![]() |
![]() |
|
#1
|
|||
|
|||
![]()
Eu si Gabi, sotul meu ne-am casatorit acum doi ani cu binecuvantarea duhovnicilor. El a pornit cu o iubire ca un foc, eu putin cam rationala... M-a atras la el faptul incearca sa duca o viata placuta Domnului, ca e un om sensibil, ca ma iubeste si ne-am hotarat sa facem pasul. Cand ne-am cunoscut, era o diferenta mare intre noi in plan financiar-profesional, adica eu imi terminasem facultatea, masterul cu medii mari, ma angajasem intr-o trans-nationala pe un salariu mare care tot crestea in timp. El cam pierde-vara....a facut o facultate la idd, incercase sa faca un master, a renuntat, lucra ceva gen vanzator,desi e un tip inteligent, dar mai chiulea si de acolo...In fine, am trecut peste si m-am gandit ca nu are mediu favorabil unei cresteri profesionale si implicit si financiare si ca inca nu are motivatia care sa-l puna in miscare, sa-l faca responsabil.(am intalnit cazuri de baieti total pe nicaieri care cand au gasit o fata pe care sa o iubeasca si cu care sa-si in temeieze o familie, s-au schimbat la 180grade). M-am gandit ca e importanta baza are suflet bun, il iubeste pe Dumnezeu si Biserica si restul se construiesc in timp. Insa, au trecut doi ani si sotul meu pe care il iubesc e neschimbat! Pe unde a lucrat a lasat numai impresia ca nu se implica destul, ca nu-si da silinta, a incercat sa-si faca o firma pe cont propriu dar a ajuns si ea in faliment tot pentru ca nu s-a ocupat 100%...si nu aduce nici un ban acasa, e intretinut de mine si parintii mei si incepe sa se obisnuiasca si ma doare acest lucru ENORM ! Mi-a promis toate promisiunile posibile : o sa ma schimb, o sa-mi dau silinta,o sa muncesc, nu o sa mai intarzii, nu o sa mai dorm pana la 10, nu voi mai fi lenes, o sa te fac mandra de mine, o sa-mi depasesc conditia, de data asta o sa mearga, etc.... Are 31 de ani, deja mi-am pierdut increderea in vorbele lui, sunt toate la fel, le traieste de fiecare data cand le spune, dar apoi revine la stilul lui de viata cu care era obisnuit....Ce parere aveti, ce e de facut? Bine, nu am trecut toate detaliile vietii noastre aici poate unele isi au importanta lor, dar cred ca lungesc povestea prea mult. Daca ma intrebati : "ce a zis duhovnicul?" va raspund ca nu a zis nimic, sa asteptam,sa vedem, depinde de noi, sa ne rugam.... Dar eu deja imi pierd respectul pentru el , ne certam din ce in ce mai des, pentru faptul ca nu intreprinde nimic, sau daca ii gasesc eu un loc de munca ma face de ras acolo prin neseriozitate, neimplicare. Of ! Cateodata mi-e rusine de mine ca simt rusine fata de el si ma doare pentru ca e sotul meu si il iubesc ! Ce e de facut?
Last edited by catalina24680; 18.07.2009 at 11:33:52. |
#2
|
||||
|
||||
![]()
Sincer, nu stiu ce as putea zice sa te ajut...
