cei mai importanti scriitori romani. A fost ales membru al Academiei Romane post-mortem.
http://www.ilcaragiale.eu/

Asa este, adaug la cele spuse ca multe din scrierile sale se potrivesc zilelor noastre. Iata cateva fragmente:

"Cu cat se accentueaza criza aceasta economica si finantiara, care ne bantuie de atata vreme fara s-avem speranta a scapa asa de curand, cu atat mi se lamureste mai bine amintirea lucrurilor de pe vremea razboiului din urma ruso-romano-turc. N-am pretentia sa pricep economia politica si, prin urmare, nu voi cauta sa fac vreo paralela intre starea actuala economica si starea in care se afla tara noastra pana in ajunul marelui razboi. Stiu insa ca lumea toata se plangea tot asa de amar ca si astazi de lipsa banilor pe piata." Leac de criza

"Multe si de toate a incercat el in viata lui, ca sa si-o poata carpi de azi pe maine. A facut, fiindca si el era roman, a facut si politica: a parasit totdeauna opozitia, din cauza nemarginitei si injustei ei violente, in anul venirii ei la putere, si s-a alipit totdeauna de guvern, care in definitiv nu era asa de vinovat, cu cateva zile inainte de trecerea acestuia in opozitie. Si pe urma iar asa si tot asa." Canuta om sucit

"Eu: Ce mai spun gazetele, nene?
Nenea: Mofturi!" Moftul Roman

"Farfuridi(grav): Ne ducem, dar gandeste-te stimabile, ca suntem membrii aceluiasi partid... Cum ziceam adineaori amicului Branzovenescu: tradare sa fie (cu oarecare emotie) daca o cer interesele partidului, dar s-o stim si noi... De aceea eu totdeauna am repetat cu strabunii nostri, cu Mihai Bravul si Stefan cel Mare: iubesc tradarea (cu intentie), dar urasc pe tradatori... (schimband tonul, cu dezinvoltura.) Salutare, salutare, stimabile!" O scrisoare pierduta

"Am ascultat Pe-al nostru steag e scris unire! Asta-i! Asta-i! Asta-mi place! Bravos, baieti! Asta-i adevarata, si nu Desteapta-te, romane! Aia-i tanguitoare, ma, si noi am plans destul pana acuma. Ma, de-acum sa nu mai cantati pe taran cu plete lungi si cu fluierul de cioban la buze. Azi fluiera trenul. Sa-i faceti pe tarani un popor european." Romania Mare

"Lumea asta se aseamana cu un vast balci."