As spune totusi sa nu deznadajduiesti, caci asta e una din armele diavolului. As spune sa ai mare respect fata de sotul tau, caci Taina Nuntii este probabil cea mai de taina Taina; este una foarte importanta; Dumnezeu v-a legat, deci Lui ar trebui sa ii ceri raspunsuri. Si sa nu uiti ca sunt oameni care nu a fost binecuvantati cu nunta sau cu copii; pe forum o persoana de 30 de ani a deschis un topic pentru asta, pentru ca nu se putea casatori, si cat de dureros e sa nu ai pe cineva pe care sa il iubesti si la care sa te intorci acasa. Deci fi cu luare de minte la casatorie, e un lucru mare. Pe de alta parte, Gabi pare genul arivistului. E tanarul acela atat de dragut fizic si bun sufleteste incat nu iti vine sa crezi ca nu poate sta locului. Asa mi se pare din ce ai scris, deci pot sa nu am dreptate si sper asta. In cazul asta, cred ca discutiile tale cu el nu ar ajunge nicaieri. Dureros, dar nu iti va baga in seama sfaturile, chiar daca la suprafata se arata interesat de ele. Eventual un barbat daca ar putea sa vb cu el... Tatal, socrul? Eu cred ca nunta ii face pe oameni o persoana. Odata ce ai inceput sa ai "divergente de opinie" cu el asta inseamna ca incet, incet, te-ai departat de el si te-ai despartit. Acum sunteti 2 persoane. Priveste putin cu luare de-minte, nu gresesti si tu pe undeva? Te rog sa consideri ceea ce am scris ca fiind o parere personala ce si-a format-o un baietan fara experienta in lucruri din astea. Eu m-am pus in locul tau si doar am spus ce as face, dar sa nu iei lucrurile astea prea tare in serios. Dumnezeu sa va ajute! Last edited by moshu; 18.07.2009 at 12:03:37. |
#3
|
|||
|
|||
![]()
Da, cunosc problema.
Acum exista doua aspecte: 1. Era asa si si inainte de casatorie? Spui ca da. Deci tu stiai acest lucru. Totusi ai acceptat, din iubire. Acum se pune intrebarea daca iubirea ta se bazeaza numai pe reusita lui profesionala, daca numai asta doresti de la el. Intre voi este o diferenta mare in aceasta privinta, dar in altele? Daca acesta este singurul lui defect merita sa-l ajuti sa-l depaseasca. Trebuie sa vezi ce anume il blocheaza, sa vorbesti cu el la modul serios, cu parintii lui. S-ar putea ca tocmai prapastia dintre voi sa-l descurajeze, sa se simta inferior tie. Este singur la parinti? Poate ca l-au rasfatat prea mult. 2. S-a agravat situatia dupa casatorie? Trebuie sa vezi ce se intampla cu el, de la ce se intampla asta. Si poate ar fi bine sa capete responsabilitati in familie ca sa stie ca trebuie sa lupte: sa nu-l mai ajute parintii, sa va concentrati pe familie si nu pe cariera, sa va dati seama cu vedeti voi amandoi lucrurile: ce-si doreste cu adevarat sa lucreze (poate nu a studiat ceva ce ii placea, sau nu a gasit locul de munca potrivit), vrea un cuib, copii. Sa vezi ce anume isi doreste in viata. Poate vrei tu prea mult de le el si el nu poate si atunci a abandonat. Sa faca o consiliere profesionala poate. |
#4
|
|||
|
|||
![]()
Asa sunt unii oameni.
Cand vorbesti cu ei si le spui unde gresesc si ce ar trebui sa faca, se arata de acord, si iti spun sigur, chiar sunt determinati si insufletiti in momentul acela de vorbele tale.Se vizualizeaza facand ce le zici, inteleg perfect de ce acel lucur este util pentru ei.Dar la scurta vreme le scade determinarea, si se reseteaza la starea dinainte.Lipsa deinteres, incapacitatea de a face un lucru mult timp, nerabdare si lene.Nu prea stiu ce poti face in aceasta privinta. |
#5
|
|||
|
|||
![]()
Pai mai soro acum e criza poate sotul tau incearca sa isi gaseasca de lucru dar nu gaseste.
Mai ai rabdare si fratia ta cateva luni sa treaca criza aceasta. |
#6
|
|||
|
|||
![]() Citat:
__________________
"Daca cineva mi-ar fi dovedit ca Hristos sta in afara adevarului, si daca in realitate adevarul ar sta in afara de Hristos,atunci as prefera sa fiu cu Hristos si nu cu adevarul" (Dostoievski) "Daca Dumnezeu nu exista atunci totul este permis" (tot Dostoievski) |
#7
|
||||
|
||||
![]()
[QUOTECe parere aveti, ce e de facut? Bine, nu am trecut toate detaliile vietii noastre aici poate unele isi au importanta lor, dar cred ca lungesc povestea prea mult. Daca ma intrebati : "ce a zis duhovnicul?" va raspund ca nu a zis nimic, sa asteptam,sa vedem, depinde de noi, sa ne rugam.... Dar eu deja imi pierd respectul pentru el , ne certam din ce in ce mai des, pentru faptul ca nu intreprinde nimic, sau daca ii gasesc eu un loc de munca ma face de ras acolo prin neseriozitate, neimplicare. Of ! Cateodata mi-e rusine de mine ca simt rusine fata de el si ma doare pentru ca e sotul meu si il iubesc ! Ce e de facut?[/quote]
Daca te intereseaza un raspuns crestinesc si presupun ca asta si vrei altfel nu existai aici pe topic,este urmatorul: desfacerea unei casatorii se face doar in 3 situatii: - decesul unuia dintre soti, - caderea unuia de la credinta ortodoxa, - atunci cind unul dintre soti este vadit de adulter, clar,prins in fapt. Pt. orice alt motiv nu se desface o casatorie si atunci se incearca orice metoda crestina pt.pace si intelegere si deasemenea se suporta pina la capat mariajul.Nimeni nu te-a obligat sa vi cu el in fata lui Hristos si sa il rogi sa va faca un singur trup pina la capatul vietii. Daca ai depus juramintul casatoriei,in taina casatoriei,atunci(ca si un calugar la alegerea lui)esti obligata sa-ti tii juruinta.Baza dogmatica se gaseste in Evanghelia luiHtistos(Matei.capV.)epistolele pauline ,invataturile sfintilor capadocieni, canoanele BOR dar si altele. Modul practic si durata de recuperare depinde de cit de mult il iubesti pe Hristos pt. ca din aceasta uibire decurge totul.Acest ,,totul"este mult de scris,! ca sa-l redam aici Last edited by zaharia_2009; 18.07.2009 at 15:52:41. |
#8
|
||||
|
||||
![]() Citat:
Eu cred ca cel mai bine ar fi,daca discutand cu el nu ajunge la nici un rezultat,sa il confrunte atunci cu fapte care sa il constranga oarecum,adica sa inteleaga ca nu mai e de saga si nu poate continua la infinit in acest stil:in afara de mancare,sa nu ii mai ofere nimic dpdv material pana nu va pune mana si el sa faca ceva. PS:Referitor la rugaciunea catre care v-a indrumat duhovnicul,da,e foarte buna,insa stiti vorba aceea "Dumnezeu iti da,dar in sac nu-ti baga!",deci,daca omul nu vrea sa se schimbe,nu vrea si pace si aici e problema. Last edited by heaven; 18.07.2009 at 16:06:19. |
#9
|
|||
|
|||
![]()
Da heaven, dar e greu sa faci asta fara rautate. Trebuie sa fii parinte de Pateric sa poti sa ai atata intelepciune incat sa nici nu-l judeci si nici sa fii prea permisiva.
__________________
"Daca cineva mi-ar fi dovedit ca Hristos sta in afara adevarului, si daca in realitate adevarul ar sta in afara de Hristos,atunci as prefera sa fiu cu Hristos si nu cu adevarul" (Dostoievski) "Daca Dumnezeu nu exista atunci totul este permis" (tot Dostoievski) |
#10
|
||||
|
||||
![]()
Stiu ca de multe ori esti tentata sa-l critici. Asa mi se intampla si mie cu sotul meu. Dar mi-am dat seama ca atunci cand il critic, parca si mai rau da inapoi. Iar atunci cand sunt alaturi de el si il incurajez, face lucrurile cu placere.
Te inteleg, si eu sunt mai activa, iar sotul meu mai molcom. Din cauza asta, mai exista uneori discutii. E greu sa treci printr-o asemenea problema. Dar eu zic sa te rogi lui Dumnezeu pentru el, sa-i dea gandul cel bun. De cele mai multe ori, diavolul este cel care ne tine din a face ceea ce trebuie.
__________________
Si-mi pare atat de rau ca se mai poate, Gasi atata vreme pentru ura, Cand viata nu-i decat o picatura, Intre minutul acesta care bate ... si celalalt. Si-mi pare neinteles si trist, Ca nu privim la cer mai des, Ca nu culegem flori si nu iubim, Noi, cei care asa de repede murim. http://pensiuneaverasilivia.wordpress.com/ |
|